Salutare, oameni buni!
Revin cu timiditate după o săptămână în care viața a bătut orice ține de online. În plus, nu am avut nimic, nici măcar ceva mediocru, de spus despre nimic și nimeni. Așa că am ales să tac dracu’ din gură și să alunec în tăcere prin viață.
Să nu cumva să-mi spuneți că așteptați părerea mea despre balamucul geopolitic iscat de Bibi și oranjada de la Washington? Despre motive, consecințe imediate și apoi cele pe termen mediu și lung… Pentru că n-am. Sau, dacă am, scenariile din capul personal m-au făcut și pe mine să râd aproape isteric de mine.
Sunt un pulete din fieful ciolacucean care încearcă constant să-și depășească condiția și care și-a dezvoltat, lately, mecanismul de a nu mai deschide gura pe subiecte care îl depășesc și al căror curs nu-l poate schimba neam. Bănuiesc că nu este o surpriză pentru nimeni că jocul celor mari îi afectează pe cei mici, pentru că nu este ca și cum genul ăsta de acțiuni ar reprezenta o premieră istorică.
Știți ce m-a afectat mai mult decât blocada din Ormuz? Faptul că, pentru întâia oară în viața mea, am produs un dop de ceară în urechea stângă. Și că am experimentat, tot pentru întâia oară în jurul a 52 de anuți, senzația absolut oribilă a injectării cu toată forța a unei jumătăți de găleți de apă în interiorul urechiușei mele rozalii și delicate.
Urechiușa mea s-a format pentru dulcele ghiers al metalului extrem, nu ca să fie rezervorul rețelei hidro din grădina mămucăi lui Domnu’, pe care o doctoriță orelistă de 80 de ani, foarte faină, de altfel, să o îndese fără nicio străbatere în infimul spațiu găzduit de pavilionul delicat ca o orhidee.
Că s-a închis holul ăla inundat cu apă și că asta se traduce într-un preț mai erect la baril este mai puțin grav decât faptul că eu trebuie, timp de cinci zile, să-mi torn niște picături în ureche. Cinci, mai exact, cinci, frățiorii mei! Că din rahatul cu Ormuz o să ieșim cu un portofel mai subțire, asta este, sărac am mai fost, nu e o tragedie insurmontabilă. Dar dacă vizita de peste zece zile la venerabila doamnă doctor o să aibă ca climax un nou viol hidrofug, aia e apocalipsa pe care o cântă toată suflarea BOR-ului la slujbele de duminică, nu strâmtoarea lui pește!
Ce, unde ajungi în două ore și jumătate cu un salariu mai puțin nu poți ajunge în doișpe cu bicicleta? Transpirat, obosit, dar cu bulane mai forțoase și cur mai ferm? Și cu un portofel cu o greutate, în funcție de pit-stop-uri, aproximativ la fel ca cea de la startul călătoriei?
Mă scuzați că nu rezonez cu criza țițeiului, dar eu luni zbor puțin prin alte părți și mă confrunt cu scenariul de a căra după mine picături, antibiotic, apă oxigenată și alte chestii care nu credeam că ar putea încăpea într-o ureche de om. Că am uitat să vă spun: dopul ăla ascundea o ciupercă, activată de umezeală. Așa că, în afară de spălături sfârâitoare cu apă oxigenată, cine credeți că ia Cefalexin și Nistatină? Cine, cine?
Așa că să mă scutiți dacă mă doare la ureche de Ormuzul vostru!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ha, te credeam mai tanar. Las bre ca supravietuiesti tu.
Nush ce te-a mancat in cur sa mergi la ORL-ist, nu stiai ca astia sunt periculosi? Eu cand am fost cu plodul ultima oara m-a amenintat o nebuna cu politia, n-am patit in viata mea asa ceva. Kafka, frate! De atunci mi-e frica de ei cum ti-e frica de nebuni, ca nu stii de ce sunt in stare si ce pot sa iti faca.
***
Pe mine ma mira cum unchiul Sam s-a bagat singur cu capul prin gard si acum nu stie cum sa mai iasa.
