Edelweiss, aka George: Mă bucur imens că Anduța s-a decis să scrie și astăzi, sper să-și țină bunul obicei cât mai mult timp. Nu este un secret că doresc ca tot mai mulți dintre cei care citesc pe aici să o urmeze în astfel de inițiative.
Always on Sunday by Anduța.
În cărțile mai vechi de bune maniere (poate și cele mai noi) exista o regulă: dacă vrei să fii bine primit în societate, nu discuți niciodată despre sex, religie, bani sau politică. Sincer, mi se pare profund nedrept, pentru că le consider subiecte foarte importante și care nu merită să fie aruncate la coșul de gunoi al oprobriului public.
Așa că m-am gândit să încerc să le fac puțină dreptate acestor subiecte, să le abordăm frumușel și ușurel și să începem cu sexul. Dar nu cel din dragoste, nici cel sportiv, ci cu varianta lui… economică.
Prin 2009, unul dintre cele mai bine păzite secrete literare ale deceniului a explodat în presa britanică. S-a aflat cine se ascundea în spatele celebrului blog „Belle de Jour”, unde erau povestite cu lux de amănunte aventurile unei escorte de lux din Londra. Numele ei era (și este) Brooke Magnanti, o femeie cu doctorat în epidemiologie și informatică aplicată medicinei și care lucra în domeniul sănătății publice.
Până la marea (auto)demascare, milioane de oameni îi citiseră poveștile în mediul online. Cărțile ei deveniseră bestselleruri internaționale, iar viața ei inspirase deja un serial de succes, Secret Diary of a Call Girl, cu Billie Piper în rolul principal. Dar nimeni, nici colegii de birou, nici editorii, nici chiar părinții ei, nu avea habar de dubla ei identitate. Când adevărul a ieșit la iveală, parcă toată lumea a uitat instant de studiile ei științifice și de aportul în societate, iar subiectul principal de dezbatere a devenit faptul că fusese prostituată.
Povestea lui Brooke e aproape ireală. Crescută în Florida, a intrat la facultate la doar 16 ani, a studiat genetica, iar apoi s-a mutat în Marea Britanie pentru master și doctorat. În 2003, după ce și-a depus teza de doctorat, s-a trezit lefteră. Cu presiunea unei chirii londoneze pe cap, cu facturi venind grămadă și cu un viitor academic incert, a luat o decizie pe care mulți ar putea să o consiere de neiertat.
Timp de 14 luni a lucrat ca escortă printr-o agenție londoneză. Câștiga 300 de lire pe oră și a strâns peste 100.000 de lire în acea perioadă. În paralel, s-a apucat de scris, din dorința de a și documenta această lume despre care oricine își poate da cu părerea, dar pe care puțini o înțeleg(em) cu adevărat.
Așa s-a născut „Belle de Jour”, un blog care a fascinat și care nu bifa deloc cele discutate în spațiul public despre prostituție.
Cu vreo 50 de ani înaintea lui Belle de Jour, un alt personaj, de data asta fictiv, a provocat fascinație. E vorba despre Ilya, eroina filmului grecesc Never on Sunday, jucată de Melina Mercouri.
Ilya e o prostituată independentă din portul Pireu, veselă, încăpățânată și convinsă că viața ei e perfectă așa cum e, fără să aibă nevoie de „reparații”. În peisaj apare Homer, un intelectual american rigid, obsedat de Grecia clasică, care își ia ca misiune personală să o „salveze” pe Ilya. Să o educe, să o civilizeze și să o îndrepte moral. Doar că filmul face o piruetă și, în loc să o schimbe pe Ilya, îl schimbă pe Homer,.
Paralela dintre cele două mie mi se pare izbitoare. Când Brooke Magnanti și-a asumat public trecutul, Universitatea din Bristol (unde lucra atunci) a reacționat cu o eleganță rară, printr-un mesaj extrem de simplu: „Acest aspect al trecutului ei nu este relevant pentru rolul său actual.”
