Nu fac vreun secret din faptul că nu sunt o persoană prea apropiată de viața religioasă.
În copilărie s-a încercat o apropiere de biserica ortodoxă, dar mie îmi plăcea doar partea cu anafura. În rest, slujbele mi se păreau lungi și greu de urmărit. Nu înțelegeam ce spuneau preoții, deseori și din cauza dicției lor, iar ritualurile și regulile despre când să te închini sau să îngenunchezi mă enervau.
Am experiențe din biserici, câteva le-am povestit și aici. Privind în urmă, mi-e clar că ele au contribuit doar la înlăturarea oricărei dorințe de a fi parte dintr-o comunitate religioasă.
Asta nu înseamnă că evit bisericile sau catedralele.
Dimpotrivă, îmi place să le vizitez și să particip la botezuri sau nunți, ca evenimente sociale și, de ce nu, culturale. Chiar săptămâna trecută, ajunsă în Iași, am făcut o plimbare superbă de seară din Copou până la Palatul Culturii. Doamne, cel mai puternic miros de tei are orașul aceasta!
Pe traseu, m-am oprit și prin grădina Catedralei Mitropolitane. Nu am intrat, era deja târziu. Câțiva pași mai încolo am admirat, pe dinafară, și Trei Ierarhi.
Tot recent, am participat la un eveniment de binecuvântare și dedicare pentru un bebeluș, într-o biserică evanghelică. Nu mai participasem până atunci la așa ceva, inițial am crezut că toți oamenii erau invitați ai familiei, ca mine. Dar nu, urma să fie o slujbă obișnuită pentru întreaga comunitate iar la final, câteva minute, binecuvântarea. Ca fapt divers, pe mine m-a uimit media mică de vârstă a participanților, undeva la 40-45 de ani.
Ca structură, a fost așa: vreo 20-30 de minute de socializare la cafea, apoi vreo 30 de minute de muzică (un fel de rock cu versuri religioase), apoi pastorul a explicat, tot vreo jumătate de oră, un pasaj din Biblie (pe care l-a citit, mai întâi). A făcut apel și la donații, atât prin QR code, cât și fizic, deoarece biserica se autofinanțează. Binecuvântarea a făcut-o un alt pastor, a fost chiar emoționant.
Ce să mai, per total, a fost o experiență plăcută.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut deloc, dar deloc, a fost argumentul pentru ceea ce pastorul a numit un „trai sfânt”, în timpul predicii.
Ideea, așa cum am înțeles-o eu, era că oamenii sunt chemați să trăiască în sfințenie pentru că, la un moment dat, Hristos va reveni și va exista o judecată între cei care au urmat această cale și cei care nu au făcut-o.
Dacă zicea că un „trai sfânt” este de dorit pentru că face lumea în care trăim astăzi un loc mai bun, zău că nu comentam. Prin „sfânt” simțindu-mă foarte liberă să înțeleg decent, responsabil, etic.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Tot spălare pe creier e și la ăilalți cu spiritul sfânt în loc de duh. Eu evit by default aglomerări de oi credincioase, pentru că behăie numai în spirit de turmă și nu fac mai nimic din ce ar trebui să însemne un bun creștin, conform perceptelor religioase.
Deci ultima aglomerare cu adevărat aglomerare a fost în noaptea de înviere, la biserica cimitirului din Vaslui. Era atât de aglomerat încât un grup de 6 adulți plus câțiva copii, care onorau pe cineva decedat, făceau asta stând în picioare pe…mormintele de lângă. Brrr. Și eu dau skip la cel mai multe aglomerări din astea, dar nu la toate, datorită unor oameni la care țin și care nu-s atât de critici ca mine.
Majoritatea fac ce aud la slujbe și interpretează cum știu „cu moartea pre moarte călcând, și celor din morminte…mUE”, ca Băsescu.
Am participat odată la o slujbă de Înviere grecească, de la distanță, cu o ulcică de vin rece pe masă. M-am distrat de minune, dar prefer skatepark în biserică, în loc de enoriași.
În familie nu am avut persoane religioase. Totuși bunica ne-a învățat orânduiala bisericească și ne-a dus la slujbele importante.
După ce n-a mai fost bunica, singura slujbă la care am mai mers la biserică a fost cea din noaptea de înviere. Totuși am participat la evenimente care presupun slujbe religioase. Pentru fiecare obicei am cerut detalii despre semnificație și am considerat mereu că este un fel de spectacol social menit să exprime respect față de cei celebrați.
Da, vizitez toate bisericile prin locurile pe unde călătoresc. Pentru că sunt un martor al istoriei, o demonstrație de meșteșug și artă. Și pentru că amintesc de toate nenorocirile comise în numele religiei. Și cred cu tărie că trebuie să nu uităm istoria ca să n-o repetăm.