Noa Gruman are, fără îndoială, o voce superbă. Faptul că a fost preferată pentru colaborări cu formații deloc necunoscute, precum Amorphis, Gloryhammer, Orphaned Land sau Therion, aduce credibilitatea necesară afirmației precedente. Pentru cei care nu sunt convinși de asta, să punem live-ul de la Touch of Life:
Stilul Scardust este o fuziune extrem de lucrată de symphonic metal, progresiv și elemente de operă/cor. Muzica este complexă, cu orchestrații dense și coruri grandioase.
Noa Gruman este considerată una dintre cele mai bune voci din metalul modern, fiind capabilă să treacă instantaneu de la operă la growl-uri brutale și pop/rock melodic. Catalogați ca fiind parte a valului de trupe care încearcă să fie Nightwish sau Epica, încadrare extrem de nedreaptă, după părerea mea, israelienii au reușit piese care sunt recognoscibile de către orice iubitor al genului de pe planetă. Spre deosebire de trupele-fanion menționate, oamenii din Ramat Gan își împing destul de mult muzica în zona Dream Theater, experimental jazz și blues.
Și cum este Souls? Prezent cu fiecare dintre notele lui. Complex și melodios, epic și delicat, materialul israelienilor susține permanent viziunea care a stat la baza creării lui.
Souls este un album de celebrat și, în egală măsură, poate fi folosit ca unitate de măsură pentru celebrarea muzicii bune. Fiecare piesă este incredibil de bine și atent lucrată. Sunt zece cântece care ocupă patruzeci și unu de minute care reușesc o notă foarte mare. Mi-am promis ca de la recenzia asta să îmi domolesc entuziasmul intrinsec nativ și să fiu mai sever cu notarea. Din fericire, Souls m-a scutit de dilemele unui acces de strictețe.
Scardust – Souls (2025) / 9.3 din 10
Informații despre ei le găsiți aici: info / info
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
