Una dintre marile probleme ale vieții mele o reprezintă degradarea vederii. De unde posedam o privire de uliu, după ce am împlinit 40 de ani, m-am trezit că încep să văd tot mai în ceață. Așa că hai la oftalmolog, să vedem ce-i de făcut.
Diagnosticul a fost presbiopie, plus ceva astigmatism. Spre marea mea dezamăgire, am aflat că singura soluție erau ochelarii, lentilele de contact fiind, pare-se, rezervate doar norocoșilor cu miopie. Pfff!
Prima pereche de ochelari a fost una cu lentile progresive, care corectau problema văzului de aproape prin partea de jos. Foarte ok la citit (unde aveam nevoie de partea de jos) sau la condus (unde nu aveam nevoie de corecție), de exemplu, dar nu prea ok pentru lucrul la calculator, când trebuia să dau un pic capul pe spate ca să pot vedea clar ecranul. Iar în ședințele pe Zoom căpătasem ticul de a-mi ridica frecvent ochelarii pe nas, într-un mod care l-a făcut pe șeful meu să-mi zică, la un moment dat, că trebuie să-i schimb, fiindcă îi dau un vibe de profă a dracu’. :))
Așa că mi-am făcut niște ochelari doar pentru calculator, cu lentilă de presbiopie pe toată suprafața. Altceva!
Dar viața cu ochelari tot nu-mi plăcea deloc. Grija perpetuă de a-i avea la mine constant și corvoada de a-i tot scoate și pune la loc mă disperau.
Până când, la 6 ani distanță de la momentul diagnosticului inițial, la o masă cu niște foști colegi de-ai soțului (un cuplu un pic mai în vârstă decât mine) observ că oamenii citesc meniul cu ochii goi, cum ar veni. Fără „ajutoare”. Normal că mi-am exprimat imediat surprinderea că au o vedere atât de bună, ca să aflu, șoc și groază, că purtau… lentile de contact. Pfoai, adică se poate și la presbiopie acum?
A doua zi m-am programat la consult, care includea și o sesiune de dăscălire în procedeul montării și demontării lentilelor de pe ochi. M-a asigurat domnișoara tehnician de acolo că stăm până reușesc, citez: „și două ore dacă e nevoie”. Am reușit în vreo 20 de minute. Mi-a dat un set de 3 lentile zilnice de probă, urmând să ne reauzim la telefon să vedem cum mă descurc.
M-am descurcat bunișor! Mi-am ignorat suveran soțul, care a râs de mine când l-am anunțat mândră că, la ultimul set de probă, am reușit să le scot în timp record: doar 5 minute pentru amândouă! (El și le scoate în câte o secundă pe fiecare, deh, miop de-o viață).
Mi-am luat deja șase seturi de lentile lunare și mi-am propus un plan: păstrez ochelarii pentru lucrul la calculator și citit, iar lentilele le folosesc pentru restul activităților, mai ales cele în afara casei. Cu pusul și scosul încă n-am ajuns la performanța de o secundă, dar exersez sârguincios.
Menționez că nu văd cu lentile la fel de bine ca și cu ochelarii, fiindcă nu se poate include nu știu ce cilindru, dar sunt optimistă că știința va evolua, ideal în următoarele 5 luni.
Și-acum, vă întreb pe voi: cum vă descurcați cu vederea? Sunteți ulii fără grija vederii de mâine, full-time ochelariști/ lentilari sau hibrizi?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Uliu cu grija vederii de mâine aici. E și normal, după un sfert de veac în fața unor monitoare mai mult sau mai puțin performante. Încă văd bine, pot să bag ața în ac fără probleme, dar simt că se degradează slightly de la an la an și mi-e cam groază de aragazul cu patru ochi, pentru că prefer pătrățelele pe abdomen, nu pe față. Până atunci, morcovul rămâne de bază în prevenția oculară. 🙂
Credeam că în România morcovul e de bază în prevenția hemoroizilor.
