Aș putea spune că totul a pornit de aici, o decizie nefericită, ar spune unii, care are a băgat sub pământ două vieți, soț și soție, proaspăt căsătoriți. Doar că nu doar evenimentul ăsta a fost factorul declanșator al articolului de astăzi.
Revin la accidentul care a ”șocat” Buzăul, tind să cred că în spatele lui nu stă o decizie proastă și singulară. Omul ăla face parte dintr-o tipologie, extrem de răspândită pe șoselele țării, aia de stăpâni ai șoselelor, Furiosa mioriticus. După ferocitatea manevrei, omul ăla era un șofer care a mai făcut mizerii de genul. Să ne înțelegem, este posibil să greșesc, dar nu pare un comportament de om din ăla care respectă în mod constant legea, și deodată din el iese bestia da strada, care se gândește, pentru întâia dată în viața lui, să depășească prindreapta, și de ce nu, apoi și prin stânga. Dacă pe contrasens în locul în locul mașinii ăleia de 3,5 tone sau cât are, venea o motocicletă? Mai adăugam unul?
Acum două zile eram cu băiatul cel mare prin oraș, la niște cumpărături lejere, mai o discuție despre games, mai despre fete, ceva parental de vară. În timp ce mergeam agale spre centru, vorbind doct despre care a fost mai bun, Ronaldo portughezul sau Messi, la o trecere de pietoni de pe cel mai mare bulevard al măreței urbe, pe ambele părți așteptau culoarea verde a semaforului, niște cetățeni.
Nimic anormal, până aici, o imagine urbană obișnuită, completată de pe trotuarul de vis-a-vis, de două doamne însoțite fiecare dintre ele de câte un copil, care se apropiau și ele, grăbite, de trecerea de pietoni.
Cele două dudui ajuns în dreptul grupului răbdător de cetățeni, din dreptul trecerii, ținându-și copiii de mână, și fără nicun moment de reținere, prima s-a avântat pe trecere, fără să observe că o face pe culoarea care nu trebuie. A fost urmată la două lungimi de pas de a doua.
Un claxon isteric, scârțâit sinistru de frâne, țipete de pe margine, și două mame cu doi copii, înțepenite fără reacție pe trecere. Una dintre a scăpat telefonul din mână, pentru că da, asta făceau ambele de când mergeau pe trotuar, se uitau pe telefon.
Nu îmi iese din minte imaginea, suprarealistă și ușor deformată de emoția grotescului spectacol, copiii strânși lângă mamele lor, unul dintre ei, plângând, și perpendicular pe trecere, în spatele mașinii oprite oblic, două urme lungi, ca o rană deschisă, de cauciucuri. Și mirosul, cauciuc ars și frică.
Asta nu reușesc să cuprind cu mintea, motivul pentru care un părinte poate avea un astfel de comportament iresponsabil. Dependența de tehnologie anihiliează orice instinct de conservare? Ține de educație? Pentru că eu refuz să cred că tipul ăsta de comportament este accidental și singular. Culmea este că alea două erau extrem de elegant îmbracate, și arătau chiar foarte bine, deci nu vorbim de niște bătute de soartă. Pentru mine, toate astea fac lucrurile destul de greu de înțeles!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Cum eram noi in vacanta acum vreo 2 saptamani si ne plimbam prin Bucuresti, tocmai ce vedem la trecerea de pietoni nu departe de Colțea o tanara mamica cu copilul de max 2 ani in carucior. Ea inca pe margine la trecere, dar caruciorul in strada. A primit niste claxoane si injuraturi de la vreo 2 soferi care erau sa dea peste copil. A tras caruciorul fara graba de parca nu ii pasa de progenitura.
Sunt tată, nu mamă, se spune că intensitatea instinctului diferă, dar niciodată, atunci când erau cu mine, și nici acum când sunt mai mari, nu au trecut pe trecere înaintea mea.
Sau de mers pe strada cu copii si ei sa mearga pe partea cu strada si nu cu case sau blocuri. Iarasi nu ii inteleg pe parinti aici. A fost pe vremuri un accident mediatizat in care parintele mergea cu copilul de mana pe marginea strazii si a venit unul cu viteza si a tarat copilul nu stiu cati metrii. Mergi tu pe partea cu carosabilul ca esti mai vizibil decat un copil.
AdinaE, în București nimic nu e surprinzător. Surprinzător este dacă nu se-ntâmplă lucrurile astea zilnic
Simplu: suntem un neam agitat! Dar ne agita doar lucrurile mărunte. Cele importante nu ne deranjează…
Perfect spus.
