Pentru că am la fel de mult chef de scris cum are Simion „Hauristul” de muncă cinstită, e-mailul de la Sorin m-a salvat. Practic, am luat textul de la el și l-am copiat aici, integral. Este recomandarea lui și, cine știe, poate data viitoare face un efort și scrie ceva mai mult. Ar fi păcat…
Categorie: Un album, o părere
Megadeth • Megadeth • 2026
Refuz ca rândurile astea să fie despre istoria Megadeth, despre istoria pe care au făcut-o americanii ca parte a careului Big Four, prefer să fie strict despre ultimul album scos de Dave Mustaine, James LoMenzo, Dirk Verbeuren și Teemu Mäntysaari. Deci avem de a face unsprezece cântece care ocupă 47 de minute. Ce se poate…
The Eternal • Celestial (Full EP) • 2026
De fiecare dată când scriu despre muzică, în special despre rock, experimentez un moment de animare totală a simțurilor. Este o stare similară cu momentele în care sunt înconjurat de familie. În restul timpului, străbat viața mai mult sau mai puțin apatic. Apropo de scrisul despre muzică, mi-am definitivat un tipar comportamental: ascult un album…
Albums of the Year • 2025 • Partea I
Am zis să mă bag și eu în seamă și să prezint albumele care mi-au plăcut cel mai mult în anul ce tocmai a trecut. Nu este un top, pentru că nu pot pune cu hotărâre proletară degetul pe un album și să afirm că este cel mai cel dintre toate lansările care au umplut…
Kreator • Krushers Of The World • 2026
Și au ajuns, iată, și la albumul cu numărul XVI. Primul album Kreator ascultat de mine a fost Coma of Souls, în 1990, chiar în anul lansării, când România încerca să scape de comunism și de gri. Materialul era înregistrat magistral de bine pe o casetă TDK de „Nic Sound”, cum îi spuneam noi omului…
Beyond The Black – Break The Silence (2025)
Am mai făcut vorbire pe aici despre simpatica Jennifer Haben, născută în St. Wendel, Germania în anul domnului 1995 și trupa de metal simfonic Beyond the Black. Band pe care l-a înființat, practic, de două ori: prima dată în 2014, când au prins un Wacken Open Air, și a doua oară în 2016, când toți ceilalți membri…
Scardust – Souls (2025)
Noa Gruman are, fără îndoială, o voce superbă. Faptul că a fost preferată pentru colaborări cu formații deloc necunoscute, precum Amorphis, Gloryhammer, Orphaned Land sau Therion, aduce credibilitatea necesară afirmației precedente. Pentru cei care nu sunt convinși de asta, să punem live-ul de la Touch of Life: Stilul Scardust este o fuziune extrem de lucrată…
Propagandhi – At Peace (2025)
Ce album poate fi primul pe 2026 prezentat acilea, de un metalhead înghesuit de ani ca mine? Unul de punk, bineînțeles. Bine, nu doar punk-punk, ci un amestec de skate-punk rapid cu elemente de progresiv/thrash. Cum aici nu contează nimic din regulile pe care ar vrea alții să le impună, nivelul ultimului album al canadienilor…
Moron Police – Pachinko (NO), un album superb care a reușit să facă bătrân deather să țopăie vesel ca Bambi
Dragi menuțe și menuți, chiar dacă, după cum știți deja, îmi plac drujbele (și sunt sigur că și ele mă plac pe mine), atunci când dă peste mine și altfel de muzică decât cea care îmi demolează zilnic urechile, lași haosul să tragă o năniță și îi dai o șansă. Ei bine, Moron Police,…
Shrine Of Denial • I, Moloch • 2025 (un blackened death metal apocaliptic și dens ca structura osmiului)
Am un album pentru acum și dacă mai am timp astăzi o să pun încă unul. Primul este un album de debut venit din Ankara, Turcia. Nu știu dacă este corect să-i pun eticheta de „album”; mai corect ar fi „o apocalipsă muzicală”. Într-o țară care alunecă din ce în ce mai mult spre noaptea…