Ieri am gătit în deplasare, mai exact, am bucătărit pentru tata. După ce am cumpărat toate ingredientele pentru o ciorbă cu afumătură și o, kind of, tochitură, am luat-o agale spre casa tatei, să îmi etalez skilurile gordoniene de bucătar amator.
Cum mergeam eu pe stradă, relaxat, ca un cetățean, încă, european, și mă minunam de ploaia cu frunze arămii care scutura blând copacii, mi-a răsărit în față o minune a tehnologiei, dintr-o epocă în care nu contabilii hotărau ce trebuie să fie pusă pe o mașină, ci băieții ăia, cunoscuți sub numele de ingineri.
Spre încântarea, la câțiva metri de mine, mașina lui Simon Templar, din serialul The Saint, rol făcut între 1962 și 1969 de viitorul James Bond, Roger Moore, își etala liniile fluide și sexy ca cele ale Helenei Mattsson, una dintre cele mai mișto mașini ale unei epoci de aur, din perioada când se poate spune că mașinile aveau suflet, Volvo P1800.
În timp ce faceam poze și băleam, a apărut și proprietarul. După felicitări sincere, sper că au acoperit invidia care se revărsa generos prin toți porii, l-am întrebat chestii care au ținut de costuri.
Foarte afabil, omul mi-a spus că prețul de achiziție a fost de 14,000 de euro și că au mai fost nevoie de 25.000 ca să arate așa. Vorbim de o restaurare full, începută de la șasiu, cam 60% a fost făcut în regie proprie, restul operațiunilor au fost finalizate cu ajutor specializat.
Ca unul care are habar de așa ceva, sumele alea sunt perfect justificate de calitatea reconstrucției. Partea și mai mișto este că proprietarul o folosea ca pe o mașină normală, aproape daily, nu ca pe o piesă de muzeu sau de expoziție.
Volvo P1800 este una dintre cele trei oldies europene, la care bălește și visează subsemnatul, o bijuterie care încă deține recordul mondial de kilometri, și probabil, părere subiectivă, una dintre cele mai frumoase caroserii din istoria automobilului.
La posibilitațile financiare pe care le aveți în momentul ăsta, ce model european clasic ați vrea să vă aparțină?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sâmbătă am admirat un Volvo care semăna cu celebra Volga neagră.
Nu mă pricep la modele de mașini, dar pot aprecia o restaurare de calitate.
Cumnatul se mai ocupă de minuni din astea.
Mașina era flawless, man.
Nu-i a mea, asa ca e urâtă, da-o dracu’!
Dacă nu ești bugetar din ăla specialu.
Ieftina ca braga ce mai. Unadun adta mi-as dori si eu, maxar ca eu nu conduc. Piate o macheta🤔😀?
Posteru’ este și mai ieftin ca macheta.
Cine s-a apucat de dat jos The Saint? Cine? Cine? 🙂
Eu balesc de vreo 20 de ani la Alfa Romeo Giulietta SS
https://en.wikipedia.org/wiki/Alfa_Romeo_Giulietta_Sprint_Speciale
Si la un Jaguar XK150
https://www.thelastdetail.com/1959-jaguar-xk150-3.4s-roadster-c-1146.htm
Nu e rea nici Helena, nici masina si nici strada pe care mergeai relaxat. Sper ca ti-au iesit ciorba si tochitura. Nu te credeam bucatar nici macar amator.
.
Voiam sa scriu o gluma porcoasa cu modele restaurate de la sasiu, ciocane si alte operatii dar mai citesc si doamne pe aici.
Cu bucătăria, sub aspectul de motociclist dur, ascultător de drujbe și degrabă vărsătoriu de sânge virtual de sugeraniști, am înțeles că se ascunde o latură de gospodină competentă.
Nu mă provocați că fac rubrică de bucătăreală amatoare.
Nici n-ar fi o idee rea. O rubrică săptămânală, „Lista (de bucate) lui Edelweiss”. Sau, dacă vrea lumea să facă schimb de rețete, sau să mai încerce ceva nou, poate chiar vreun guest post gen „Cofrajul lui Sorin”.
Eu am sentimente mai speciale doar pentru prima mea mașină și pentru ultima. Pe ultima n-aș schimba-o cu o oldies europeană de colecție, indiferent de posibilitățile financiare. Aș prefera oricând o mașină mai nouă, mai fiabilă, mai safe și mai confortabilă decât cea pe care o conduc. Mașină pe care aș alege-o dintr-o selecție de maxim 3 făcută de soțul pasionat, care are și plăcere și răbdare să studieze amănunțit zeci de mașini, plăcere și răbdare care mie îmi lipsesc cu desăvârșire. Bine, admir anumite mașini pe stradă (cea din poză sigur mi-ar atrage atenția), dar încă nu mi s-a întâmplat să-mi și doresc vreuna.
Este absolut superbă mașina pe care ai văzut-o și nimic nu se poate compara cu perfecțiunea liniilor!
Eu am visat mult timp la un Mercedes Benz 230SL, modelul din 1965.
Am avut un Ford Taunus din ‘78, în 2 uși pe care l-am iubit de-a dreptul și am suferit că la vremea aia nu aveam cum să-l repar și a trebuit să-l vând.