Ca să nu existe confuzii în situația ce urmează a fi prezentată, este necesar să precizez că nu sunt prost, ci doar depășit. Și nu de mașini, ci de ceea ce fac ai mei copii la școală. Nu pe tot frontul, desigur, ci doar pe anumite porțiuni, acelea care țin de științele exacte.
Știu că nu pare, dar la istorie, română, geografie, biologie, engleză sau germană sunt destul de competent și chiar îmi face plăcere să mă joc de-a cadrul didactic. Cel puțin la istorie mă lansez în niște prelegeri care sfârșesc departe (și inutil ca nivel de informație față de ce au nevoie copiii mei). Sunt atât de entuziasmat de propria expertiză, încât observ mult prea târziu ochii împăienjeniți de plictiseală ai odraslelor mele.
Matematica și anumite chestiuni de fizică se rezumă, în cazul meu, strict la calculele de care am nevoie în cazangeria industrială, în prelucrare și în execuția structurilor metalice destinate, în principal, infrastructurii rutiere sau feroviare.
În cazul în care cerințele de pe teren depășesc cantitatea de informații din cap, apelez la Gemini, la internetul cel mare sau sun, ca străbunii, un prieten fiert pe matematici sau fizici. În rest, fug de științele exacte așa cum fuge politicianul român de adevăr și popii lui Dani cel Alb de tăiat chitanțe.
De exemplu, sunt chestii, cel puțin la cel mic, care plimbă ghiozdanul prin clasa a cincea, pe care știu să le rezolv în felul meu, nu cum i-a învățat pe ei doamna de matematică la clasă.
Pentru că sunt un cetățean a cărui răbdare încape lejer într-un degetar, circul începe în momentul în care mă văd confruntat cu necesitatea de a toci lecțiile anterioare pentru a asambla rezolvarea conform modelului predat în clasă.
Adică mă enervez. Și nu pe băiatu’ lu’ tata, ferească zeii, ci pe sistemul de învățământ, pe profesori, pe vecinul care coboară pe scări și își trage mucii în loc să îi exproprieze într-un șervețel, pe CCR, pe suveraniști, pe useliști și pe trumpulea.
Dar se pare că nervii mei vor rămâne în tărtăcuța personală, în loc să fie proiectați cu viteza luminii pe toți pereții. Ieri, un amic aflat în aceeași situație ca a mea mi-a recomandat aplicația superșcoala.
Cică are tot ce trebuie pentru ca un părinte cu copii la școală să evite o moarte adusă de AVC-uri multiple și simultane, spre marea bucurie a statului românos, care te vrea ca vajnic plătitor de taxe cât mai mult timp în viață.
Este o ofertă acum: 9 lei prima lună, apoi o subscripție lunară de 70 de leuți. Din ce am văzut aseară, aruncând un ochi prin ea, pare ok.
Să nu credeți că, dacă aleg să folosesc platforma sufletului, îmi las copiii să dea play iar eu mă duc la pescuit, la cursuri de olărit, la pilates sau în city break-uri. Ne uităm împreună, învățăm și aplicăm împreună.
Din câte am înțeles, sunt lecții video care acoperă toată programa școlară, dar cu o durată de douăzeci de minute, nu de o oră ca la clasă.
So… ați folosit așa ceva sau ceva similar pentru copiii voștri?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Fain site. Ar trebui mai mulți elevi (și părinți) să-l folosească. Poate se mai deșteaptă.
Eu am avut norocul ca fostul să aibă răbdarea necesară să reînvețe matematica în așa fel încât să o ajute pe fii-mea să pună bazele unei gândiri solide.
La final de clasa a 8-a am apelat la un fost profesor de matematică (pe care l-a avut la clasă, dar care a fost înlocuit la cererea părinților pentru că era prea bun) să evalueze cunoștințele ei în raport cu programa școlară. Pare că a fost bine pentru că a luat cu brio examenul și a ajuns la unul din cele mai bune licee din București. Liceu unde profesoara de matematică a penalizat-o la un test pentru că a rezolvat problemele corect, dar nu prin metodele predate, deși bazându-se pe informațiile aflate în programă până la acea dată. Bineînțeles că s-a lăsat cu vizite la școală și certat profesoara. Nu s-a mai repetat situația.
Nu existau la vremea aia platforme pentru ajutorul părinților sau elevilor, deci nu te pot ajuta. Dar îți doresc nervi tari și succes!
Eu am avut norocul să ne mutăm în Norvegia exact când zorii unor astfel de probleme se mijeau. Am vrut să îmi bag nasul în problemele lor, dar surpriză, erau în norvegiană și cum orice conjuncție contează, m-am lăsat pagubaș. Se vede că am procedat corect pentru că îl văd pe fiu-meu numai cu aparatul de măsură în mână și îmi povestește numai de osciloscoape și alte chestii pe care eu nu le-am înțeles niciodată.
