Ca om căruia nu îi este deloc străin satul românesc, ăla eternu’ și veșnicu’, true, cum s-ar zice în hipsterească, după fiecare vizită înfăptuită într-o astfel de comunitate, recunosc, cu oarecare durere, că satul românesc, așa cum se prezintă în majoritate, trebuie să moară.
În comuna unde consilierul de la primărie mai avea puțin și îmi desena o hartă spre lanul de porumb din care trebuia să iau niște știuleți, fostul primar fusese vodă pesedist timp de peste două decenii.
Ca realizări administrative se pot consemna: construcția unui căsoi în comună, achiziționarea a două apartamente în Buzău și unul în București. La succesurile imobiliare se adaugă o asociație agricolă înfloritoare, constituită cu terenuri agricole intrate în proprietatea soției primarului prin tot felul de șmecherii făcute din pix.
Tot la capitolul plusuri se poate trece și punerea pe chituci a asociațiilor agricole conduse de oameni care nu au vrut să plece genunchiul sau să dea și altora, unora, din câștigul lor, cu ajutorul vizitelor deosebit de dese și întâmplătoare ale simpaticilor de la ANAF, Mediu, DSVSA, Pompieri.
Și lista succesurilor poate continua cu: zero asfaltări, nada apă curentă, nicht canalizare, mumu iluminat public, renovarea școlii din sat cu bani care ar fi ajuns pentru construirea a două noi școli, închiderea grădiniței și a cabinetului medical.
Lucrurile au mers atât de bine, datorită păstoririi eficiente, încât comuna care în anii ’90 număra în jur de 1500 de familii a ajuns în 2026 la sub 500.
După expozeul ținut de localnici, în timp ce așteptam să îmi fie adusă niște brânză de oaie, nu m-am putut abține să nu îi întreb, cât de politicos am putut, de ce plm l-au votat pe ăla atâția amar de ani.
— Că era de-al nostru, șefu’, ne-a mai dat un ajutor social, câte o navetă de bere, mai un lot în cimitir, doar nu era să alegem un vinitic.
Vinitic care apăruse în sat cu vreo zece ani în urmă, cu idei fixe ca reorganizarea primăriei, informatizarea, angajarea unor oameni competenți care știu cum se construiește un proiect cu fonduri europene, asfaltare, canalizare, iluminat, construirea unor facilități de stocare a produselor agricole.
Zugrăvirea unui viitor care i-ar fi scos din secolul XVIII le-a provocat o emoție profundă localnicilor. Mai ales când a ajuns la partea cu distribuirea minimală a ajutoarelor sociale. Atât de profundă și entuziastă a fost reacția, încât tânărul reformator abia a scăpat întreg din mâinile iubitoare și avide de progres ale sătenilor.
Menționez, ca să tai din fașă orice răutăți, că bravii gospodari, sătui de vechea orânduire, au votat la ultimele locale schimbarea. Mai ales că, de când vodă pesedist o luase razna la bătrânețe și își luase muiere tânără, nu prea mai stătea prin sat, nici bere nu mai dădea, aproape că nu mai saluta. Așa că ducă-se.
Au pus tot pe unul de-al locului, pesedist galben, gospodar și el, băiat de treabă, care mai dă o bere, salută pe toată lumea, căruia nu i-a trecut prin cap să umble la ajutoare sau să o dea afară pe aia a lu’ Fane de la primărie. Ce dacă o cauți pentru o adeverință mai aprig ca milițienii olandezi coiful de la Coțofenești? Este de-a noastră, a trăit aici toată viața.
Mai ales că le-a promised că în cinci, zece, hai, douăzeci de ani, treizeci dacă nu ne mai fură Europa, satul o să fie luminat ca Vegasul, canalizarea o să aibă un diametru cât să treci cu căruța prin ea, apa o să fie din belșug la robinete, iar curentu’ aproape gratis.
