Bună dimineața, dragi frați și surori proeuropeni și neuseliști!
Am ieșit, sper că pentru o perioadă de timp mai consistentă, de sub piatra sub care m-am vârât, ca să împărtășesc cu voi două drame care dau în regim intensiv la gioale liniștii mele. Una este pur financiară, cealaltă este despre suflețel și alinarea nevoilor lui.
Am mai povestit aici despre organismul patruped felin, destul de portocaliu, Gheruță, și despre refuzul lui de a consuma hrană umedă. A trecut perioada în care am încercat să îi vâr sub boticul roz tot felul de mărci și sortimente, de la premium la junk, măcinat de frica faptului că o dietă bazată doar pe bobițe o să îi scurteze termenul de valabilitate.
Ei bine, subliniez din nou, vremea căutărilor și a risipei financiare a trecut. Gheruță a decis că îi plac exact două mărci și două sortimente: Applaws (file de ton în gelatină sau cu creveți) și Schesir (ton bucăți în gelatină). Atât. Nu ton în supă, nu alte mărci. Am încercat și alte pliculețe umplute cu altfel de animale, cu rezultate absolut nule.
Mă bucur că oranjada a decis, în sfârșit, să consume și altceva în afară de bobițele de la Orijen, dar am fost luat prin surprindere de capacitatea lui de a îndesa ton în el: Gheruță poate stivui în tractul digestiv între patru și cinci pliculețe zilnic! Și nu, nu este supraponderal… deocamdată. Având în vedere că prețul unui pliculeț este, în medie, șase lei, am bănuieli profunde că blănosul este pesedist: prea pârlește tot, de parcă nu ar mai exista ziua de mâine.
Drept urmare, m-am întrupat în FMIst și am pus capăt lăcomiei și găurii care se crăcăna în portofelul propriu. Un singur membru al familiei cu ceva kile în plus este de ajuns! Susțin că motanul e pesedist deoarece, după tăierea porțiilor, de câte ori îl vede pe Bolojan la televizor, se transformă într-o perie de spălat sticlele. Deocamdată mă țin de Excel: un singur plic pe zi, deși e greu să ignor expresia de milog din ochii lui.
Cea de-a doua dramă ține de dorința suflețelului meu de a avea, din nou, un câine. Nu anul acesta, dar dacă astrele se aliniază, poate la anul. Dacă iubirea mea de o viață a fost direcționată spre Bull Terrieri și Dobermanni, este pentru prima oară când sunt fascinat de ideea de a avea un Blue Staffy (Staffordshire Bull Terrier albastru).
Deocamdată, între mine și acest vis stau un program încărcat, o soție și un motan portocaliu, dar am încredere că zeii canini mă vor ajuta să le aranjez pe toate. Vedem ce va fi, dar este cert că s-a căscat în mine un gol care poate fi umplut de fățuca unui blue staffy.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Fetița noastră British Blue Shorthair e mai mofturoasă decât aș fi crezut în cele mai negre coșmaruri financiare, cred că ar putea trăi liniștită încă o mâță nepretențioasă comunitară din plicurile desfăcute de care abia dacă se atinge și apoi, fiind desfăcute, nu le mai vrea.
A ta are scuza pedigree-ului, al meu a fost cutieunez.
N-am avut bani de pedigree, dar nu a fost și nu este nici ieftină. E o adevărată flocoasă nucleară.
Al meu a fost cutieunez, deci salvat, deci gratis, de aici neînțelegerea mea legată de pretențiile lui.
Presupun că un viitor Blue Staffy va avea pretenții pe măsura rasei. Ei și noi să fim sănătoși, să le și să ne întreținem plăcerile.
Îți înțeleg nevoia de un câine prin preajmă. Și eu visez la asta, dar până nu am cum și unde să locuiesc cu un câine, trebuie să mă rezum la vise.
Stați cumva în Asia, într-o zonă în care câine este similar cu delicates, doamnă Anouk? Sau este o chestie de spațiu locativ?
Doar o chestiune de spațiu și timp.
Am în plan să mă procopsesc cu un akbaș, sau rotweiller, după ce mă așez la casa mea. Adică peste vreo doi ani.