Doar ăla baby…
Este bine, sunteți încă strâmt.
După 25 de ani de purtat ochelari de miopie -1, a venit primu’ val de covid. Asta m-a facut sa-mi pierd total mirosul, partial gustul, dar sa-mi recapt vederea. Habar n-am unde-s ochelarii acum, sincer. Oricum am pierdut din afacere, fiind mai gourmand/gourmet de felul meu.
Am observat ca ai dobandit si un talent special legat de pariuri sportive. Nu fiț modest.
@nea_zăpadă are expreriență că era clasa întâi când a început CM 1962 din Chile.
Poate 1930 Uruguay. Dacă era blogher, ziceam că trebuia să se ferească de pterodactili în drum spre şcoală.
nea_zapada, asta cu recăpătatul vederii de la covid mi se pare science fiction!
A nimerit cip bun la vaccin.
Eu îl cred, pentru că datorită Covid mi-am recăpătat libertatea, când se închideau sediile de birouri, și șeful mi-a zis: ia-ți scaunul tău și du-te de lucrează de acasă! Și dus am fost până în ziua de azi.
A, nu contest, doar mă minunam!
Aş fi zis la fel, în locul tau. Sau aş fi pus-o pe seama vârstei, că mai au loc fenomene d-astea cu corectarea miopiei la bătrâneťe. Dar cum fenomenul a avut loc de azi pe mâine, practic…
Port ochelari din generala. Miopie cu astigmatism. De astigmatism am aflat ca adult. Am incercat lentile in liceu, dar nu am mai avut de atunci. Port ochelari de o viata si ce sa zic, nu imi place cum arat fara 🤭
Ma voi interesa, totusi, vreodata, de operatie cu laser, sa imi scad dioptriile.
Deea M, eu nu găsesc ochelari care să-mi stea bine. Not their fault, cre’ că a moacei mele.
Port ochelari de vreo 25 de ani. Fiind chioară în ambele feluri și aproape și la distanță, port bifocali. Am 4,5 la citit, 2,5 la distanță. Și de cum mă trezesc, mă spăl pe ochi și pun ochelarii…
Apoi dai jos ochelarii și îi ștergi, am văzut cu ochii mei că e un hobby printre ochelariști. 🙂
@Edel Am fost iubitul unui singur os de pește smuls prea devreme dintre fese, iar proctologul care m-a consultat ulterior avea deget de pianist.
Eu nu am ochelari și după ultimul control aș avea nevoie de un 0.5 la stângul pentru distanță. Dar nu este grabă, mi-a spus doctorul de ochi, că compensează dreptul. La apropiere mă bat cu microscopu.
Uliu zen.
Edeliu.
Cred că forma de Doom e Ediliu.
Văd s-o bag (ața în ac :P), văd să citesc pe întuneric, dar nu mai văd să conduc fără ochelari. Așa că mi-am făcut ochelari pentru distanță pe care îi port la televizor și când conduc.
Mi-am făcut și ochelari de soare cu dioptrii.
Pentru că uitasem ochelarii în casă și singurii pe care îi avem în mașină erau cei de soare (cu dioptrii) am condus într-o noapte cu ochelarii de soare la ochi. A fost mai bine și mai sigur decât fără ochelari deloc.
@Anduța,
Bun venit în clubul ”de contact” 😃
De 2 ani port lentile de contact progresive – singura problemă o aveam cu vederea la distanță, la condus. Dar cum la citit vedeam bine, mi-au fost recomandate astea progresive.
Partea bună: – sunt pentru 1 lună, dar opticiana care mi le schimbă (gratuit) mi-a spus că pot să le port lejer 2 luni.
Partea nașpa: – nu reușesc să le schimb singură, însă opticiana e aproape de mine și nu mi-e greu să o vizitez o dată la 2 luni.
Una peste alta, nu port ochelari deloc și văd bine peste tot. Poate nu ca un uliu, dar suficient cât să nu calc în gropi 😃