Bună dimineața, dragi frați și surori proeuropeni și neuseliști!
Am ieșit, sper că pentru o perioadă de timp mai consistentă, de sub piatra sub care m-am vârât, ca să împărtășesc cu voi două drame care dau în regim intensiv la gioale liniștii mele. Una este pur financiară, cealaltă este despre suflețel și alinarea nevoilor lui.
Am mai povestit aici despre organismul patruped felin, destul de portocaliu, Gheruță, și despre refuzul lui de a consuma hrană umedă. A trecut perioada în care am încercat să îi vâr sub boticul roz tot felul de mărci și sortimente, de la premium la junk, măcinat de frica faptului că o dietă bazată doar pe bobițe o să îi scurteze termenul de valabilitate.
Ei bine, subliniez din nou, vremea căutărilor și a risipei financiare a trecut. Gheruță a decis că îi plac exact două mărci și două sortimente: Applaws (file de ton în gelatină sau cu creveți) și Schesir (ton bucăți în gelatină). Atât. Nu ton în supă, nu alte mărci. Am încercat și alte pliculețe umplute cu altfel de animale, cu rezultate absolut nule.
Mă bucur că oranjada a decis, în sfârșit, să consume și altceva în afară de bobițele de la Orijen, dar am fost luat prin surprindere de capacitatea lui de a îndesa ton în el: Gheruță poate stivui în tractul digestiv între patru și cinci pliculețe zilnic! Și nu, nu este supraponderal… deocamdată. Având în vedere că prețul unui pliculeț este, în medie, șase lei, am bănuieli profunde că blănosul este pesedist: prea pârlește tot, de parcă nu ar mai exista ziua de mâine.
Drept urmare, m-am întrupat în FMIst și am pus capăt lăcomiei și găurii care se crăcăna în portofelul propriu. Un singur membru al familiei cu ceva kile în plus este de ajuns! Susțin că motanul e pesedist deoarece, după tăierea porțiilor, de câte ori îl vede pe Bolojan la televizor, se transformă într-o perie de spălat sticlele. Deocamdată mă țin de Excel: un singur plic pe zi, deși e greu să ignor expresia de milog din ochii lui.
Cea de-a doua dramă ține de dorința suflețelului meu de a avea, din nou, un câine. Nu anul acesta, dar dacă astrele se aliniază, poate la anul. Dacă iubirea mea de o viață a fost direcționată spre Bull Terrieri și Dobermanni, este pentru prima oară când sunt fascinat de ideea de a avea un Blue Staffy (Staffordshire Bull Terrier albastru).
Deocamdată, între mine și acest vis stau un program încărcat, o soție și un motan portocaliu, dar am încredere că zeii canini mă vor ajuta să le aranjez pe toate. Vedem ce va fi, dar este cert că s-a căscat în mine un gol care poate fi umplut de fățuca unui blue staffy.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