Pentru că da, aproape toți cei vii și vreo câțiva morți au votat pentru CĂLIN GEORGESCU, ADEVĂRATUL ȘI SINGURUL PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI!!!!
URA! URA! URA!
APOI PENTRU SIMION!!!
URA! URA! URA!
Viitorul sună bine!
URA! URA! URA!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Aseară, Anouk și cu mine ne-am întâlnit, face to face. Și mi-a povestit de o chestie foarte interesantă, despre niște oameni care s-au dus prin sate, în perioada alegerilor, să vorbească cu sătenii. O las pe ea să zică mai multe, că zău că nu aș fi deloc de acord că satul românesc ar trebui să moară.
@Anduța, poate scrie @Anoik despre asta. Marea majoritate a satelor trebuie să dispară.
Ce înseamnă „să dispară?” Și unde să dispară? Și cu tot cu oameni sau cum? Știu că pare că „mitraliez” cu întrebări, scuze, dar chiar vreau să înțeleg ce înseamnă ce zici.
@Anduța, sunt destule comunități situate în nicăieri, care nu își pot întreține administrația locală din propriile taxe. Găuri negre și inutile pentru bugetul național. Vor dipărea natural, se ocupă moartea de asta. Jumătate din populația comunei de care am făcut vorbire este formată din pensionari care s-au retras în casele în care s-au născut, să pună o roșie, o ceapă. Viitorul unei comunități devine fezabil când ai destui tineri. Când ai infrastructură poți emite oarece pretenții. Nici existența ei nu te salvează. Te face poate mai ofertabil. Dacă ești prea departe de un oraș care merge bine, ai satul pitit în niciunde, finalul este unul singur, dispariția.
Păi zi-i, atunci, reformă administrativă, că m-ai speriat cu „moarte satului românesc”!
Povestea e spusă de soră-mea care a umblat prin zonele rurale din țară ca să discute cu oamenii.
Ultima vizită pe care au făcut-o a fost în comuna Golești din Vrancea. Au văzut o femeie la poartă, s-au apropiat, au dat binețe și au explicat pe scurt despre proiectul lor a discuta cu oamenii din țară. Au fost întâmpinați cu curiozitate și au fost invitați în curte.
Au fost serviți cu apă și cafea și i-a rugat să aștepte puțin ca să-l cheme și pe vecin. Vecinul a venit cu toată familia, cu copii, cu alți vecini. S-a adunat juma de sat în curtea aia.
În timp ce gazda a pregătit gogoși pentru toată lumea, au povestit despre cum se informează sătenii despre ce se întâmplă dincolo de marginea satului. Nu urmăresc știrile de la televizor și nu știau de se întâmplă în țară sau în lume.
Eu am fost curioasă dacă copii prezenți aveau telefoane și dacă se uitau pe ecrane sau dacă erau atenți la discuție. Telefon avea doar un vecin și copiii și tinerii prezenți erau atenți la ce se discuta.
Poveștile s-au dus în zona vieții de zi cu zi și modul în care își pot îmbunătăți condițiile. Erau conștienți că Primarul a construit ditamai căsoiul pentru sediul Primăriei blocând vizibilitatea în intersecția principală. Erau conștienți și că Primăria nu făcea nimic concret pentru locuitori ci își urmărea doar interesele proprii. Erau conștienți de abuzuri, resemnați și fiecare încerca să-și rezolve singur, cum putea, diversele probleme.
Nu aveau păreri politice și nu erau interesați de zona asta. Considerau că politicienii nu fac decât să-i mintă, să promită ceva și să uite ce au promis imediat ce au fost aleși.
Au fost bucuroși că oameni de la oraș s-au oprit la ei să-i întrebe de ale lor, să-i asculte. Și-au dorit ca la întoarcere, grupul soră-mii să mai treacă o dată pe la ei, să le povestească ce zic oamenii de pe unde au mai fost.