@Carman, mamă nene cum a sunat asta! Și cât adevăr ai spus!
Soțul meu le spune celor care îl depășesc neregulamentar: du-te în primul stâlp!
Problema e că nu ajung doar ei. Sunt omorâți sau răniți oameni nevinovați. Și mașinile avariate sunt o problema. Sunt greu de găsit mecanici buni și costurile mari.
Am văzut pe strada mulți cu căști sau cu ochii în telefon.
A fost un accident pe podul Grant de curând. Un motociclist era mort pe linia de tramvai. Era singur pe pod. Au închis linia pe sensul respectiv. Eu eram in tramvai pe cealaltă și am trecut pe lângă el.
Mă întreb ce s-a întâmplat cu instinctul lui de conservare.
Eu circul cu mijloacele de transport în comun. Cel mai mult cu tramvaiul 41.
Am văzut și ceva haios.
Eram in tramvai și o doamnă a blocat linia de tramvai cu mașina.
Coboară și vine la vatman furioasă. Începe să strige la el : de ce nu ai oprit să trec eu?
Vatmanul a izbucnit în râs.
Și i-a zis să elibereze linia .
Sunt sigur că dacă doamna de pe linia de tramvai vedea o altă doamnă la teve că proceda la fel, ar fi fost extrem de indignata.
Încă o chestie: șoferul Seat-ului era inspector la Casa de Pensii.
Dacă ăștia fac asa, ce pretenții sa ai de la bombardierii adevărați?
Bombardierii adevărați omoară unul pe km.
Cred că totul ține de respectul pentru cei din jur și de democrație prost ințeleasă. „Eu sunt mai șmecher, îl fac pe fraier” , în primul caz și ” sunt o doamnă, am bani mulți, pulimea să oprească atunci când sunt eu în zonă” în cazul „duamnelor”. Din păcate, uită că și ei și cei dragi lor sunt muritori…
Constatăm asta toți, putem schimba ceva?
Lipsa poliției de pe șosele este una din cauze. Sunt destui care nu pot fi disciplinați cu vorba bună, ei sunt pe principiul “mie nu mi se întâmplă”. Plus lipsa de considerație (nu știu dacă e chiar cel mai bun cuvânt) care ne apropie mai mult de popoarele din est/sud est.
Când se va forma și la noi masă critică de oameni care să înțeleagă că legile/regulile sunt făcute pentru a ne proteja și când acestea vor fi aplicate de cei care trebuie, atunci ne vom schimba puțin.
Atunci să punem pe marginea șoselelor mai mulți boscheți!
Edelweiss, permite-mi mai întâi să-l salut pe Carman. E ceva vreme.de când nu ne-am mai intersectat.
-Salut, Carman!
Săptămâna trecută un motociclist, ce avea și o pasageră, m-a băgat în șanț în timp ce s-a strecurat printre mine și camioneta plină cu lemne pe care a depășit-o.
Eu îi veneam din față.
Mașina din care s-a filmat avea 92km/h.
Cu ce viteză mergeau cele două mașini, cea închisă la culoare și nefericitul cu cea galbenă? Distanța de siguranță la viteza aceea? Manevrele absolut inoportune pe șoseaua cu o bandă plus bandă de urgență sau acostament, că nu sunt 2 benzi acolo?
Fac des drumul din minicipiul meu spre Iași și am o șosea identică. Flashuri de la cei grăbiți sau devansări prin dreapta…
Eu mă mir că nu umplem cu piloți români mașinile alea de formula 1.
Pacat de victimele accidentului.
Pe treceri vad si eu oameni trecand ca prin branza, fara niciun stres. Odata am claxonat o mamika, ce trecea cu copilul in carut fara niciun stres. Carutul era pe strada, ea pe trotuar cu capul in carut, aranjand probabil paturica sau ceva. Nici macar o clipa nu s-a uitat. S-a oprit in mijlocul drumului si m-a luat la rost ca ce am, sunt nebuna de o claxonez. Apoi, m-a asteptat cu sotul la magazin sa imi zica ca ea s-a asigurat, ca are si ea carnet. Se pare ca degeaba. Si apoi s-a miorlait prin tot magazinul cu copilul dupa ea ca e stresat, dar el nu avea nicio treaba, statea linistit. Si acum o mai vad, trece strada exact la fel.
Nu știu dacă vine de la nesimțire sau prostie.