Să construim de capul nostru. Și să alegem culorile cu care să vopsim ce am construit.
Știți când am spus că satul românesc, ăla eternu din gradina măicuței lu’ Puric, trompeta rusească minionă și flască? Luăm o pauză de la extincția rurală.
Primul care ar trebui să moară este aeroportul Otopeni. Cu toți ăia care au fost puși să îl conducă. Îi adaugăm și pe ăia care i-au pus. De obicei pesediști sau useliști.
Dacă ar exista sus un dumnezeu, bun și drept, mâine, după ce își termină cafeaua toate curveturile puse pe pile, ar trebui să se deschidă pământul străbun și să îi înghită.
După aia să chemăm niște nemți, italieni, spanioli, din ăștia vestici să ne construiască unul nou de la zero. Fac pariu că îl scot mai ieftin și în secolul care trebuie ca cârpelile eterne pe care le fac firmele de casă la cotineața care o numim aeroport.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
