În acest delicat context, în care prețul la combustibil tot crește, crește, până unde, pân’ la cer, mi-am reînnoit permisul de șofer. Motiv pentru care am conștientizat că sunt șoferiță (sau șoferă?) de 26 de ani. Și-n 26 de ani de șofat constant, s-au mai întâmplat și păcate rutiere. În ordine cronologică, las mai jos pe cele înregistrate oficial la autorități și la mine în cap.
Începutul anilor 2000.
Drum național românesc, două benzi pe sens, scuar pe mijloc. „Papucul” din fața mea se încadrează pe banda 1, frânează de câteva ori, după care țuști, virează la stânga ca să treacă prin breșa din scuar și să facă cale-ntoarsă.
S-au bușit mașinile noastre, frumușel și ușurel. Polițistul l-a învinuit pe șoferul papucului că ar fi schimbat direcția de mers fără să se asigure. Șoferul m-a învinuit pe mine: „Da’ ea di și n-a văzut că am frânat de 3 ori?”. În fine, amendă pentru șofer, ar fi vrut polițistul să-i ia și carnetul, conform legii. Dar nu a mai făcut-o.
Sfârșitul anilor 2000.
București, șoferul din fața mea își oprește brusc mașina, ca să sară cineva din ea. A mea a lovit-o pe-a lui fix în dos, noroc că vitezele erau mici și pasagerul, care era cu un picior în mașină și unul pe trotuar, n-a fost trântit la pământ.
Anii 2010+.
Bulevard bucureștean, n-am oprit să treacă pietonul pe zebră, am luat o amendă și am predat permisul pentru o lună. Și am mai primit o amendă pentru vorbit la telefon, fix cu o zi înainte să iau în primire o mașină cu hands-free.
Anii 2020+.
București, am executat o întoarcere neregulamentară prin zona domiciliului. Polițistul a observat că „sunteți de-a noastră, de-aici, din zonă” și m-a pedepsit doar cu un avertisment verbal. Tot pe la mine prin zonă, oprire neregulamentară, urmată de amendă regulamentară.
***
Bun, eu mi-am pus o parte dintre păcatele rutiere pe răboj. Acum nu-mi mai rămâne decât un „și ne iartă nouă păcatele noastre”. Cine să ni le ierte, poate întrebați? Habar n-am, da’ să ni se ierte.
Până atunci, doamnelor, domnilor, vă băgați și voi la niște mărturisiri de păcate rutiere? Din alea pe care le-ați putea recunoaște și fără avocat. O amendă? O tamponare? Un viraj pe care nici azi nu vi-l explicați? Și nu neapărat în calitate de șoferi auto. Că doar păcătoșii rutieri nu se găsesc exclusiv la volan.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Am avut permisul predat la poliție pentru vreo 7 luni, m-am răsucit cu mașina, deși nu aveam viteză… am prins o bucată de gheață și nu am mai controlat mașina intrând din scurt în șanț… în mașină cu mine se afla cineva care a avut nevoie de asistență medicală, așa că s-au auto-sesizat cât au ajuns la spital. Au dat NUP și l-am recuperat până la urmă, dar a gost o situație cam nasoală!
Când m-am dus să îl iau înapoi am auzit niște istorioare de am rămas trăsnit! Una dintre ele, unuia i-au luat permisul doar că a mutat mașina din dreptul gardului în curte, fără a avea numere de înmatriculare! Legal corect – moral… bă trebuie să gândiți oleacă și cu capul de îl aveți pe umeri că nu îl aveți doar să nu vă plouă în gât!
Am pățit-o și eu pe-asta cu gheața, era o bucată mai mare de drum proaspăt înghețat, noapte, București, veneam cu viitorul soț dintr-o vizită, eu la volan, destul de începătoare, iar el n-avea încă permis de conducere. Viteză super mică, tâgâdâm tâgâdâm, când de pe contrasens se apropia o altă mașină, șerpuind dintr-o parte în alta a șoselei. Și, în timp ce din dreapta el îmi zicea să nu pun frână, eu am pus. A început și mașina mea să șerpuiască, doar norocul a făcut să nu ne bușim. Am oprit la scurt timp în bordura trotuarului, pfiu.
Tot 26 de ani de permis și aici. Am descris destul de bine singurul incident pe gheață aici: https://kronwurstblog.ro/iarna-pe-soseluta/. Atunci am primit o amendă relativ mică, apoi, în afară de un câine sinucigaș, nu am mai lovit nimic și nici alte motive pentru a fi oprit nu am dat.
