Refuz ca rândurile astea să fie despre istoria Megadeth, despre istoria pe care au făcut-o americanii ca parte a careului Big Four, prefer să fie strict despre ultimul album scos de Dave Mustaine, James LoMenzo, Dirk Verbeuren și Teemu Mäntysaari.
Deci avem de a face unsprezece cântece care ocupă 47 de minute. Ce se poate observa de la primul riff al primei piese de pe disc, Tipping Point? Că sunetul a fost întors spre trecutul când trupa începuse să își construiască partea ei de istorie. Că este mult mai dens ca pe The Sick, the Dying… and the Dead, mai progresiv și mult mai tradițional. Aproape conservator aș spune.
Nu am fost niciodată fan al vocii lui Mustaine, de fapt încă sunt bântuit de credința că Megadeth merita un solist mai bun. Anyway, hats off, pentru un artist de 64 de ani care a trecut printr-un cancer, Mustaine rămâne o legendă vie. Iar Teemu este cel mai Megadeth chitarist de la Marty Friedman încoace.
Megadeth (2026) rămâne la finalul celor 47 de minute în picioare. Un album bun, cu momente bune dar și altele mai puțin inspirate. Dacă este să îl comparăm cu Dissonance Theory al elevțienilor de la Coroner, materialul americanilor este departe.
Bine, în cazul Dissonance Theory vorbim despre cel mai bun disc cu thrash de pe 2025. Cu toate bune sau mai puțin bune Megadeth (2026) poate fi pus, cu maximum de obiectivitate, pe raftul cu muzică bună. De ascultat cu plăcere.
Megadeth • Megadeth • 2026 / 8 din 10
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Eu îi dau notă mai mare 😉 Un 8.5-9.
Eu nu imi amintesc sa fie vreun album Megadeth mai bun ca un album Coroner. Never ever 🙂
Am zis că ultimul Testament e așa și așa. Acu’, după ce am trecut prin ce-ai pus tu pe aici, m-am sucit 🙂
Coroner au scos un material solid, însă nu suficient de bun pentru topul personal. Minusul de viteză a cântărit destul de mult.