Brooke a mers mai departe, a devenit o voce puternică în Marea Britanie și o autoare respectată în dezbaterile despre sexualitate. Totuși, eticheta a rămas. Pentru unii va fi mereu cercetătoarea care a fost escortă, iar pentru alții, escorta care s-a strecurat în lumea academică. Despre Ilya din film nu mai știm ce a făcut, dar știm că Grecia, o țară altfel extrem de conservatoare, a legalizat prostituția de mult.
În România, prostituția nu mai e din 2014 o infracțiune, dar e amendată contravențional. Femeile care o practică nu au drepturi, nu plătesc taxe legale și sunt sancționate. Rezultatul e că întreaga piață rămâne în “subteran”, la mâna rețelelor de trafic de persoane.
Mă întreb, uneori, ce are de gând să facă România pe acest subiect: să rămână așa cum e, să se îndrepte către zona de legalizare sau, de ce nu, să revină la incriminarea prostituției. Întrebarea nu e retorică, mă interesează opiniile voastre.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt în favoarea legalizării și stabilirii unui cadru legal pentru toți cei care activează în acest domeniu: bărbați, femei sau cu alte preferințe de gen(ul). La o adică, dacă pe mine mă phoote statul din toate sursele și pozițiile, pe ei/ele de ce să nu le taxeze?
Societatea românească are nevoie de mai mult sex deschis și de mai puțină biserică, respectiv de mai puțin sex „închiztat” în biserică și de mai mulți surzi clopotari.
Plus că legalizarea ar mai însemna și reguli de protejare a sănătății publice și ar ajuta la combaterea traficului de persoane adulte. Dar chiar și așa sunt voci care spun că societatea românească nu este pregătită pentru legalizarea prostituției și că schimbarea nu este oportună, având în vedere prevederile constituționale privind „ocrotirea familiei și demnitatea umană.” Sau că normalizarea prostituției ar normaliza „păcatul”.
Păcatul ăsta e preacinstit de oameni din epoca pietrei, cu circumvoluțiuni ca un trovant.
În jurul Ploieștiului erau spre zona de vest pe drumul spre Târgoviște, două fete – o blondă și brunetă. Personal, nu am plătit până acum niciodată pentru xes, dar cunosc destule persoane care au făcut asta. Astea două erau niște păpuși de fete, îmbrăcate puțin – puteau fi catalogate destul de ușor la categoria piți.
Odată am luat-o la ocazia pe blondă și am dus-o… acasă. Nu am putut să mă abțin să nu o întreb de ce face asta că la cât de frumoasă este poate face cu siguranță altceva. Mi-a răspuns că banii se fac mult mai ușor astfel.
Nu le-am văzut decât o vară – mai mult ca sigur că au luat drumul străinătății.
Ca să îți răspund la întrebare – eu unul aș legaliza prostituția și aș face un cartier ca în Olanda. Sunt verificate, plătesc taxe… why not!
Ai plătit de fiecare dată :). Timp, energie, uneori bani chiar dacă nu direct, uneori nervi irosiţi aiurea, etc.
Ea: Nu pot să cred că te duci la prostituate pentru sex!
El: Păi tu nu-mi satisfaci toate fanteziile mele erotice!
Ea: Păi nu mi-ai spus niciodată că ai fi dispus să plătești pentru asta!
@Peredhil, nu neg chestia asta… dar asta vine la pachet cu faptul că dorești o relație!
Corect. Pot înțelege asta, am trecut prin etapă, la fel cum pot înțelege pe cineva care se trezeşte cu capul hulubărie după o noapte de matoleală. Din fericire pentru mine, am renunțat la ambele vicii.
