Unde n-a făcut tata armata

A fost de vis la Sovata, locul unde tata n-a făcut armata, deoarece soldățit doi ani și ceva la Ungheni. Se întâmpla exact acolo unde Nicu de Scornicești a topit cu laserul de la Măgurele tancurile sovietice care încercau să își strecoare pe furiș șenilele butucănoase.

Această dovadă de iubire rusească s-a nimerit chiar în timpul permisiei tatălui meu. După ce s-a urcat în trenul care trebuia să îl ducă acasă, el s-a îmbătat temeinic, atât de bucurie pentru că urma să își vadă părinții, frații și rudele, cât și pentru a mai scurta din lungimea drumului. A avut însă șocul vieții când s-a trezit tot la Ungheni, pus în dificultate de un cap mult prea greu, în unitate. Așa că în loc să fie înjurat de vreun naș ceferist, s-a trezit sub ploaia de sudălmi proferate de un subofițer comunist.

Sovata este exemplul perfect că lucrurile pot merge unse în horeca patriei noastre. Doar trădătorii de țară și fandosiții care preferă pâinea cu sare și sarmaua din străinătate în locul unui pastizzi strămoșesc, frământat cu mânecile suflecate și zâmbet luminos de bunici blajine, cu părul și iile albe ca neaua, încălțate cu opinci făcute din porc de firmă, se împiedică de amănunte nesemnificative ca prețul de Saint Tropez cerut pe o cotineață mai mică ca un coșciug de buget, lipsa bonului fiscal, și alte alinturi din astea de client cu beșini europene. 

Lacul Ursu s-a dovedit a fi exact așa cum mi-l aminteam din vederile primite înainte de ’89 de la acea mătușă nesuferită, mare șefă contabilă în Direcția de Comerț a județului, limpede ca cristalul și verde-albastră ca peruzeaua, un adevărat vis românesc de vară. Scârba aia ne trimitea vederile alea doar ca să ne oftice pe noi, rudele ei, care nu aveam soț un foarte probabil securist care să facă rost de bilete în stațiuni la care alții ajungeau o dată pe cincinal.

Chiar nu pot să îi înțeleg pe cei care aleg să își petreacă concediile în Occident, unde sunt tratați ca niște gunoaie de către străinii cu nasul pe sus. Aceiași străini care cu mâna lor lungă ne-au furat pădurile, apa de la Vidraru, dar și rețetele de ftira, pastizzi și aljotta, moștenite din dac în român. Toate acestea în condițiile în care românii, dacă ar fi patrioți true, ar putea să își cheltuie toate economiile strânse în șase luni pe un singur prânz tradițional într-un restaurant din Poiana Brașov, în loc să le facă p**a mare unor lifte străine.

Așadar, dragi români, vă recomand cu căldură să faceți turism deosebit de patriotic în locuri ca Sovata unde tata n-a făcut armata!