Infractorul din fotografie răspunde la numele de Gheruță, are aproximativ patru ani și este în egală măsură îngerul și demonul casei pe care, noi, umanii o împărțim, cu domnia sa. Relația dintre noi doi a fost una de poveste în primul an. Dormea lipit de mine, ziua sau noaptea, mă sufoca, eu mă lăsam sufocat cu plăcere, mai ales cand mă vedea că am intenția să mă așez pe pat, sărea lângă mine cu o fericire nedismulată în ochi.
Mă învăluia într-un tors vibrant, cerșea câteva mângâieri, apoi se așeza fericit între picioarele mele sau la subraț, și se pornea pe un somn asemănător cu hibernarea. Ei bine după un an lucrurile s-au schimbat dramatic între noi.
După ce l-am dus la sterilizat, pentru că eu fiind ăla care l-a predat în mâinile mutilatorului veterinar, totul s-a schimbat radical. Nu mai eram cea mai importantă persoană din viața lui, devenisem ăla a cărui unică datorie, constă în a-i oferi lui, hrană, apă proaspătă, periaj și o litieră curată.
Din fratele fără blană, m-am transformat în bipedul care este în slujba mâței parțial portocalii, care ar fi trebuit să le fie recunoscător zeilor pentru o asemenea onoare. Nu a mai dormit de atunci cu mine, m-a evitat o perioadă bună, cât de mult a putut. s-a lăsat mângâiat și periat, din milă pentru umanul care umbla după el, cu perie în mână, și o privire imploratoare de milog absolut.
Până la urmă, într-un final, am avut tresărirea aia de orgoliu, du-te bă, în aia mă-tii, că nu te oblig eu să mă iubești. Noi am ajuns pe lună, bă blănosule, tu cu ce te lauzi? Că ai intrat prin efracție în vreo cămară sau că ai depășit cota de șoareci prinși?
De când am decis să îi dau ignore, relația dintre noi s-a schimbat, în bine, nu am redevenit umanul lui favorit, cum eram odinioară, dar măcar pare că joacă rolul de mâță iubitoare într-un mod mult mai realistic.
La o singur obicei, nu a renunțat de când a rămas coiless. În fiecare zi la ora 4.30 a.m, pentru ăia care se întreabă dacă am scris corect patru dimineață, vă spun de pe acum, DA, exact asta este ora.
Datorită unei deviații de sept, că pumni, și a unor polipi nazali care au reapărut, sforăi. Și nu o fac oricum, o fac ca un porc mistreț, de fapt, ca toți porcii mistreți din pădurile României.
Mărturiile recente spun că îmi mai trebuie puțin antrenament și am șansa de a-mi depăși cumnatul, campionul neînconorat al grohăitului nocturn. Practic el nu sforăie ca orice om, el face asta pe mai multe voci, ca nenea ăla rău din Exorcistul. Este o combinație între Godzilla și toți dinozaurii din seria Jurassic.
Din cauza obiceiului ăsta nasol sunt exilat într-o altă cameră. Dacă prin celelalte camere merge ca ninja, să nu deranjeze, în cea în care mă aflu eu, aleargă pe pereții ca un cal de curse. Sau foșnește o pungă. Verific în fiecare seară dacă sunt pungi de care se poate folosi și nu găsesc nimic. Cred că nemernicul are și el o punga lui cu pungi.
Să ne înțelegem, face toate astea, și altele, doar la ora menționată mai sus. Și dacă nu dau semne că sar din pat, că ăsta este scopul lui să mă vadă coborât din pat, vine lângă, își APROPIE FAȚA LUI DE A MEA ȘI MIAUNĂ, DA’ MIAUNĂ, ca cum l-ar eviscera careva. În primele dăți, de când a început cu faza asta, mărturisesc sincer, m-am speriat de m-am căcat pe mine.
Nu așa îți imaginezi o trezire de dimineață, atunci când deschizi ochii, și la câțiva centimetri de ei să vezi fața unui motan care se uită la tine cu ochii holbați și ficși. Și miaună sfâșietor și fără oprire, până te vede că dai semne de viață.