Pe drumul spre Grecia, prin Bulgaria, deseori văd fete pe marginea drumului. Când conduce soțul, apasă pedala mai cu spor, „că nu e poliție”. Când conduc eu, circul legal și nu mă pot abține să le privesc, deși parcă mi se rupe sufletul, că am și eu concepția asta, poate greșită, că mereu există o soluție mai bună pentru a-ți câștiga traiul decât astfel. În Olanda am fost în cartierul respectiv acum foarte mulți ani, turistă, și țin minte că, între sumedenia de lucrătoare sexuale, am văzut într-o vitrină din aia o tânără absolut superbă. Stătea pe un scăunel, într-o poziție de Monalisă și cu o privire în gol care m-a bântuit ceva vreme după. Fun fact, eu nu știam cum exact este acel cartier înainte să ajung acolo și îmi imaginam că vitrinele sunt toate într-un singur loc, cam ca un bloc cu vitrine. Și clienții stau și aleg. Când am ajuns în zonă, eram în plimbare mode, că nu vedeam blocul, probabil :)) (eram și cu o colegă de muncă și prietenă) . Cu colțul ochiului stâng am văzut ceva mare și închis la culoare mișcându-se în geamul de lângă. Am sărit ca arsă spre dreapta. Era o negresă super înaltă și super goală, care a început să râdă copios, împreună cu prietena mea. :))
@Anduța, fata nu a zis că nu se putea câștiga și în alte modalități a zis doar că se câștiga ușor…
Când am ajuns pentru prima oară în Cartierul roșu am trecut atât de repede, și eram atât de rușinat, de parcă cine știe ce văzusem, asta cu toate că aveam un tupeu fantastic când venea vorba de fete.
Deși am o vârstă, aș fi pentru legalizare. Dacă asta le place să facă, e treaba lor, dar măcar ar fi în siguranță.
Și dacă unora nu le place să facă asta? La urma urmei, nu tuturor oamenilor le plac job-urile pe care le prestază.
Ca un client destul de frecvent (consider că are cel mai bun ROI, considerând investiția de timp, bani sau energie vs rezultate) nu am nimic împotriva legalizării, oricum acum e legală de facto. Relația escortă-client e, de cele mai multe ori, mai sinceră decât glazura fistichie a versiunilor de dansuri nupţiale considerate dezirabile de societate. Primeşti ce plăteşti, fără iluzii sau pretenții suplimentare, deşi, bineînțeles, mai sunt unele care vor să fenteze ( de obicei cu timpul, de aici utilitatea unui ceas).
La ce te referi când zici că e legală de facto? Amenda încă există, nu?
Există. Nu se aplică, decât poate în cazuri excepţionale. Serviciile de escorte funcţionează ceas. Vorbesc de cele pentru plebe, nu cele de lux pentru casta de șmecheri.
Adică îți pui timer când mergi la curve? La asta nu mă gândisem. Bine, eu am luat prin Uganda pe una, doar din dorința de a-i pune o pâine pe masă. Dimineața mi-a cerut și bani de taxi și și-a chemat bărbatul să o ia cu motocicleta 😂, așa că experiența mea în domeniu nu e relevantă.
Păi plătești cu ora, normal că ești atent la timp. Nu vrei să-ți zică după 20 de minute că a trecut o oră și să te duci să-ţi cauţi telefonul, de exemplu.
Putem fi noi oricât pentru legalizare, dar cei care contează în asta nu doresc reducerea profiturilor obținute din aceste activități, așa că…
Adică cine sunt cei care contează? Proxeneții?
Proxeneţii sunt doar intermediari. La vârf sunt oameni onorabili 🙂 .
Just the tip.
Ah, da, makes sense.
Sincer, nu cred că ei găsi printre cei care intră pe acest blog vreun fanatic al familiei tradiționale, dar mai știi, în ultima vreme mă înșel destul de grav!
Am avut o colegă de generală, fată sclipitoare la învățătură, care a apucat pe calea asta. Nu mi-a spus nimic despre motive, doar că e o lume periculoasă și că i-ar mai plăcea să facă sex din pasiune. Nu mai știu nimic despre ea pentru că mi s-a făcut milă și am împrumutat-o cu niște bani prin anii 2000 ca să-și instaleze apometre și a dispărut ca măgarul in ceață.
Că e o activitate periculoasă mi-a dovedit o vecină, care nu știu dacă făcuse din asta o sursă de venit, dar sigur se întâlnea cu mulți necunoscuți până ce unul dintre ei i-a tăiat gâtul cu o sticlă spartă pe o stradă lăturalnică undeva prin periferiile din nordul Ploieștiului.
Deci mă gândesc la o activitate siguranțată, cum zicea premierul Ciucă, de tristă amintire.
Să fie safe pentru toată lumea, atât pentru prestator cât și pentru client.
