Ieri, după prânz, neavând în momentul ăla ceva mai bun de făcut cu viața mea, am ascultat emisiunea lui Striblea. Tema fiind ofertantă și de actualitate, „70% dintre tineri vor afară. Ești liber să faci carieră în România?” – mă așteptam să vină din eter povești hardcore despre cum sistemul ticăloșit din țară și-a alungat copiii peste graniță, să înfrunte vicisitudinile din Occidentul decadent.
Canci, băh, canci!
Cei care au intrat cred că erau rudele sau prietenii lui domnu’ Striblea, că altfel nu-mi explic sarabanda de optimism din partea celor care sunau. A fost o aglomerație de optimiști în emisiune, mai ceva ca în metroul spre Pipera.
Climaxul patriotic a fost atins de intervenția unei doamne, asistente medicale, care o ducea foarte bine pentru că, a avut grijă să menționeze asta la fiecare cinci cuvinte, are trei joburi. Bine, toate trei interrelaționale: asistență medicală la stat, apoi la clinica privată de peste drum, și ceva normă la o școală de asistente. A exemplificat, umezind asistența, că diferența dintre România anilor ’90 și cea din prezent este ca între o pereche de Drăgășani pe care erai nevoit să-i ștergi de noroi de cinșpe ori pe zi și o pereche de Hoka pe care-i ștergi de praf o dată pe lună.
A fost sublim momentul creat de asocierea doamnei. Striblea era gata să aplaude. Eu, vă mărturisesc, aproape mă ridicasem în picioare, gâfâind surescitat, cu un început de erecție patriotică, mișcându-mi pantalonii de purtat prin casă, luați din Pepco. Dar m-am dezumflat brusc când mi-am adus aminte de copiii de la Iași, de locul unu pe Europa la femicid, de USL, de austeritatea doar pentru căței, de baroni, de privilegii.
Mai ales că, cu o zi înainte, tema emisiunii a fost: „Trebuie obligați medicii să facă avort la cerere în spitalele publice?” în care medici din sistemul medical de stat explicau că avortul într-un spital public este o chestiune de conștiință, și este dreptul medicului să refuze intervenția la cerere, în timp ce la privat nu prea mai este loc nici de conștiință, nici de refuz.
În fucking România anului 2025, încă vorbim despre dreptul femeii de a face avort, tolerând sau aplaudând, dreptul oamenilor din sistem de a trata femeia ca pe ultima otreapă atunci când apelează la dreptul ei legal de a cere o astfel de intervenție.
Deci care este sau cum este, până la urmă, pentru voi, România?
Acest text a fost scris după cometariul lui @costicămusulmanu de ieri.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Eram convins că tema emisiunii a fost ceva despre cum te influenteaza „Gura lumii” în cazul în care vrei sa pleci.
Îmi cer scuză la @domnu’costicamusulmanu!
Mi-e mi-a plăcut igienista dentară. Ca un comentariu, când te apuci să faci studii în alt sistem de învățământ trebuie să te interesezi înainte despre echivalare. Peste tot în lume se întâmplă astfel de probleme de echivalare. De exemplu dacă termini liceul în Belgia și vrei la facultate în România nu ai ce diploma de Bac să pui la dosar….
Stai liniștit, dacă ești inginer sudor în Ro, trebuie certificări internaționale.
@MoșIoane, n-am zis că mi-a displăcut americanca; că a expus la chieli interesul de castă; a fost la fel cu kinetoterapeuții care nu puteau funcționa decît pe lîngă un medic; reumatolog sau alt kkt, deși osteopatia este o superșmecherie în medicina recuperatorie; aia făcută bine, cum am văzut io
Da, da, am avut ieri o replica eronata la comentariul tău
Comparația aia nu-i chiar atât de trasă de păr. De schimbat s-au schimbat multe, iar pe fondul unei scăderi ușoare a nivelului de trai în Vest, ecartul se reduce puțin câte puțin. Din fericire pentru popor, combinația de cleptomanie uselistă și naivitate useristă hrănește demența sugeranistă, așa că nu-i exclus să progresăm energic în marșarier, cât de curând. Asta abstracție făcând de norii negri ce se adună în lume.
Nu este deloc trasă de păr. Oricum tot ce s a realizat, până în 2007, s a făcut în ciuda lui Iliescu. Dacă se aplica, pct 8 de la Timișoara cred că situația ar fi fost astăzi dramatic mai bună.
„tenesii” de la Fiinca Dragasani trebuiau cusuti inainte de a-i purta.
Și la Mîndruță a fost cam la fel ieri. Plin de oameni care sunt gata să se ducă să-și apere țara și care cred că rezistăm fără probleme dacă ne atacă rușii. Ascultam și mă gândeam unde pula locuiesc ăștia, că-n România sunt sigur că nu :))
Tehnic vorbind, rezistăm. Ca parte NATO. Dacă se desființează alianța, într-un context portocaliu-închis, și Ucraina a capitulat, și avem la est Armata Roșie și la vest Orbanistanul revizionist pe cai mari, da, s-a cam futut meciul, revenim la dilemele model 1940. Altfel, e mai mare pericolul de colaps intern pe mâna sugeraniștilor.
România – țara mea de glorii (apuse), țara mea de dor … de ducă! Vorba poetului … e faină, păcat că-i locuită!