Lista lui Edelweiss – colțu’ cu metale #156

Salutare lume! Sper să vă placă selecția. Anyway, dacă mai am timp astăzi, am ceva curs de la nouă, poate mai revin și cu alte inepții. Asta dacă rezolv cu chiuveta înfundată de la baie.

Când termin cu școlarizarea, trebuie să îndes șarpili pe scurgere, apoi o să dau o fugă până la ceva de bricolaj să iau niște fulgi de sodă caustică să torn pe scurgerea aia. Dacă fac o medie a norocului prezent în viața mea, o să fiu sigur nevoit să dau la o parte și dulăpiorul ăla de sub chiuvetă, și de ce nu, să îmi îndes mâinile și prin ușița de vizitare de la ghenă ca să închid sau deschid chestii.

Până data viitoare aveți grijă de voi ca să nu aibă alții grijă de ai voștri.

***

 

Din 1988 pionerii din Halifax a death/doom metalului sunt la datorie. Culmea este că Nick Holmes și ai lui încă scriu muzică care a găsit ecou în rândurile generațiilor mai noi. Deci viitorul sună bine.

Proiect internațional cu componență grecească și germană de post-metal cu tipă simpatică la voce, Dimitra Kalavrezou, grecoaică rezidentă în Berlin, Unverkalt promite multe și bune.

Tot din Germania, sunt și combinația asta de Spiritbox și Meshuggah, Apeiro. Vocalul Laura Schönher se descurcă excelent de ambele părți ale baricadei, clean și harsh. Interesantă trupă. Am dat de singurul lor album Nexus lansat în 2020. Sper să am timp să trec prin el.

Mi-a plăcut trupa asta poloneză de neo-medieval metal din Polonia, așa că am pus-o aici. Nu doar muzica lor m-a determinat să fac asta, a contribuit din plin și faptul că folosesc un hurdy gurdy. Lyrre au și albume la activ, îl pun pe ultimul pentru aducere aminte, Not All Who Dream Are Asleep lansat acum doi ani.

 Sylosis nu sunt doar una dintre cele mai mișto trupe de metal din Europa, sunt una dintre cele mai vizibile și apreciate găști de thrash/death/metalcore din lume. Recunosc că sunt fănuț de trupa asta, și nu azi de ieri, de peste douăjdeani.

Trecem la italienii din Milano semnați cu Scarlet Records, Never Obey Again. Tipa de la voce, Carolina Bertelegni care este capabilă de multe. vocea îi permite, fizicul o face și el, este, pe cât se poate ca artist internațional, deosebit de discretă cu expunerea publică pe instagram, facebook, tiktok.

Tot italieni și ăștia dar de altă factură, nu doar muzicală, legală. Băieții ăștia s-au apucat de muzică în perioada de început al anilor 2000. Problema este că cel care a format trupa, poreclit Il Bechinno a trebuit să oprească pentru câțiva ani proiectul din cauză că miliția italiană i-a arestat pe restul membrilor. Pentru chestii simpatice, trafic de droguri, arme. După ce a dat Il Bechinno cu subsemnatul și a scăpat de brațul italian al legii, și-a tras sufletul ceva ani și apoi a dat drumul din nou la Tenebro.

Carla Harvey, co-fondatoare a trupei Butcher Babies și-a luat inima în dinți și a pornit pe cont propriu cu The Violent Hour, un proiect rock ‘n’ roll old school. Pe EP-ul lor de debut de anul ăsta, The Violent Hour, au niște colaborări deosebit de interesante cu băieți necunoscuți ca Zakk Wylde.

Dacă nu s-a întors lumea cu curul în sus, băiatul ăsta Gus Drax, cu numele dat de nășicu’ și mămica lui, Konstantinos Drahalivas, ar trebui să rupă inimile la gagici. Omul este profesor de chitară și pare că se pricepe.

Dacă merg de minune combinații ca thrash cu hardcore, sigur intră și un death metal combinat cu elemente de hardcoreală. Italienilor de la Skulld le-a ieșit de minune mixul death cu hardcore. Bine, au și o Pam nervoasă la voce. În clipul ăsta au și niște gagici bune care dansează suprarealist într-o pădure defrișată de frații de la UDMR.

 

Pentru o ascultare adunată, aveți link la Lista lui Edelweiss – colțu’ cu metale #156