Scenariu contrafactual și întrebări de maximum clasa a treia: să ne imaginăm că muscalii ne-ar ataca pe noi, cei mai viteji și mai drepți dintre traci, iar Europa ar pompa în noi bani, armament și intelligence, exact ca în Ucraina. Am lupta sau ne-am „trage pe cur”, eliberând, în loc de un milion de gloanțe pe minut, miliarde de scuze pentru un non-combat specific multor momente din istoria acestui popor vegetativ?
Să mai lăsăm imaginația să zburde puțin (că tot este, deocamdată, gratis) și să ne închipuim că societatea românească ar fi asemănătoare celor din nordul Europei, unde taxele se văd clar în infrastructură, educație și sănătate. Facem acest exercițiu tocmai pentru a elimina argumentul clasic: „Nu lupt eu pentru Grindeanu, Mucușor, Bolojan, Ciolacu sau alți ciorditori!”.
Credeți că, în aceste condiții, românul ar striga din tranșee către orcii sovietici: „Pe acilea nu se trece!”? Sau, indiferent de scenariu, am sfârși tot în genunchi, ciocănind cu fruntea de catarama rusească?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ce cred, sau ce aș face personal ?
Cred că avem o coloană a 5-a puternică, și controlează milioane de drone biologice. Fără tăiat în carne vie, cu riscul unui război civil, vom întoarce armele cât ai zice „paka”. Puteam fi Polonia (care, apropo, e invitată în UE 2.0, fără grețuri și curluntrisme de fici sau orbani). Dar s-a ratat un tren spre Vest.
Personal, am decis în 2022 că stau, cu obiectiv simplu. Ucis cât mai mulți Ivani (sau prieteni de-ai lor), înainte de a da colțul. Nu supraviețuire, nu speranțe pentru „după”. Speranța e o iluzie periculoasă, și fără să te agăți de un potențial „după”, lucrurile devin mai simple.
Pe de altă parte, dacă înainte de război vom ajunge să fim conduși de sugeraniști, perspectiva se va schimba radical. În fond, nu sunt un bun creștin, să îmi asum și să plătesc nota pentru cretinismele altora.
Paragraful al doilea e prea visător. Dacă lucrurile ar sta ca acolo, nu prea și-ar mai avea sens întrebarea inițială.
Strict la obiect, probabil că unii ar lupta, alții nu (și nu știu dacă ar fi de condamnat).
Per total, de acord cu Colegul de mai sus.
E greu de făcut supoziții din astea. Situațiile de criză sunt greu de gestionat. Și pentru că e mai greu de probat cum e să se tragă asupra ta, putem vedea ce face românurile la inundații majore, incendii devastatoare, pandemie, păgat pui pe cartelă, în general situații altele decât cele în care ne scăldăm delăsarea zilnică.
Eu am trăit dintre cele enumerate și am putut constata că inclusiv oameni antrenați au răspuns ciudat stresului pe care îl aduce situația reală.
Eu zic ca majoritatea ar infunda pușcăriile, s-ar mutila intenționat astfel încât să nu se ducă la razboi indiferent cu ce natie.
Cred că dacă rușii ar fi invadat România … ar fi fost întâmpinați cu pâine și sare din momentul în care ar fi trecut Prutul până la București!
Îți dau un exemplu de persoană pe care o cunosc și care în momentul în care a izbugnit războiul în Ucraina mulți și-au dat demisia inclusiv și cunoștința mea.
Pe timp de pace se lăuda că ce bine e în armată
Nu stiu ce as face in situatia aia si ,cu siguranta, nu imi doresc sa aflu.
Dar e greu sa lupti cu un inamic extern cand un procent atat de mare (40%) dintre compatrioti sunt acum cel mai mare pericol la adresa Romaniei.