În paralel cu povestea asta, îl aud pe consort povestind de la el din sat. Un sat care a fost bogat, care a avut de toate. Un sat în care acum nu mai muncește nimeni. La întrebarea mea de ce se vinde vin la pungă într-un sat unde oamenii își produc vinul lor, curat, răspunsul a fost că nu mai muncește nimeni să facă vin. E mai ușor să-l cumpere la pungă, de la magazin.
M-aș întinde și mai mult pe subiectul ăsta, cu povești auzite sau trăite, dar nu am nici o concluzie. Cred că toți suntem interesați să ne ușurăm viața. Unii ne interesăm ce se întâmplă și dincolo de gard, alții se mulțumesc cu ce au văzut la părinți. Și alții doar profită.
Ce face sor-mea e doar o picătură într-un ocean. Dar și un singur om pe care-l ajută să vadă că se poate mai mult și mai bine, eu îl consider un câștig.
Primaria aia arata ca o reprezentanta auto sau ca o clinica privata.
https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/stiri-locale/video–foto-a-fost-inaugurat-noul-sediu-al-primariei-golesti
*
Proiectul sorei tale este unul personal sau este ceva mai oficial?
La mine în sat e puțin diferit, dar și puțin la fel. În sensul că e d-ăla cu a făcut, dar a și furat (ochiometric cam un sfert din lucrări, pentru el și pesedeu). Județ roșu,comună c-un singur sat de vreo 6000 de oameni în comunism, 3500 azi. Destui tineri și copii, aș zice, deși o școală din două s-a desființat, grădinițele au rămas amândouă. Avem așa, de stat și privat: apă în tot satul de minimum 20 de ani, canalizare pe străzile principale (care sunt și asfaltate), internet fibră optică, 2 supermarketuri, vreo 10 magazine sătești, farmacie, medic de familie (cu laborator mobil de analize o dată pe săptămână), cabinet dentar modern (privat) 3 zile pe săptămână. Tot pe teritoriul administrativ al comunei un hotel și trei restaurante, dar toate departe de centru. Vreo 3-4 baruri, spălătorie auto, auto service, vreo 3 magazine de bricolaj și materiale de construcții, (prea) multe biserici, 3 locuri de joacă moderne, teren sintetic de fotbal la școală. Nu avem gaze deloc.
@Nea Zăpadă, satul de care vorbesc este din altă peliculă. O egalează pe a ta la numărul de bodegi.
Satul romanesc a fost abandonat in anii ’90. S-a salvat cine a putut. Impotriva oricarui instinct de conservare o parte importanta din generatia parintilor nostri s-a intors sa moara odata cu el. Nu vreau sa ma gandesc ce va fi dupa ei. Probabil vom fi noi dar intr-un numar mult mai mic, nesemnificativ.
Apoi va fi o lume post-urbanizare, post-digitalizare care nu am idee cum va fi, muschiul meu SF nu a mai fost la sala (de lectura) de mult. Dar daca ar fi sa incerc imi imaginez chibbutz-uri off grid sau alte nișe generate de anxietatea de colaps a societatii, cu propriile modele AI antrenate in sopron, langa alambic, cu religie personalizata, cu medicina naturista powered by AI. Mad Max taranesc.
Marea majoritate vom ramane in ghetouri urbane dependenti de abonamente la energie si centre de date (pentru munca, educatie, entertainment, sanatate, comunicatii). Iar copiii copiiilor nostri, cei mai norocosi dintre ei, vor merge la rudele din chibbutz, la unchiul prepper sau matusa naturista de rit nou, in vacante.
Vom fi din ce in ce mai dependenti de mancarea produsa industrial iar rolul chibbutz-ului nu va fi cel de productie, va fi mai degraba un model de stocare pentru a depasi șocurile, crizele de aprovizionare ale viitorului.
Ca sa nu abuzez de pixelii lui Edel, va livrez repede predictia: dupa țăranul turmentat vin prepperul off grid si matusa psiho-naturista. Si nici astia nu o sa dea o lada de bere.