Brothers and sisters, sâmbătă seara am fost împins de la spate, asta ca să mă exprim elegant și neutru, de doamna castelului să dăm o tură prin Crâng, pentru vizionarea unui concert ținut lângă falusul Buzău 1600, erect de aproape 27 de metri, realizat din travertin. Am comentat pe dos, m-am plâns ca ultimul bitch, însă la final, după ce am tras linie, recunosc că soția a avut dreptate să mă șuteze spre evenimentul organizat de primărie.
Paranghelie care a fost susținută de ocupanta locului 3 de la Eurovision, simpatica domnișoară Alexandra Căpitănescu.
Tre’ să mărturisesc că am fost impresionat de trei chestii: sunetul, prestația de pe scenă și faptul că în fața scenei era un număr de tineri care au cântat la unison piesele.
Băi, este clar că Alexandra este echipată cu o voce foarte bună, un control excelent, și se simte pe scenă ca peștele în apă. Sper să înțeleagă că are deocamdată în mână un full, dar cu draw bun, poate ajunge la un careu. Sau la o pereche de trăistarii. De ce are nevoie? Are nevoie urgent de piese bune, cântece magnet, care să sune neapărat ca alea din occident! Trebuie să se folosească de momentum-ul Eurovision și să scoată ceva care să bubuie pe cât mai multe radiouri, de aici sau de pe afară. Aprecieri merită și colegii de trupă.
Pentru ce cantitate de tricouri Gucci cu burtă și colanți leopard sau cu paiete s-au scurs prin fața mea, avem nevoie de cât mai multe Alexandre care să vină cu rockul ăla accesibil pentru cât mai multă lume. Poate de acolo curiozitatea, fronda îi împinge peste alte granițe, către lumi mai metalice. Orice suflet salvat din marea de cocălari care acoperă această nație este un grăunte de speranță pentru un viitor mai puțin întunecat.
Tot ce sper pentru mica și simpatica rockeriță din Galați este să nu ajungă un Trăistariu, o ruină de om resuscitat la fiecare ediție de Eurovision de două-trei întrebări puse de câte un reporter fără talent și imaginație. Sau să facă un switch din ăla spre popul leșinat care are la fel de multă originalitate ca o țambră de gard.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Dincolo de stilul muzical, Alexandra Căpitănescu este un model de muncă și perseverență. Orice om care poate trece de la urmărit diverse scălâmbăieli pe TikTok la concertele fetei ăsteia, reprezintă o luptă câștigată în favoarea unor valori care merită să iasă la lumină din marea de grobieni care ne sufocă.
Mați fakut să investighez puțin despre fata asta. Gen
Mie mi-a plăcut mult de Alexandrei Căpitănescu încă de când am auzit piesa ei în etapa calificărilor pentru Eurovision (și mi-am dorit ca ea să fie cea care merge la Viena), așa că am scotocit puțin atunci pe net despre ea. E genul de om cu energie cât pentru trei și, din ce am văzut, ambiția n-a fost niciodată problema. De mică pare să fi avut stilul „dacă mi se închide o ușă, intru pe geam”.
*
M-au fascinat mai ales interpretările ei de la Vocea României: Welcome to the Jungle (https://www.youtube.com/watch?v=Ej-A6_8hrEI) și The Phantom of the Opera (https://www.youtube.com/watch?v=JBFhw8CBSCs), ambele din 2023, concurs pe care, de altfel, l-a și câștigat. Acolo se vede foarte bine nu doar vocea, ci și felul în care ocupă scena. Are prezență, nerv, personalitate. Nu e genul de artistă care doar cântă corect și așteaptă să se termine piesa. Și, bonus, pare să existe și un cap foarte bun pe umeri.
Aici un video scurt despre diverse momente de-a lungul timpului https://www.youtube.com/watch?v=PA7QBWCcetA
*
Evident, am fost și eu sâmbătă, cu fiica cea mică, în Crâng, la concert. Și, după ce am văzut-o live, impresia s-a confirmat. Și NU, nu are cum să devină un Traistaru. Exclus! Are prea multă personalitate scenică și prea multă energie pentru asta.
*
Dar aici vine și partea mai puțin comodă: Alexandra are nevoie de piese pe măsura ei. Momentan, dacă sunt indulgentă, în afară de piesa foarte mișto de la Eurovision, mai are vreo două care chiar îmi plac. Iar pentru un artist cu vocea și prezența ei, asta e cam puțin. Nu poți să-i dai unei asemenea locomotive niște piese care merg cu frâna de mână trasă.
Și cred că și trupa are un rol foarte important în construirea acelei prezențe inedite care funcționează atât de bine pe scenă.
Domnisoara are prezență pe scenă… dar pentru mine, live cea mai mișto prezență mi se pare Delia.