Am început căutările cu șamani daci dar ăia ori sunt prin politică ori pe la teveuri. La alea care dau în bobi și te vindecă din descântece era lista ocupată de zăvorance. În plus era și mult mai scump ca la medic.
Pai si dacii mergeau la samani tungusi cum mergem noi la Stambul pentru par, da’ tu de unde sa stii daca stai toata ziua cu rock-ul in cap.
Imi aduc aminte de un prieten care a patit ca tine si apoi isi scotea singur ceara cu dusul fara para si ceva acustivum inainte. Nu recomand.
De 23 de ani încoace, subsemnatul produce un dop/ureche/12 luni (nici mai mult de un an, nici mai puțin, e pe ceas).
Singur, cu o seringă de 20 ml, deasupra chiuvetei din baie, bag de vreo 7-8-10 ori apă călâie și gata, am un dop nou-nouț scos afară. Am uitat să precizez că urechile au un decalaj de juma de an între ele în producția de dopuri la hectar.
Bine, mă ajută și faptul c-am făcut Sanitarul pe vremea ciuruitului și cam știu care-i poziția recomandată la spălătura auriculară. Fără picături, fără nimic. Important e să nu folosești niciodată bețișoare de urechi în viața ta.
Ps: te poți duce și la un ORL-ist de secol măcar XX și ăla are un aspirator, 5 secunde maximum e procedura de scoatere. Ouups, uitasem că ești buzoian, laisse tomber! :))
Fratele meu de-al doilea, tot cam la 12 luni dop în ureche, dar numa’ în aia dreaptă. Scos cu aspiratorul, că, de, medicina a mai evoluat pe unele meleaguri.
În altă ordine de idei, fata asta se ține de treabă: https://youtu.be/T21hSKREXGk?si=g1-4rM4LIyhMmd4y.
@anukoi, mai sunteți mulți, dom’le, care vă străduiți să îmi reamintiți in ce gaură geografică sălășluiesc?
Nu e chiar gaură, e mai mult întorsură. Da’ se poate și mai rău.
@domnu nea_snow, mai mult ca descrierea procedurii de extracție auricalară, menționarea locației de domiciliu, ne doare.
Stai prea mult cu căștile în urechi😜
Dacă e să ai ghinion, găsești dopuri și în… urechi. Ți-a pus o tavă de inox în formă de rinichi pe umăr, în care să curgă apa, sau nu mai e în uz tehnologia din secolul trecut?
Zi mersi că nu ai tinnitus, cu care trebuie să îți împărți nopțile de liniște, când tace nu doar codrul negru, ci și nevasta.
„Ți-a pus o tavă de inox în formă de rinichi pe umăr, în care să curgă apa, sau nu mai e în uz tehnologia din secolul trecut?”
Sigur i-a pus ca nu s-a mutat in secolul asta.
/
[Am vazut ca azi esti sensibil la ureche si la Buzau, si am zis sa fac si eu o gluma. Dupe posibilitați, scuzaț.]
Mvaai, si eu care intrasem sa citesc pareri de barbati adevarati, roakeri, cu principii si pareri…. ai de viata mea, dau de dopuri de cerumen si tavite renale!!
Auch, sincer nu cred că am pățit dureri mai mari decât cele ce țin de sfera ORL. Când aud de dureri de ureche… se face pielea găină pe mine.
Vom vedea ce se mai întâmplă cu strâmtoarea asta! Nu ne rămâne decât să așteptăm.
N-am pățit, nu știu, dar sper că ai încheiat seria de evenimente medicale.
Urmeaza herpes
Acum vreo douăzeci și ceva de ani, când aveam douăzeci și ceva de ani, și când am produs un dop similar, am fost la o tanti orelistă care a prestat un jet de apă pentru scoaterea dopului și mi-a zis așa: Dacă vrei să nu mai vii la mine pentru dopuri din astea, când se mai întâmplă pune picături de apă oxigenată și se rezolvă. Se aude o bolboroseală fenomenală când apa dizolvă ceara, dar e ok. Poate trebuie să faci treaba asta mai multe zile, dar e de preferat jetului de apă.
Sănătate și zbor plăcut!
Bre… adâncă ureche!!