Și au ajuns, iată, și la albumul cu numărul XVI. Primul album Kreator ascultat de mine a fost Coma of Souls, în 1990, chiar în anul lansării, când România încerca să scape de comunism și de gri.
Materialul era înregistrat magistral de bine pe o casetă TDK de „Nic Sound”, cum îi spuneam noi omului responsabil cu procurarea de „metale” înainte și după Revoluție. De atunci, am bifat fiecare album scos de nemți.
Am savurat fiecare etapă a evoluției lor: de la thrash-ul aproape demonic, tăios ca săbiile călăreților care împlinesc Apocalipsa, până la melothrash-ul pentru care au optat odată cu scurgerea anilor.
Să fii Miland „Mille” Petrozza, Jürgen „Ventor” Reil, Sami Yli-Sirniö sau Frédéric Leclercq — metaliști de o viață — și să ai încă rezerve ca să scoți un Krushers Of The World mult mai bun decât ultimul tău disc, Hate Über Alles, lansat acum patru ani (care nici el nu a fost un material mediocru), este absolut briliant.
Trei single-uri au fost alese să susțină Krushers Of The World în fața lumii: Seven Serpents,
Tränenpalast o colaborare cu Britta Görtz of Hiraes de la Chaos Rising
și cea mai recentă Satanic Anarchy.
Krushers Of The World este o lecție dată lumii metalului despre cum poți să forjezi muzică vie după 40 de ani de purtat stindardul thrash-ului. Kreator merită, cel puțin din punctul meu de vedere, să stea alături de „The Big Four of Thrash Metal”: Metallica, Megadeth, Slayer și Anthrax.
Dacă ar fi după mine, acestui „careu de ași” ar trebui să îi urmeze imediat Exodus, Testament și, de ce nu, Annihilator. Dar asta este altă discuție.
Sunt un „nene” pe care nostalgia și marea cantitate de loialitate (sau, unde este cazul, de recunoștință) îl influențează decisiv în obiectivitatea cu care cântărește o nouă lansare de album. De aceea, mi-am propus ca în Anno Domini 2026 să-mi țin entuziasmul exuberant în lesă și să încerc să ofer o părere cât mai aproape de realitate.
Ei bine, aici nu este cazul: Kreator a reușit un disc al dracului de solid. Este un material care, deși suntem abia la început de ’26, se înscrie deja cu succes în cursa pentru cele mai bune albume de metal ale anului.
Kreator – Krushers Of The World (2025) / 8.5 din 10
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Kreator are careul său propriu de ași, Big 4 german. Și care arată exact așa cum arată și ăla „mare”, adică două trupe de Doamne ajută, Destruction și Kreator și două trupe de vai de steaua lor, adică Sodom și Tankard.
Cât despre acel Big 4 mare, de acolo pot lipsi liniștit Metallica și Anthrax. Și locul lor poate fi luat de Annihilator și Destruction, la o adică. Exodus și Testament sunt prea mici pentru o luptă atât de mare 🙂
Tankard nu au vrut să se ia în serios și nu înțeleg de ce, pentru că muzică bună au arătat că pot face.
Chestie nemțească, nu pricepem noi :))
Pentru mine ”Some Pain Will Last” rămâne ceva de vis. Albumul nou pare interesant, îmi place cum sună.
Some Pain will Last este nu o bijuterie, este mai multe cum s-ar spune prin tabăra cealaltă.