Pisici am deja 4, dar una o să plece peste ocean. Un motan galben salvat astă iarnă de pe afară, cea mai nemofturoasă pisică de am văzut-o până acum.
Probleme profunde acum când lumea fierbe🤣
Niciodată animale care să mă guverneze, mi-ajunge nevasta!
Lăsaț că o să fie alungat Ilie Năsălie / Sărăcie și salvează țara usele și patrioții auriști susținuți cumva de pesedeul unguresc, așa cum a făcut-o din 96 încoace. Să scăpăm de răul cel mai rău, cel userist, și să înlocuim dușmanii reziști, tefeliști, cu unii useliști, udemeriști, mișcare spălată de o cohortă de muiști, unii cu talent în peniță, ca să dăm muistului ce îi aparține.
Miza principală este blocarea programului SAFE, un prim pas în înarmarea cât de cât rezonabilă a țării. Chestie spusă pe față, chiar ieri, de sugeranistul de galerie. Pierderile din PNRR şi haosul economic ce va urma sunt bonus.
În rest, criticile furibunde la adresa lui Bolojan (din zona nonsugeranistă sau nonuselistă) mi se par isteriile unui copil care are pe masă o friptură ațoasă şi cam arsă, şi o zeamă împuțită de varză, dar urlă cā vrea o prăjitură. Şi e pe cale să rămână doar cu zeama. O deconectare acută de realitate şi refuzul de a evalua opțiunile disponibile, acum şi aici. Nu-i bai, realitatea are obiceiul de a reconecta visătorii prin procedura „şuturi în coaie”.
Eu, ca mare iubitoare de animale, in special câini, îti urez să-ti găsești cât mai curând sufletul canin pereche. Iar staffy e un câine absolut perfect din toate punctele de vedere, evident dacă e educat cum trebuie, mai ales cu dragoste.
Sunt construit să iubesc animale dar și oameni, cu mențiunea că umanii trebuie să merite asta. La câini este ușor, oferă tot necondiționat.
Iote la el, şi mai zicea că-i un om rău… Asta cu animalele o înțeleg (până la un punct, un câine agresiv e tratat fără pic de iubire, de exemplu). De partea cu oamenii, m-am lecuit destul de bine.
Părinții mei au de vreo 3 ani o pisică. Mă rog, ea îi are pe ei, cǎ i-a cotropit cu totul. Nu se știe de unde a venit, dar a rămas și a alungat și toate celelalte pisici care mai veneau la cerșit prin curte. Ai mei au avut mereu grijă de animale, dar animalele au stat mereu doar afară, nu înăuntru sau doamne fere, în pat. :)) Mno, s-au dus acele vremuri, Sărmăluța a devenit membră a familiei. Pe mine mă distrează pentru ca e o xena războinică în afara casei, dar o mironosițǎ în casă. Afarǎ mănâncă inclusiv șoareci, în casă numa’ pliculețe. Afară doarme naiba știe pe unde, în casă în pat. Animăluțe la apartment in București, eu nici cu gândul nu gândesc. Când m-oi muta pe malul mării, mai vorbim.
Anduța, eu am avut un hamster în copilărie, pe care îl chema Sărmăluță. Rodea cu plăcere caietele. 🐹
Io am 4 mâțe: un motănel orb din copilărie (se apropie de 2 ani), care ar mânca și pietre acre, fără niciun fason. https://i.imgur.com/kuaI3tL.png
și ce-a mai rămas dintr-o familie, mama și doi copii (2,5 ani copiii și în jur de 3 mama), care mănâncă (aproape) orice marcă de uscat sau umed, în afară de ce halesc ei prin zonă, vrăbii, porumbei, privighetori, șoareci și gușteri. https://imgur.com/a/bsgXqrm
Oricine are o pisica portocalie merita gratuit un loc in Rai!
Dragut. Ne mai vedem la sfarsitul lunii 🙂
E bine că alternează hrana. Însă nu lăsa lighioana să mănânce cantitatea aia. Deloc-deloc-deloc, e mult.
Doi, mișto câine. Numai să nu poftească la pisică pe post de pliculeț 🙂