Am fost plecați câteva zile, a stat singur, nu este prima dată, este deja obișnuit, îi lăsăm oricum tot ce are nevoie, este ok. După ne vede întorși acasă este topit după noi, stă în picioarele noastre, se rasfață aproape tot timpul. Și ca de fiecare dată când se comportă așa, după ce lipsim câteva zile, iar în suflet îmi încolțește speranța că, gata, a revenit la motanul care dormea dus dimineața, mâine la ora 4.30 a.m, infractorul portocaliu face tot posibilul să îmi spulbere speranțele, și procedează exact ca și până acum.
Mă gândesc din ce în ce mai serios să îmi iau un câine. Un bull terrier să nu îl poată cafti. Și să îl oftic masiv.
Ai voștri, câini,pisici, au obiceiuri din astea cu care terorizează umanii din casă?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Al meu boxer imi arunca de fiecare data o privire „de baii cretinule fu… iar ma scoti la 3 noaptea la alergat ” si daca tot m-ai scos acum sa ma pupi sub coada ca eu tot in varful patului pe perne ma duc ” in rest cum il educi asa il ai , vad parinti ce isi cumpara animale doar de dragu de a poza in societate si isi trimit odrasle cu ei afara mi se face parul maciuca cand vad un rottweiler sau cane corso tinut de un pusti de 10 ani si ala trage in toate partile iar eu trebuie sa fac slalom sa nu activez animalul , indiferent cat de bine dresat e in momentul in care celalalt caine se repede iese circ sau ii vad ca nu ii tin nici macar in lesa si daca le atragi atentia ” ce ma ma inveti tu pe mine” .Majoritatea considera animalele de companie niste bibelouri unde le asezi acolo stau , cel putin in primul an sunt exact ca si niste copii au nevoie de atentie ingrijire , educatie , stiu deplasata comparatia . In rest pe un ton pozitiv regulie de aur a boxerilor : ce a cazut pe jos e al meu , te joci tu cu el tot al meu e , eu l-am vazut primul deci mi se cuvine , tot ce zboara e mancare sau jucarie , pisicile sunt intruchiparea raului si trebuiesc fugarite si exorcizate.
Una dintre rasele mele preferate, boxerul. Din nefericire sunt mult mai puțin răspândiți ca acum 20 de ani.
Nu sunt asa mediatizati ca alte rase , e exact ca si treaba cu triada premium la masini , un alt statut ai cand cobori din triada germana si altfel esti privit cand cobori din japonezarie /italiana si e mai bine asa .
Offf, ce frumos e, cred ca are dreptul sa miaune cand vrea si unde vrea! Sau stie cu mitivationale, culca-te mai devreme, scoala-te mai devre, ca sa ajungi, naibii, cineva!
Noi l-am castrat pe Maria-sa Blondovan Intaiul, la onorabila su biblica varsta de 7 ani, tot eu fiind responsabila cu transportul la su de la vet. Dar iubirea i-a ramas intacta, doar ma rupe cu cumintenia, de unde pana acum umbla cale de 7 poste, acu sta in gradina sau in magazie..
In casa oricum nu intra decat iarna, cand era mai frig, cerea el, altfel nu sta. Nu concep viata fara animale, mereu am stat la tara, la casa, exceptand anii cand sm fost la scoli-internate chirii- si mereu am avut caine si pisica. Si indragostita de ele am fost by default, de cand ma stiu, nu de cand e la moda, intotdeauna eram coudata care mangaia pisicile pe oriunde le prindea…
Iar motanil asta are o inteligenta aparte, e atat de orientat in functie de noi, stie sa se faca inteles si sa se comporte adecvat, habar n-am cum, bune, sunt obiceiuri formate in timp, anumite reflexe, dar e sigur diferit de tot ce am avut pana acum..
Cu tot comportamentul lui repeobabil este membru al familiei cu drepturi depline.
Fratilimeu, nu am avut curaj să aduc și alte animale, în plus față de noi și copii, în familie. E o mare responsabilitate pe care nu mi-o asum.
