Nu am fost, nici măcar când Fallen, cu Bring Me to Life și My Immortal, rupea internetul, vreun mare fan al trupei înființate de Amy și Ben. Eram ocupat cu alte trupe, care produceau sunete ce, comparativ cu zgomotele scoase de zece drujbe, puteau fi considerate coruri de îngeri.
Am apreciat impactul și succesul unor band-uri ca Linkin Park sau Evanescence, dar, în momentul ăla al vieții, consideram zona aia un fel de Barbie Pop Zone, restricted to true metalheads.
Anii au trecut și subsemnatul a devenit mai emoțional, mai flexibil; drept urmare, în playlisturile personale și-au găsit locul și piese care, cu ani în urmă, ar fi fost considerate ca fiind blasfemii sau primele semne de schimbare a orientării sexuale. Fan sau nu, după cinci ani de pauză ești curios să vezi cu ce muzică revine un artist în atenția publicului. Așa că am ascultat Sanctuary, de două ori chiar.
Două chestii se observă extrem de ușor la Sanctuary: primo, s-a pus enorm de mult suflet în compoziția lui și secundo, probabil pentru că Amy & Co. au vrut să se apropie cât mai mult de nivelul stabilit de Fallen, materialul pare făcut din bucăți lipite cu febrilitate.
Luate singular, piesele sunt bune și foarte bune. Dacă încerci însă să le aduni sub aceeași copertă, perspectiva se schimbă: nu se obține senzația aia de monolit, de structură gândită a fi împreună. Par a fi piese scrise în anumite etape consumate în cei ani de pauză, fără să existe ideea că vreodată vor sfârși adunate într-un album.
How Do I Heal este probabil piesa cea mai emoționantă de pe Sanctuary, una care deschide răni pe tine. Se simt angoasele, anxietățile, frica de după echilibru, dar și speranța.
După ce tragi linie, realizezi că, de fapt, Sanctuary este Evanescence din 2026, nu se vrea altceva, cu părți forte, dar și slabe. Ca nefan, recomand ultimul Evanescence? Absolut. Este sincer, reprezintă ce sunt oamenii ăștia astăzi, cu bune și cu rele.
Evanescence – Sanctuary (2026)
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
„How do I heal” e numai bună de ascultat după ce ești blocat. 🙂
Ai fost?
Nu știu ce să răspund. Eu mă refeream la „MVblog banned” 🙂
Exact la aia mă refeream și eu. Ai luat ban de la MV pe motiv de înhăitare cu #reziști?
Poci doar să bănuiesc, nu mi s-a comunicat nimic oficial în termen de 30 de zile, s-a întâmplat din senin, peste noapte… 🙂
Strict pentru blogul tău, Kronwurst, ai fi avut expunere mai bună pe respectivul blog, şi era clar că dacă te înhăitezi cu ticăloşimea de pe aici zbori de acolo mai devreme sau mai târziu. Dar fiecare alege. Mai sunt puțini care comentează în ambele părți, cam trebuie să aleagă şi ei.
Auch, l-ai supărat și tu pe marele alb de nisip în ochi? Welcome to the team :))
Barbie Pop Zone :))))))))) I love Barbie Pop Zone, atunci! I-am dat link-ul la album și fie-mii, care se declară metalistă, cu întrebarea „Îi știi?”.
„Dap. Bring me to life.”
„Ce e asta? Piesă?”
„Da. De la ei. Știi și tu piesa.”
„Link”?
„Caută pe youtube”
Jeeeez :)))))
Mie îmi plac contrastele din vocea lui Amy. Dar ce cântă mă cam plictisește.
Mie mi-a plăcut mult gagica. Deci mi-a plăcut Evanescence.
Și parcă îmi place și ăsta, chiar dacă e soft, baladă ce-o fi asta!