Pe acest blog intră o diversitate de oameni, inclusiv din motoare de căutare sau alte bloguri. Nu te lua doar după cei care comentăm în mod frecvent.
Atunci îmi doresc cu ardoare un comentariu suveranist de înfierare a acestei activități și care să ne explice cum e cu smoala, catranul și flăcările iadului.
Cu ardoare, zici? Ai putea trimite link-ul într-un loc potrivit. 😁
Nu așa! Ai zis că intră ei pe căi adiacente ca să vadă ce muzică/articole sataniste se mai profesează.
Pfff, halal ardoare!😂 Intrǎ ei și pe cǎi adiacente, dar riști să ți se facă dorința scrum până o să vezi comentariul așteptat. :))
Un ghid pe care l-am avut în Maroc ne povestea că la ei pedeapsa este închisoarea și că e atât de rău la închisoare că se duc la capre.
Cred cu tărie că activitatea asta ar trebui să fie legală.
De ce oare nu se duc la mamele si la tatii care i-au crescut asa si sa si-o traga intre ei ca niste viermi ce sunt?
Doar ca prostitutia de lux a lui Brooke nu este relevanta pentru ce se intampla in Romania. Zona asta, la noi, este nu doar obscura ci si extrem de riscanta din cauza proxenetilor dar si a societatii ce se face ca nu vede si nu aude cum la etajul blocului in care locuieste (societatea carevasazica!) stau si cateva femei tinere si la ele urca si coboara zeci de barbati pe zi, se aud zgomote, lovituri, tipete de ajutor si uneori se asterne o liniste mortala! La noi, societatea traieste intr-o nesiguranta totala, exista legi dar legile nu sunt aplicate! Din cauza asta legalizarea „meseriei” nu garanteaza siguranta lucratoarelor de sex. In Germania se practica inca ilegal cu toate legile lor draconice. Clanurile noastre mafioate cunosc toate portitele si cararile spre iadul sexual in care-si obliga victimele sa traiasca.
Sa vorbim putin si despre ce inseamna cu adevarat prostitutia! Abuzurile și tortura la care sunt supuse victimele traficului de persoane (femei tinere si COPII!, COPII!) sufera de traume psihologice, de anxietate si de tulburare de stres post-traumatic. In cele mai grave cazuri astea pot duce victimele la suicid sau la alte comportamente autodistructive, cum ar fi abuzul de droguri sau alcool si pot fi afectate de boli cu transmitere sexuala sau alte probleme de sanatate ca urmare a abuzului fizic.
Este absurd sa sustinem si justificam un de stil de viata atat de traumatizant si devastator. Nu este etic, nu este moral sa justificam asa ceva. Trebuie doar sa ne intoarcem spre noi insine si sa ne intrebam daca am face asa ceva sau daca am dori ca copiii nostri sa traiasca o astfel de viata.
@Thora, bine ai venit! Foarte mișto comentariul.
Multumesc pentru primire, Edelweis.🙂
Thora, prostituția lui Brooke nu era relevantă în mod absolut nici pentru Anglia, așa cum nu e relevantă pentru multe alte țări. Am ales acest exemplu pentru a arăta ce mai poate înseamna prostituția, chiar dacă rar. Nu susține și nu justifică nimeni de aici infracțiunile din zona muncii sexuale. Observ că pui automat semnul egalității între prostituție și infracțiuni precum proxenetismul, exploatarea sexuală, traficul de persoane sau folosirea prostituției unei persoane minore. Ele se suprapun în mare parte în realitatea țării noastre, dar nu sunt identice. Legalizarea prostituției nu garantează siguranța lucrătoarelor, dar poate ajuta. De exemplu, o femeie care a ales prostituția (nu minor, nu victimă a traficului de persoane, nu victimă a proxenetismului) pentru a-și câștiga banii să poată avea un buton de panică, poate chiar pază angajată la ușă, dreptul să-l dea afară pe un client abuziv (că zici mai jos de aceștia) și acces la medic sau poliție fără frica de pedeapsă legală. Ieși, te rog, un pic din zona asta de prostituate=100% victime și încearcă prostituate=99% victime. Politicile publice se fac și pe bază de control al realității și reglementare, nu doar pe baza propriilor noastre proiecții sau temeri de părinți.