Este și asta oricând o opțiune.
Presupun că atunci când pleci, Gheruță pare că își face brusc trupă de power metal și plânge doar pe înalte.
Orice de la Călin.
Zici tu ca e membru al familiei cu drepturi depline. Mor de ras😺. Pur si simplu ti-ai luat șef. Un șef pe jumatate portocaliu si care te tine sub papuc. Da, stiu cum e. Am avut mai bine de 25 de ani caini si pisici. Acum doar am grija de pisicile si motanii vecinilor. Care ma iubesc teribil, evident doar cand le dau de mancare. Si cand se intorc vecinii acasa nici nu ma mai baga in seama.
Am 1950 de mm, îmi este rușine să recunosc așa ceva cu sinceritate.
Pe motanul meu îl cheamă Albăstrel și Felix.
Seamănă cu Gheruță, are ochii albaștrii și în loc de portocaliu gri.
A fost adus acum 3 ani de gemenii mei de pe un teren viran.
Veneau de la școală și au văzut mai mulți pisicuți. Acesta a venit la ei și restul au fugit ( altfel cred că luau 2).
Vecina mea își dorea și ea pisica, și i-am propus să îl împărțim.
Are o fantă în gard și merge unde are chef.
Și soțul meu sforăie și dormim separat.
Dimineața între 5-6 vine la ușa mea și zgârie până mă trezește.
Merge cu mine la baie, îi dau mâncare și când termină îi deschid să iasă în grădina.
Acum e sub tratament pentru otită. Vecina mea îl duce la veterinar. Nu are copii și are un pic mai mult timp. Împărțim costurile. Otita-180 lei.
Albăstrel merge des la veterinar.
Se bate cu toate pisicile.
Copiii mei își doreau mult un animal de companie.
Am stat la bloc 17 ani, ei erau mici și nu m-am simțit în stare să am grijă și de un animal.
Eu am crescut cu câte o mâță. La bloc.
Pff, sunt doua pentru că primul dispăruse.
Șterge unul dintre ele.
S-a dus și te rog pe undeva. Îmi e rușine să recunosc dar trebuie să merg la oftalmolog. Detectez ceva probleme cu scrisul acesta mic 😞
S-a rezolvat.
Mulțumesc 🤗
Animalele domestice au doar valoare utilitara.
Cei care au animale „de companie” ar trebui sa plătească niște taxe foarte mari. Contribuie la încălzirea globala!
Sunt de acord dacă toate mașinile au ITP luat pe bune iar pentru a doua mașină din familie să plătești taxe ca în Danemarca.
Sa calculam:
1. Consum apa.
2. Consum hrana ( procesare, ambalaje, transport, magazine).
3. Consum medicamente specifice.
4. Jucării (plastic de regula).
5. Pipi+caca.
Înmulțim cu 10 milioane (chiar mai mult) consumurile de mai sus și obținem o uriașă amprenta de carbon!
Doar în România…
Eu sunt de acord să plătesc taxe pentru animalul meu dacă se plătesc taxe corecte pe noxele cazanelor, taxe mai mari pentru parcări, etc.
Pentru motanul ăsta asomez jumătate de stradă fără să clipesc.
Și eu as plăti pentru Albăstrel.
Mai întâi să fie pedepsiți cei care lasă animalele să se înmulțească și le aruncă în stradă ( era abandonat).
Este și util: prinde șoareci, vrăbii, șopârle. Contribuie la reducerea amprentei de carbon.
Vreau o manuta rosie, pt doamna de mai sus!
@Carman – Sper că știți că de exemplu apa (fie de la rețeaua publică, fie de la sticlă) se plătește, nu? Fie la întreținere, fie de pe card. Zic și eu, nu dau cu parul, că n-am auzit să fie pe undeva apă separată pentru pisică, apă care să nu fie facturată.
