Ca biped pasionat de somnul de după-amiază, după ce îmi așez confortabil fizicul de viking bărăgănean în așternut, sunt măcinat până în măduva oaselor de o singură frică: să nu fiu trezit de cineva. Dacă peste deranjatul de la masă mai pot trece, în situația în care se petrece un trezit neconsimțit din somn, reacționez destul de insensibil.
Voi aveți oameni în agenda telefonică care nu v-au sunat de eoni întregi și, exact când vă cuibăriți în brațele celui mai dulcic somnic, fix atunci vă sună ca să vă întrebe chestii? Dacă în viețile voastre aceștia nu există, înseamnă că s-au adunat toți într-a mea.
Și nu mă confrunt doar cu aceștia; se adaugă lor și cei apropiați mie, cu care am avut grijă să lămuresc tot ce era de lămurit înainte să fraternizez cu așternutul, în speranța tâmpită că am devenit nederanjabil. Vise, taică, vise! Undeva între minutul zece de somn și minutul douăzeci se produce motivul care să determine apelul.
După ce am clarificat neclarificatul, în timp ce încerc să-mi așez pe pernă venele jugulare pulsând ca nebunele, se întrupează de fiecare dată două situații: ori mă sună cel sau cea care m-a căutat înainte cu câteva minute (pentru că, se pare, mai rămăseseră rămășițe de subiect nelămurite), ori apare unul dintre ăia care, în timp ce bântuiau prin agendă ca să șteargă nume, ajung la mine și, în loc de delete, optează, Dumnezeul mă-sii știe de ce, pentru un apel din ăla care conține o scuză tâmpită și un „Ce ai mai făcut?”. Nu ne-am auzit de un an, dar, totuși, „Ce ai mai făcut?”. Mori, mă, mori!
De ce nu închid telefonul, nu asomez soneria și, eventual, unul sau doi vecini cu mâncărimi la tot felul de scule de găurit? În cazul telefonului, explicația este simplă: am un tată de 79 de ani care face atacuri de panică dacă nu îi răspund imediat, o soție pentru care, conform fișei postului de soț, trebuie să fiu disponibil chiar și în cazul unui atac de cord, și copiii.
Cei mai „nerefuzabili” sunt primii doi: unul este bătrân și singur, iar cealaltă ar lua ignorarea apelurilor într-un mod extrem de personal, fapt ce l-ar expune pe subsemnatul riscului iminent de dispariție ca entitate fizică. În cazul copiilor îmbufnarea se rezolvă cu o cantitate de bani.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Când eram mică și mă punea mama la somn simțeam cum toată lumea se prăbușea în fața mea. Era o corvoadă să mă bag la somn, dar noi am trăit vremurile în care furtunul de la mașina de spălat era sfânt, fără să mă plâng că am fost lovită vreodată de părinți!
Acum aș dormi ca o pisică… uneori sunt geloasă pe faptul că o pisică poate dormi atât de mult! Și îmi aduc aminte de ce îmi spunea mama, dormi acum fata mamii că atunci când vei fi mare o să vrei să dormi și nu mai poți. În mare a avut dreptate și ca să îți răspund la întrebare în afară de persoanele din familie când este timpul pentru somn – telefonul meu este pe modul DND.
Nu mă deranjează absolut nimeni când este ora de somn.
Cred că trebuie să apelez și eu la dnd-ul ăsta.
Da, e smecher. Doar sa setezi persoanele importante cu atenție 😁. Eventual le faci si instructaj in prealabil.
Fix asa era si la mine cu somnul de după amiaza. Si tot asa îmi spunea si mie mama. Acum ma alin cu faptul ca, chiar daca as fi dormit in copilărie ca mâța, acum tot obosita as fi, ca nu poti face provizii de somn. Abia asta ma oftica. Cât despre tel, eu am modul DND personalizat, suna doar daca ma apeleaza mama sau fiiica-mea. Restul sa aștepte. Vad eu cine m-a cautat când ma trezesc.
Baba suferă la frumusețe și vikingul bărăgănean la interacțiunile neplanificate cu familia. Bine, am auzit că unor numere din agendă le poți adăuga sonerii speciale, și poate e chiar posibil să poți da restul pe mute, dar nu m-am jucat cu asta, că nu e cazul la mine. Dacă nu vreau să fiu deranjat, mute, cine are de căutat o va mai face, dacă arde, să sune la 112, etc. Dar nu-s însurat, iar cu ce a supraviețuit din magnifica mea familie mai conversez trimestrial, hai, poate bimestrial dacă bubuie empatia în mine. Așa că nu dau sfaturi, doar constat.