Anduta, nu pun deloc dar deloc semnul egal intre prostitutie si proxenetism!
Cum as putea sa pun egal intre abuzator si abuzat?
Thora, ți-am recitit comentariul de la „Să vorbim puțin și despre ce înseamnă cu adevărat prostituția!” în jos. Mi-am recitit și eu secțiunea de comentariu cu care nu ești de acord, nu zic că pui semnul egal între abuzator și abuzat, asta este strict răstălmăcirea ta. Dar fie, o să rescriu așa: „Observ că sugerezi că prostituția implică automat infracțiuni precum proxenetismul, exploatarea sexuală, traficul de persoane sau folosirea prostituției unei persoane minore”. Mai clar, spui că în 100% dintre situațiile de prostituție sunt implicați proxeneți sau traficanți de persoane. Iar dacă vrei să spui, de fapt, că majoritatea situațiilor sunt așa, asta schimbă complet discuția, pentru că va trebui să te gândești și la minoritatea prostituatelor pentru care prostituția înseamnă, cu adevărat, cu totul altceva.
Anduta, tu spui ca legalizarea prostitutiei ar proteja lucratorii de sex iar eu spun ca ar fi cam greu. Statul roman si institutiile nu protejeaza pe nimeni si de-aia majoritatea prostituatelor sunt si vor fi in continuare expuse abuzurilor.
Pana nu se ajunge la o stabilitate economica si sociala nimeni nu e sigur la noi cu atat mai putin femeile din prostitutie.
Se zice ca zilnic sunt violati 11 copii in Romania! Anul trecut au fost 66 de cazuri de femicid la noi! Si exista legi care sa protejeze si copiii si femeile.
Thora, o discuție despre stabilitatea economică și socială mi se pare o inițiativă excelentă. Te bagi să o dezvolți în perioada următoare? Parcăm discuția despre legalizarea sau nu a prostituției și trecem la macroeconomie și reforme structurale.
Anduta, sunt total pe dinafara la subiectul economie. 🙂
Subiectul propus de tine azi adica ieri, este mai mult decat interesant ca au aparut mai multe perspective si in plus si foarte important, Peredhil a rostit din perspectiva clientului. 🙂
Am vorbit de exploatare sau dreptul de a-ti folosi corpul cum doresti? Victima sau nu? Victima sau agresor? Moral sau imoral. Etic sau nu? Legalizare sau nu! Consecinte psihice si fizice etc.
Thora, tangențial cred că s-au atins doar o parte dintre aceste teme și nu văd de ce n-ar putea fi explorate mai în profunzime. 🙂
Prostitutia inseamna violenta fizica, verbala si emotionala! Mediul prostitutiei este unul bolnav pentru ca este un mediu al degradarii fiintei umane. Imagineaza-ti ca ti se spun de zeci de ori pe zi cuvinte urate, jignitoare, ofensatoare despre tine, despre corpul tau, despre ce faci, imagineaza-ti ca esti obligat sa ai cel mai intim contact fizic si emotional si cognitiv cu indivizi jegosi, obsedati, perversi, nespalati ce te obliga la acte sexuale degradante! Cum se poate defini un om ce trece prin astfel de lucruri? Ce poate spune despre ce face, ce gandeste, ce simte despre el insusi si in raport cu altii?
Eu cred ca dupa fiecare astfel de act sexual se descompune fizic, sufleteste, emotional ca sa nu se mai recompuna niciodata!
Da. Uneori. Alteori e o sursă facilă de bani, cazul fetelor freelancer. Am mai stat la şuetă cu unele, fără peşte (sau cel puțin aşa declarau). Preferau oricând asta decât să-şi rupă cârca pe minimul pe economie sau puțin peste. Mai ales dacă nu făceau trotuarul la propriu, ci selectau altfel clienții.
Cazuri şi cazuri. Bine, nici eu nu vizitam chiar ultimele niveluri, care o fac pe o doză de ceva, sau prin unghere de mahalale.
Sunt sigura ca unele femei, putine, considera ca a fi prostituate e ok, ca intre un job obisnuit si a face sex, ultima alegere e cea mai buna pentru ca ofera bani mai multi si unele distractii de care nu ai parte in mod normal.