Incerc sa-mi imaginez cum ar fi trezitul in miorlaieli si ochi holbati 😂. Ca la mine desteptarea e fara goarna, dar cu box = laboaie de ciobanesc german, care verifica daca cumva dorm de pe cand se crapa de ziua. Iar aici (Dk) se cam crapa al dracului de devreme vara…Ies vrand-nevrand din pat, deschid usa spre gradina si poftesc potaia afara, care potaie de cele mai multe ori da oleaca din coada si se tranteste in patul dumneaei. In rarele cazuri cand iese, eu las usa deschisa si ma culc la loc, dar ma trezesc, impreuna cu vecinii, in latraturile frustrate ale dihaniei nu la usa deschisa, ci la alta, tot la gradina, aia pe unde se intra “regulamentar” in casa.
P.S. Ideea cu un caine terorist care sa tina mâtul sub control s-ar putea sa nu aiba efectul scontat. Stiu ciobanesti germani de 45 kg terorizati de mâti de 500 g…
Eu știam un mastiff care murea de sete dacă între el și bolul cu apă era tolonita pisica casei.
În DK nu vă întreabă nimeni de amprenta de carbon a câinelui?
Danemarca a luat decizia istorică de a impozita fermierii pentru gazele emise de animalele lor, scrie publicația INC. Scopul este de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din Danemarca cu 70% față de nivelurile din 1990 până în 2030, a declarat Ministrul Finanțelor, Jeppe Bruus.
Asta e doar începutul…
Are punga lui cu pungi :))) Să ştii. Adun şi eu seara jucăriile de peste tot, dar fac ei ce fac şi găsesc ceva cu care să se joace zgomotos la 3-4 noaptea: elastice de păr dosite ei ştiu pe unde, bucăţele de hârtie, băţul de la vreo îngheţată etc. Iar dacă nu găsesc nimic, unul dintre motani dă, cu lăbuţa, o bobiţă de mâncare afară din farfurie şi aleargă toți ca demenţii după ea de zici că joacă fotbal.
Sunt sterilizaţi de mici, nu-mi permiteam să măresc accidental trupa, aşa că nu am observat modificări de ataşament. Asta şi pentru că atunci când erau mici erau mai sălbatici, abia când s-au mai mărit au devenit foarte alintaţi.
Cât despre concert cu noaptea în cap, avem şi noi un exemplar. De la 4 dimineaţa începe să vocalizeze pe nşpe mii de tonuri şi tace când e mângâiată. Dar se porneşte iar după ce nu o mai mângâi. E incredibil câte sunete poate să scoată. Evident, programul meu s-a schimbat total de când îi am pe ei şi s-a schimbat în bine. În plus, este bine cunoscut efectul terapeutic pe care ţi-l oferă un animal de companie, multe puncte bonus în direcţia asta pentru întreaga familie.
Mi-au plăcut enorm pisicile încă de când eram copil şi am crescut cu ele la bunici ani de zile, de când eram bebeluș şi până am terminat liceul. Mi-a lipsit blăniţa lor moale în toţi anii în care nu am mai avut.
Ultima propoziție a sunat cam dubios…
Eu ți am spus ar trebui medalii pentru cei că tine. Iar despre efectul terapeutic nu mai are rost sa vorbesc. Apare la fiecare tors, cracit.
Și eu am fost înconjurat de câini și pisici în copilărie. Zeci de câini și pisici.
Dar nu am simțit niciodată nevoia de a le avea personal. Poate dacă as avea o curte generoasa, m-as mai gândi…
În 60mp nici vorba! Iar în casa, EXCLUS!!!
Păi este vorba de o decizie personală. Unii acceptă animalele în casa lor, alții, copiii. Alții nu, și nu este nimic condamnabil. Cât timp deținerea unui animal nu afectează, miros, zgomot, oamenii din imobilul în care stă eu zic că este ok.
Și amprenta de Carbon??? Cum rămâne?
Cică motanii galbeni sunt cunoscuți ca “no brain cell cat”. La ăla pe care-l am acasă pare că e valabilă zicerea. Deși are și unele momente când e destul de inteligent.
Eu cred că o face pe prostu. A citit ce ai spus despre el și o să vezi tu. Curând.
