Suedezii, care și-au început drumul muzical în 1994 ca Kerberos, au reușit din 2003 de când au scos primul lor album full, să lanseze doar muzică de calitate. Dacă rămâneau la death metalul cu influențe de black metal cred că muzica ar fi avut doar de pierdut. Din fericire au ales un doom, vascularizat cu vene de gotic și death metal.
Albumul adună 58 de minute de muzică minunat făurită. Chiar dacă nu îi asculți versurile sau le citești, In Somnolent Ruin reușește de la primul acord să îți transmită că prin muzica lui ai de trăit o poveste. Lisa Johansson și Anders Johansson își împletesc vocile natural, completând golurile lăsate de instrumental, în construcția poveștii, printr-o curgere cristalină, fără sincope. Am ascultat albumul în liniște, cu ochii închiși, oferindu-i șansa să mă ducă acolo unde a fost gândit să ducă.
Dragii mei, sunt mulți cei care vor susține că lui In Somnolent Ruin i-au trecut anii. Că perioada doomului când Paradise Lost, My Dying Bride, Anathema, își împărțeau tronul genului a murit sau agonizează în vreun colț uitat de lume. Ei bine, nu sunt deloc de acord, muzica bună, indiferent de gen, nu moare niciodată, și mai ales, nu își caută vremurile favorabile lor, ci continuă să adune bucăți de suflet. Au umplut inimi acum trei decenii, vor găsi destule să le facă să bată tare și astăzi.
Este un album fabulos, pentru oameni care vor, să ia o pauză de la apăsarea lumii de zi cu zi, și să lase sufletul să atingă cerurile. Nu ezitați o secundă să apăsați play-ul ăla.
Draconian – In Somnolent Ruin (2026)
Recenzie by Edelweiss:
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sună frumos, mulțumesc!