Doar ca realitatea pentru cele mai multe prostituate nu are aspectul asta. Majoritatea traiesc foarte riscant. Proxenetii si unii clienti le trateaza dur, degradant.
Oricum si unele si altele sunt nevoite sa se disocieze de ce fac si asta e un proces psihologic care incet, incet, te demoleaza si te desfiinteaza ca fiinta umana.
Într-o vreme aş fi zis şi eu „puține”. Dar după explozia în popularitate a videochatului, sau OF, mi-am mai revizuit estimările. Pe lângă faptul că prostituția virtuală tot aia e, uneori canalul respectiv are şi rol de promo pentru acțiuni reale.
Disocierea de ceea ce faci apare şi în alte ocupații, de obicei cele ce tratează fetidul, suferința sau moartea.
Cred că în ultimele decenii balanța s-a schimbat oarecum de la arhetipul femeii terorizate şi exploatate de peşte la escortele care o văd ca pe o sursă relativ facilă de bani. Ambele categorii coexistă, doar s-a modificat ponderea. E doar o impresie, nu există o statistică clară, normal.
Mă sperie cantitatea de oameni extrem de bucuroasă că Dani Mocanu ar putea ajunge să dispună de o afacere legală.
Cred că ies definitiv din social-media, ceea ce văd zilnic mă îmbolnăvește…
Politica şi prostituția sunt printre cele mai vechi meserii, care vor muri odată cu omenirea. Asta e o realitate, dincolo de opiniile personale față de ele.
Bogdan, proxenetismul și traficul de persoane, practicate de Dani Mocanu, sunt infracțiuni. Legalizarea prostituției nu implică, automat, legalizarea proxenetismului sau a traficului de persoane. Poate-ți mai vine inima la loc…
Mi se pare că exemplul ales e atât de excepțional, încât riscă să creeze o imagine distorsionată. O femeie foarte educată, care spune că a fost escortă de lux 14 luni, printr-o agenție, apoi și-a reluat cariera și a scris în paralel despre acea experiență oarecum privileagiată pentru acel domeniu, nu reprezintă realitatea în care ajung cele mai multe femei din această industrie.
Majoritatea poveștilor sunt despre sărăcie, abuz, dependențe, trafic de persoane sau lipsa alternativelor. De aceea mi se pare periculos să discutăm despre prostituție pornind de la un caz care pare aproape o excepție fericită. Excepțiile există, dar ele nu descriu fenomenul.
*
Cât despre Ilya, este un personaj de film, nu un argument. În ficțiune poți construi o prostituată mereu veselă, independentă și împăcată cu viața ei. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate și, de cele mai multe ori, mult mai dure. Tocmai de aceea cred că astfel de exemple riscă să romantizeze un fenomen care, în afara ecranului, înseamnă adesea exploatare și vulnerabilitate.
*
Cât despre legalizare sau nu – prostituția e unul dintre subiectele în care aproape orice soluție rezolvă o parte din problemă și creează alta.
Solandi, cele două exemple celebre nu sunt argumente, sunt un exemplu real și unul fictiv, la care foarte mulți oameni au fost expuși și influențați. La fictiv mai puteam pune Pretty Woman, ca să fie curat și cu romantizare! Pot fi perfect de acord că 99% dintre „poveștile” prostituatelor sunt despre ce spui: sărăcie, abuzuri, lipsă de alternative. Și efectiv nu pot înțelege cu ce le ajută faptul că ele sunt încă pedepsite pentru asta, legal.
Înainte de a vorbi despre soluții legale, vreau să clarific că va rămâne mereu chestiunea morală. Pentru multe dintre femeile care ajung să practice prostituția, aceasta nu este o alegere făcută din plăcere, ci din lipsa alternativelor: sărăcie, datorii, abuzuri, dependențe sau alte situații de vulnerabilitate. Chiar și atunci când nu există constrângere directă, este discutabil cât de liberă este o alegere făcută sub presiunea unor astfel de împrejurări. Apoi, pentru mulți oameni, prostituția este o activitate profund promiscuă și degradantă, chiar dacă este practicată ,,de bunăvoie”. Din acest motiv, simpla legalizare nu îi schimbă percepția.