Vopseste-l! Poate își schimba comportamentul.
Am văzut caini vopsiți prin Regie/Grozavesti…
Eu stiam taman invers
Ce scump frumos si cum se uita el asa, cu capsorul aplecat intr-o parte. Ce privire dulce!
Eu il inteleg de ce e rece in relatia cu tine. Ai comis cea mai mare tradare, l-ai lasat fara bijuterii! Cum ai putut? Ma mir ca nu ti se intampla si alte lucruri la ora aia matinala la care te miauna, adica nu te trezesti cu un ochi in loc de doi! 😅 La modul serios, pufosul e traumatizat de ce i s-a intamplat si mieunatul ala sfasietor e un plans, plange pentru ce i-ai facut! E chiar normal sa se poarte asa cu tine, cere-i iertare de cateva ori pe zi si renunta la ideea de a-l necaji si mai mult obligandu-l sa imparta spatiul cu vreo potaie simpatica.
Stai măi puțin, că nu i-am tăiat ouălele cu mânuțele astea două. Eu l-am dus la veterinar și soția l-a luat de acolo. Încă era amețit de anestezie.
Dacă îl ducea soția și îl luai tu când era amețit, nu îți mai purta pică. Asta e acum, e târziu pentru a mai schimba ceva. Poate te iartă într-o bună zi. Când o fi bătrân și senil și uită.
Mulțumesc pentru speranțe.
El stie ca tu l-ai dus la ala care i-a ghilotinat.. glandele! Stie ca indirect l-ai condamnat la o viata de.. eunuc! Ti-am zis, cere-i iertare si multumeste-te cu ce primesti. Daca-ti sciate un ochi, aia e!😅
Da, măi, și dacă făcea 20 de gheruți, cu ăia ce făceam?
Pai, cum ce faci? Construiesti anexe la casa sa fie loc pentru 20 de Gheruti! 😅 Stiu ca asa se face (castreaza) ca altfel nu se poate dar uite ca animalusele se supara pentru asta.
Cutul nostru e un ingeras, sta singur acasa ore intregi fara se plictiseasca si sa smotoceasca perne sau sa roada papuci. A facut toate astea in copilarie si pe urma s-a cumintit brusc. Baiat destept, ce mai! E galagios, latra si la umbre ca e cutu de paza. Si e foarte frumos, e blanos, vara are culoare ca o flacara iar iarna isi trage coama neagra, ceva fabulos. Cu musafirii e un mic impielitat, latra ca un turbat si da sa muste daca cineva face vreo miscare gresita si e foarte dominant, se catara la propriu pe oameni! Si e foarte gelos daca mangaiem alti cuti, isi arata coltii si…latra.. iar!😅 Il iubim ca niste prosti si nu o sa-l castram niciodata. I-am cumparat o girlfriend, o elefantica grasunica si e foarte fericit asa. Si si noi.😅 Putin jenant cand avem musafiri si pe domnu’ cutu il apuca dorul de elefantica!
Adică se joaca de-a animalul cu două spinării cu o jucărie?
Exact! Chiar nu inventez.😅
Las-o-n dreaq, omule, că ai un talent înnăscut la scris! Și un umor teribil. Și construcție, și temporizare în crescendo etc. etc. A trebuit să mă opresc de câteva ori din citit ca să termin de râs. Nu știu de ce spui că scrii greu, dar scrii foarte bine. Chapeau bas!
P.S. C-am uitat ce voiam să comentez. Motanul nostru când e supărat stă cu spatele la noi. Dacă-l strigăm își întoarce capul, așa vreo 10-20 de grade, doar cât să ne comunice că, da, a auzit, dar tot supărat e și-și bagă plwa, că tot coiless e. Și mai are obiceiul să se întoarcă acasă la juma de oră după ce ne-am culcat. Invariabil. Nici gând la el să se întoarcă când îl strigăm, doar după ce vede toate luminile stinse
Man, mulțumesc mult. Au toate scuzele pt derapajele de comportament, i-am lăsat fără ouă.