Trebuie să verific asta cu mute.
Daca ești norocos ca Edel, apelul trimestrial vine exact când adormi :)))
Pentru mine, să am telefon mobil nu înseamnă că îl țin lipit de mână și sunt sclava lui.
Am sunete diferite pentru persoanele importante, și la apeluri, și la whatsapp și răspund când pot.
De dormit după amiaza îmi iese doar în weekenduri, dar somnul meu e de doar 20-30 min ceea ce reduce șansele să mă deranjeze cineva.
Când sun eu pe cineva, dacă nu răspunde după 3 sonerii, închid. Dacă e musai să transmit vreo informație, scriu pe whatsapp. În general știu programul oamenilor din jurul meu și nu sun la orele la care aș putea să deranjez.
Ăsta este sprint, nu somn.
Io când vreau să dorm îmi pun telefonul pe modul silențios. Mi se fâlfâie cine sună.
Am atât de puțini prieteni încât nu sunt sunat foarte des.
Toți, restul care mă cunosc, știu că eu nu dorm ziua decât dacă sunt bolnav, altfel, dacă dorm fără acel motiv, noaptea care urmează, vom fi treji eu și huhurezii. Și eu nu reacționez bine dacă nu reușesc să adorm. Și nu e că nu aș ști asta, dar dacă mă culc pe la un să zicem 22 și mă trezesc pe la 2 sau 3, nu mai pot adormi până dimineață. Și asta se întâmplă destul de des, din păcate.
Păi, nu prea este în regulă. Am citit rezumatele la niște studii de neurologie și se recomandă somnul de amiază.
Sună atât de rar telefonul meu încât ma bucur când mă deranjează cineva din somn.
Ultimul care a sunat când aproape dormeam a fost vecinul căreia ii luase foc casa și se lupta să o stingă.
A avut noroc că eu nu pun DND, cum face el😜
PS, a scăpat ieftin cu casa, avem ceva de vopsit la vară.
Doar eu m-am gândit la aia cu pus focul ca să încasezi asigurarea? În cazul ăsta vopsitul?
Doar tu!
@Remington Steele, sunt curios ce puls ai in repaus. Nici eu nu pot sa dorm ziua. Azi m-am trezit la fuckin 6, am mai pus eu geană pe geană vreo 30 de min până la 8 dar cam asta a fost somnul și nu sunt mândru de mine.
@pvladc
Nu știu să zic, dar probabil măricel. Mai ales că posed niște mult prea multe kilograme în plus, combinate și cu ceva hipertensiune. Cel mai probabil, dacă dau 30% din câte kile, se rezolvă destule. Eul meu procrastinator-șef zice că încep de mâine și partea asta.
Pai măsoară cu un tensiometru, chiar ar fi bine de știut. Te pui pe scaun 5 minute și apoi masori. Mai stai un minut și masori iar. Daca ai pulsometru e mai ușor. In ceasuri nu am încredere deși ar trebui sa măsoare bine.
Eu m-am apucat de vreo 2 săptămâni dar nu îndrăznesc să sper la 30%.
Care-i faza cu pulsul? Ca si la mine somnul e „cu ciubote rosii”. Am o bucata de vreme de când dorm 5 ore pe noapte, si ma enervează maxim ca nu pot adormi la loc. Si ziua nu am timp de somn. Eu n-am probleme cu greutatea, dar pt tensiune si tahicardie am tratament.
Pai somnul e tulburat de activarea sistemul nervos simpatic, este cel care ne pune in stare de fight or flight. Printre simptomele activarii SNS este si tahicardia. Altele ar fi gura uscata si nod in stomac, urinare frecventa, extremitati reci, respiratie scurta din piept. Daca SNS sta tot timpul activ ne strica somnul si ne imbolnaveste. Stresul cronic activeaza SNS si ne tine in „priza”.
Sunt tehnici care te pot scoate din starea asta dar in afara de respiratie pe care o poti practica orinude restul nu prea merg cand nu esti acasa. Gen sa te bagi la cald cand ai extremitatile reci, sau sa bagi fata in apa cu gheata 30 de secunde.
Cauta pe net sist nervos simpatic, parasimpatic, exercitii, sunt si eu interesat daca gasesti ceva care merge.
un punct de plecare:
https://www.jupiterfamilypractice.com/how-to-regulate-nervous-system/
Știu cum se măsoară, dar nu mai am chef să măsor constant, să mă „îngrijorez” că nu sunt între valorile standard, pe care le modifică periodic din când în când. F… that!