*
Totuși, realitatea arată că prostituția nu a dispărut și, cel mai probabil, nu va dispărea. Tocmai de aceea este firesc să existe o dezbatere despre soluțiile legale care pot proteja cât mai bine persoanele care o practică, fără a încuraja în același timp exploatarea și traficul de persoane.
–––––––––
Ca posibile ,,soluții” reale, ar fi două modele de protecție. Modelul nordic – nu pedepsește persoana care se prostituează, ci clientul și proxenetul, oferind totodată sprijin pentru ieșirea din prostituție. Modelul din Noua Zeelandă – dezincriminează complet prostituția, pentru ca persoanele care o practică să beneficieze de protecție legală și să poată apela la autorități fără teamă. Evident, niciunul dintre ,,modele” nu a eliminat prostituția sau exploatarea, iar dezbaterea despre care este mai eficient continuă și astăzi.
*
Acum să explic de ce am scris soluții în paranteză.
.
În practică, ambele modele arată mai „curate” pe hârtie decât în viața reală, unde intră în scenă lucruri mult mai pământești: bani, rușine, corupție, frică și destul de multă ipocrizie socială cât pentru un sezon întreg de serial.
–
În modelul nordic, teoria spune „protejezi persoana și lovești cererea”. În realitate, în țări ca Suedia sau Franța, o parte din activitate se mută în zone mai ascunse. Deci fenomenul nu dispare, doar își schimbă hainele și se face mai discret. Iar când ceva devine invizibil, devine și mai greu de controlat.
–
În modelul din Noua Zeelandă, ideea este mai pragmatică: dacă nu poți elimina fenomenul, îl scoți din zona penală ca să poți interveni medical, social și legal. Citesc că acolo accesul la poliție și servicii este mai ușor în teorie, există reglementări de sănătate și siguranță mai clare.
*
Dar și aici apar probleme: nu toată prostituția intră în zona legală, exploatarea și traficul nu dispar (doar devin mai greu de separat de zona legală), stigma socială rămâne, chiar dacă legea e mai relaxată.
*
Să nu mai spun cum reacționează uneori autoritățile în practică, de exemplu în cazurile de violență domestică, unde victimele nu sunt întotdeauna luate în serios. În acest context, e ușor de imaginat cum poate fi tratată o persoană implicată în prostituție. Realitatea este că, în multe situații, femeile ajung sancționate sau stigmatizate mai ușor decât clienții, deci distanța dintre cadrul legal și modul în care este aplicat în realitate. Iar în spatele acestei discrepanțe mai stă și o componentă de mentalitate, care persistă uneori chiar și în societăți considerate moderne, cu pretenții de progres și egalitate.
*
Ambele modele încearcă să reducă răul, nu să creeze o lume ideală. Diferența reală nu e între „bine” și „rău”, ci între „ce tip de probleme acceptăm ca inevitabile”.
Iar dacă ar fi să vorbim pragmatic despre o posibilă soluție în România, pentru că bănuiesc că ăsta este de fapt scopul articolului tău, varianta perfectă nu există, ci doar variante care reduc cât mai mult răul. Orice model ar trebui să pornească de la câteva stări de fapt: fenomenul există oricum, nu dispare prin interdicție și implică în mod frecvent persoane vulnerabile.
În acest context, un cadru legal realist ar trebui să urmărească: scoaterea persoanelor implicate din zona penală – astfel încât să poată cere ajutor fără teamă (aici vor da nas în nas cu poliția română care … mă abțin); sancționarea la modul serios a exploatării și a traficului de persoane și introducerea unor mecanisme de control medical și social care să reducă riscurile reale, nu doar teoretice.
Restul ține de aplicare: dacă instituțiile nu funcționează coerent și fără stigmatizare, orice model rămâne doar pe hârtie. Iar aici începe balul în Ro: cât poți aplica de fapt ținând cont de situția reală din teren?
