Edelweiss, aka George: Mă bucur imens că Anduța s-a decis să scrie și astăzi, sper să-și țină bunul obicei cât mai mult timp. Nu este un secret că doresc ca tot mai mulți dintre cei care citesc pe aici să o urmeze în astfel de inițiative.
Always on Sunday by Anduța.
În cărțile mai vechi de bune maniere (poate și cele mai noi) exista o regulă: dacă vrei să fii bine primit în societate, nu discuți niciodată despre sex, religie, bani sau politică. Sincer, mi se pare profund nedrept, pentru că le consider subiecte foarte importante și care nu merită să fie aruncate la coșul de gunoi al oprobriului public.
Așa că m-am gândit să încerc să le fac puțină dreptate acestor subiecte, să le abordăm frumușel și ușurel și să începem cu sexul. Dar nu cel din dragoste, nici cel sportiv, ci cu varianta lui… economică.
Prin 2009, unul dintre cele mai bine păzite secrete literare ale deceniului a explodat în presa britanică. S-a aflat cine se ascundea în spatele celebrului blog „Belle de Jour”, unde erau povestite cu lux de amănunte aventurile unei escorte de lux din Londra. Numele ei era (și este) Brooke Magnanti, o femeie cu doctorat în epidemiologie și informatică aplicată medicinei și care lucra în domeniul sănătății publice.
Până la marea (auto)demascare, milioane de oameni îi citiseră poveștile în mediul online. Cărțile ei deveniseră bestselleruri internaționale, iar viața ei inspirase deja un serial de succes, Secret Diary of a Call Girl, cu Billie Piper în rolul principal. Dar nimeni, nici colegii de birou, nici editorii, nici chiar părinții ei, nu avea habar de dubla ei identitate. Când adevărul a ieșit la iveală, parcă toată lumea a uitat instant de studiile ei științifice și de aportul în societate, iar subiectul principal de dezbatere a devenit faptul că fusese prostituată.
Povestea lui Brooke e aproape ireală. Crescută în Florida, a intrat la facultate la doar 16 ani, a studiat genetica, iar apoi s-a mutat în Marea Britanie pentru master și doctorat. În 2003, după ce și-a depus teza de doctorat, s-a trezit lefteră. Cu presiunea unei chirii londoneze pe cap, cu facturi venind grămadă și cu un viitor academic incert, a luat o decizie pe care mulți ar putea să o consiere de neiertat.
Timp de 14 luni a lucrat ca escortă printr-o agenție londoneză. Câștiga 300 de lire pe oră și a strâns peste 100.000 de lire în acea perioadă. În paralel, s-a apucat de scris, din dorința de a și documenta această lume despre care oricine își poate da cu părerea, dar pe care puțini o înțeleg(em) cu adevărat.
Așa s-a născut „Belle de Jour”, un blog care a fascinat și care nu bifa deloc cele discutate în spațiul public despre prostituție.
Cu vreo 50 de ani înaintea lui Belle de Jour, un alt personaj, de data asta fictiv, a provocat fascinație. E vorba despre Ilya, eroina filmului grecesc Never on Sunday, jucată de Melina Mercouri.
Ilya e o prostituată independentă din portul Pireu, veselă, încăpățânată și convinsă că viața ei e perfectă așa cum e, fără să aibă nevoie de „reparații”. În peisaj apare Homer, un intelectual american rigid, obsedat de Grecia clasică, care își ia ca misiune personală să o „salveze” pe Ilya. Să o educe, să o civilizeze și să o îndrepte moral. Doar că filmul face o piruetă și, în loc să o schimbe pe Ilya, îl schimbă pe Homer,.
Paralela dintre cele două mie mi se pare izbitoare. Când Brooke Magnanti și-a asumat public trecutul, Universitatea din Bristol (unde lucra atunci) a reacționat cu o eleganță rară, printr-un mesaj extrem de simplu: „Acest aspect al trecutului ei nu este relevant pentru rolul său actual.”
Brooke a mers mai departe, a devenit o voce puternică în Marea Britanie și o autoare respectată în dezbaterile despre sexualitate. Totuși, eticheta a rămas. Pentru unii va fi mereu cercetătoarea care a fost escortă, iar pentru alții, escorta care s-a strecurat în lumea academică. Despre Ilya din film nu mai știm ce a făcut, dar știm că Grecia, o țară altfel extrem de conservatoare, a legalizat prostituția de mult.
În România, prostituția nu mai e din 2014 o infracțiune, dar e amendată contravențional. Femeile care o practică nu au drepturi, nu plătesc taxe legale și sunt sancționate. Rezultatul e că întreaga piață rămâne în “subteran”, la mâna rețelelor de trafic de persoane.
Mă întreb, uneori, ce are de gând să facă România pe acest subiect: să rămână așa cum e, să se îndrepte către zona de legalizare sau, de ce nu, să revină la incriminarea prostituției. Întrebarea nu e retorică, mă interesează opiniile voastre.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt în favoarea legalizării și stabilirii unui cadru legal pentru toți cei care activează în acest domeniu: bărbați, femei sau cu alte preferințe de gen(ul). La o adică, dacă pe mine mă phoote statul din toate sursele și pozițiile, pe ei/ele de ce să nu le taxeze?
Societatea românească are nevoie de mai mult sex deschis și de mai puțină biserică, respectiv de mai puțin sex „închiztat” în biserică și de mai mulți surzi clopotari.
Plus că legalizarea ar mai însemna și reguli de protejare a sănătății publice și ar ajuta la combaterea traficului de persoane adulte. Dar chiar și așa sunt voci care spun că societatea românească nu este pregătită pentru legalizarea prostituției și că schimbarea nu este oportună, având în vedere prevederile constituționale privind „ocrotirea familiei și demnitatea umană.” Sau că normalizarea prostituției ar normaliza „păcatul”.
Păcatul ăsta e preacinstit de oameni din epoca pietrei, cu circumvoluțiuni ca un trovant.