Nici nu prea aveam ce să fac pentru că nu avea teme pentru acasă, acum mai lucrează la diverse proiecte și pe acasă, fără să îl mai întreb. Cumva s-a lămurit că „team work” înseamnă că să facă el tot pentru că pe colegi ii doare la brișcă, dar i-am spus că studiul îl va ajuta pe el și că în viitor colegii îi vor fi concurenți pe funcții și joburi așa că nu e bine să fie prea studioși😜
Cred ca singura solutie este cea a lui OldJohn, migrarea catre un sistem de invatamant care misca ceva. In ceea ce ne priveste eu nu mai vad nicio solutie. Scapa cine poate din dezastrul numit pretentios invatamant. Solutiile sunt numai individuale: copii binisor peste medie si, in cazurile fericite, intalnirea unor profesori buni. Atat. Restul se vor descurca cu ce vor prinde individual cand incep munca.
Sunt 100% pesimist. Daca tot nu schimba nimeni rahatul asta mai bine reduc scoala obligatorie la 10 ani ca oricum e pierdere de timp, de bani si de motivatie.
Despre site nu am nicio parere pentru ca nu am acces la continut.
Și cine ar trebui să pună umărul la schimbarea asta? Ei, noi? Noi și ei?
Schimbarea asta vine de sus in jos, trebuie o strategie bine gandita. Resursa umana este importanta pentru o natiune si noi ne batem joc de ea.
Până la nivel de ciclu liceal, inclusiv, materia, în general, e suficient de ușoară pentru a putea fi reîmprospătată sau „reînvățată”, mai ales dacă scopul e de a ajuta vreun copil. Nu chiar la nivel de olimpiadă, dar la unul rezonabil. Poate fi chiar o experiență interesantă.
Copiii nu prea sunt dornici sa faca „scoala” cu parintii lor. Nu recomand decat in cazuri particulare.
Cand era al meu in gimnaziu facusem un plan pentru matematica destul de simplu si ingenios. Pe de o parte era vorba de testare periodica pentru indentificarea punctelor slabe si intarirea cunostintelor iar pe de alta parte identificarea seturilor de probleme care puteau fi rezolvate cu aceleasi set de cunostinte si metode. Nu are sens sa faci 30 de probleme la fel.
Spre exemplu la triunghiul dreptunghic aveai 7-8 teoreme si notiuni importante (Pitagora, t. catetei, t. inaltimii, t. medianei, unghiul de 30, functii trigonometrice etc) si cam un numar dublu de probleme cu rezolvare similara. In 2-3 saptamani se putea invata bine de tot. La fel la paralelism sau patrulatere si se cam acoperea geometria plana, avand baza necesara pentru aia in spatiu.
Se puteau face teste cu cate 4-5 tipuri de probleme diferite. Cele care nu mergeau se reluau in alta forma pana se epuizau si invata sa faca toate tipurile de probleme uzuale. Par multe dar mare parte sunt banale si raman doar cateva care dau batai de cap.
Dar nu a mers cum speram eu, pentru ca al meu fecior nu voia sa invete cu mine si a trebuit sa il dau la meditatie cum se face. Am avut doar rol secundar cand il mai ajutam cu temele. Dar nu progresa cat ar fi putut pentru ca primea teste cu probleme random nu croite pe istoricul lui, si daca se nimerea de trei ori acelasi tip de problema isi inchipuia ca stie mai mult decat stia de fapt.
Hai ca m-am lungit, nici nu mai corectez.
Nu mai stiu cum este scoala în general, dar îmi aduc aminte de cand eram eu la scoala. Sistemul nostru de învățământ este bazat pe bifat programa și materia nicidecum, cum să faci ca să poți rezolva problemele alea, mă refer aici la metoda de calcul pentru a fi pe înțelesul copiilor.
Îmi aduc aminte din facultate, aveam un profesor super inteligent, pe domnul Boacă, care se mira cum naiba nu înțelegem noi algebra… că este atât de simplu și m-am trezit vorbind – păi domn profesor daca ne predați cu x de la 1 la n și y de la 1 la m și nu ne faceți câteva exerciții în care să ne explicați exact cum se face. Următorul curs a umplut vreo 3 table cu exerciții și metoda de calcul explicata pe înțelesul tuturor.
Vreau să spun că și acum după vreo 25 de ani știu să rezolv tipul acela de probleme.
Ptiuu … ce bătrân sunteți, dragă AliMoșule! 😁
Nu cunosc cu aplicații, nu cunosc cu programa și cu școala. Prefer să fiu prost natural, nu inteligent artificial 😆💪