Eu am mai fost oprită pentru simplă verificare de acte, și la noi, și în afara țării. Ah, și o dată ca să mi se ofere flori de 8 martie. :))
M-am călit în traficul bucureștean din anii ‘90. N-am avut nici o amendă, dar am făcut câteva nefăcute.
Prin 96-97, pe lângă Ploiești, am făcut stânga de pe un drum secundar fără să mă asigur complet. Noroc că mașina pe care o aveam a “înțeles “ nesăbuința mea și m-a ajutat.
Prin 2000, ieșind de pe Primăverii spre stânga, pe Aviatorilor, am accelerat prea tare și pe piatra cubică udă m-am învârtit 360°. În timp ce mă roteam observam ce mașini sunt în apropiere. N-am lovit pe nimeni și probabil că din afară a părut o rotire intenționată.
Am trecut pe un roșu în Piața Charles de Gaulle, în fața polițiștilor care mi-au dat doar avertisment. Cred că și-au dat seama că a fost o situație pe care n-am s-o repet.
Am făcut stânga în Piața Victoriei, în fața unui polițist care îmi făcea semne disperat că nu am voie. Eu semnalizasem regulamentar și eram concentrată să mă asigur așa că pe polițist nu-l băgasem în seamă. Am primit doar avertisment.
La statuia Aviatorilor m-a lovit un cetățean în ușa/aripa spate când o duceam pe fii-mea la aeroport. Pentru că nu ne-am înțeles amiabil, am mers la Poliție unde vinovatul a primit certificat de pieton pentru 3 luni și cea mai mare amendă. După decizie voia să facem amiabilă.
A mai intrat unul în mine ieșind cu spatele din parcare direct pe banda a treia. M-a lovit în ușă pe care am schimbat-o. Fără victime.
Am considerat fiecare greșeală pe care am făcut-o, o lecție și o nouă șansă.
Legat de amiabilă, ultima oară am ajuns la Poliție ca pasageră într-o mașină implicată într-o tamponare ușoară. Șoferii nu s-au înțeles amiabil, așa că am ajuns la secție. Cât așteptam să se facă hârtiile și să se împartă dreptatea, o altă femeie, pasageră așteptătoare și ea, îmi zice: „Observați că suntem singurele femei de aici?”. Mă rog, mai era o doamnă polițistă, dar în rest, într-adevăr, sala era plină de domni. Fusese o vreme urâtă, cu ploaie torențială, erau foarte mulți care completau hârtiile și mă îndoiesc că la toți era cu victime sau cu daune terțe. Sunt tare curioasă dacă sunt pe-aici femei care au fost implicate în accident minor cu șofer bărbat și cărora li s-a dat dreptate printr-o amiabilă.
Am făcut mai multe, și am avut și permisul suspendat pentru depășirea coloanei staționată la semafor, undeva prin giratoriul de la fostul Electroaparataj. Am plătit și amenda pentru ca nu aveam actele la mine, dar am tăcut ca un pește pentru că la câtă bere băusem noaptea anterioară sigur ieșea ceva și la alcooltest.
Dintre toate prostiile îmi amintesc cum pe A2 goneam spre Vamă, căldură insuportabilă, asfalt incandescent, singur, cu 180, am avut explozie pe stânga, față.
Am avut și noroc, dar și prezență de spirit să țin strâns de volan. Am promis că nu mai alerg după femei, dar în general când trec de 110 îmi aduc aminte de faza aia.
Ultima amendă de viteză am luat-o într-un tunel unde era limită de 80 și am avut 90. Am scăpat cu doar 350 euro amendă.
Alergatul după femei e periculos, dintotdeauna, se știe! :))
Aveam un coleg mai in varsta care nu avea in vocabular cuvantul accident, el ii spunea „Doamne ferește”. Cred ca nici pe Mihail Sebastian nu il aprecia cum ar fi meritat.
Adică cum, „am făcut un Doamne ferește”? Sau „S-a întâmplat un Doamne ferește”? 😀 Pentru el ar fi trebuit oare schimbată coperta în „Doamne ferește fericit”?
Totul OK la Buzau?
https://imgur.com/a/W7y8EhY
:)) De veghe în lanul de rapiță
Nu-mi plac mașinile, mi-e frică de ele, n-am carnet, nu voi avea vreodată, nu urc niciodată lângă șofer.
Apăi să ridice mâna cui nu i-e oleacă frică de câteva tone de metal în mișcare pe lângă alte tone de metal în mișcare manevrate de niște simpli oameni. 🙂