Solandi, scopul era să vorbim despre acest subiect destul de inconfortabil (?), în primul rând. Sigur că, ideal, e să ajungi la un consens, o concluzie, în urma unei discuții, dar nu e obligatoriu, iar eu personal am ajuns să mă simt foarte confortabilă cu asta. Pot parca un subiect, pe termen mai lung sau mai scurt, fără nicio problemă.
Uite, să ne imaginăm că toți cei care am „vorbit” ieri și azi ne-am adunat la atelierul de metale al lui Edelweiss. El e plecat, cre’ că ne pregătește ceva bun de ascultat și ne-a lăsat singuri, cu încredere că nu-i devastăm atelierul. Nu stăm în tăcere, ci vorbim, iar eu am lansat subiectul ăsta destul de controversat al legalizării prostituției. Sigur că putem vorbi și despre vreme sau despre orice altceva, dar aveam nevoie să știu dacă putem vorbi civilizat și fără un disconfort general prea mare și despre subiectele interzise în vechile cărți de bune maniere. Civilizat cred că am vorbit majoritatea covârșitoare, despre confort/disconfort nu mă pot pronunța decât pentru mine. Bogdan a zis deja, o iau ca pe un disconfort major.
@Anduța, citesc cu maximă plăcere și zero îngrijorare comentariile voastre.
Eu una ma indoiesc ca prostitutia este una dintre cele mai vechi meserii. Ce dovezi avem ca este asa cum se spune?
Cred ca e doar ceva ce s-a spus si repetat atat de mult incat multi au inceput sa creada asta. Unde mai pui ca afirmatia si motiveaza existenta acestei meserii. Un fel de: „Adica cum, daca exista de la inceputuri, de ce nu ar exista si azi?”
E ceva atestat din Grecia antică în Orientul Mijlociu, inclusiv în forme legalizate, sau chiar sacralizate în jurul unor temple. Biblia, lăsând deoparte bălăriile şi păstrând raportarea la epoca istorică, menționează des fenomenul.
Dar ținând cont că natura umană nu s-a schimbat major, foarte probabil exista din faza de vânători-culegători, dacă nu înainte. Pe fond, oferirea de favoruri sexuale în schimbul unui câştig material e ceva lipsit de complexitate, observat şi la animale (maimuțe din ce știu, poate şi altele).
Mda, ocupatie veche ca e documentata in Mesopotamia cu 2800 BC! Se pare ca acolo s-a intamplat totul, s-a inventat scrisul, matematica avansata si activitatile sexuale (avansate?) in bordeluri. 🙂
Totusi…
Nu prea am văzut în argumentele proiectelor de lege pro-legalizare chestia asta cu vechimea meseriei, nici mie nu mi se pare un argument valabil, că sunt o grămadă de meserii vechi care acum sunt ilegale și cred că așa ar trebui să rămână. De exemplu: călăii. Mai degrabă aș discuta despre: ar trebui cântărită prostituția ca o meserie ca oricare alta, în zilele noastre? Pornind de la definiția ei, nu de la suprapunerile cu infracțiunile din domeniu.
Călăii sunt legali în țările care nu au abolit pedeapsa cu moartea 🙂 .
Da, vechimea nu e un argument pro sau contra legalizării, doar o observație asupra continuității fenomenului în societatea umană. Şi sunt unele meserii vechi ce ar trebui, nu neapărat să dispară, că probabil ar apare ceva mai dubios în loc, dar să nu mai fie finanțate de stat. La întâmplare, am exemple tot cu „p”.
Dar vorbim de România, care a abolit-o. 🙂 Da, sunt biserici care se finanțează din donațiile membrilor, cu succes. Nu sunt ortodoxe, însă, nici nu investesc jde miliarde în lăcașurile lor de întâlnire, enoriașii își plătesc preoții . Există țări unde poți alege, tu, contribuabil, dacă vrei să contribui la biserică prin taxele și impozitele plătite. Dacă alegi să nu, primești înapoi banii aferenți, la final de an. Eu aș fi tare curioasă câți bani aș primi înapoi. Bine, mai întâi aș alege să NU contribui, indiferent de suma returnată.
Și iată că, încă o dată, se adeverește vorba aia: ce face o femeie cu curu’, nu fac 10 femei cu doctoratu’. 🤣🤣🤣