Executivul a aprobat ieri, în ședința de guvern, un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare și un proiect privind Apărarea Națională a României. Ambele vor intra în dezbaterea Parlamentului.
Acum, referindu-mă strict la stagiul militar voluntar de patru luni, la care pot participa cetățenii între 18 și 35 de ani și care beneficiază de o soldă lunară între 4.000 și 5.000 de lei și, la finalizarea stagiului, de un bonus de 27.000 de lei, credeți că este o strategie sustenabilă pentru statul român?
Ca părinți, ați fi de acord ca propriul copil, dacă el își dorește asta, să se înscrie într-un astfel de program?
Eu, ca tată de băieți, aș susține acest pas, din două motive care nu au nicio legătură cu clișeul despre armată care te transformă în „mascul alfa”: în primul rând, este cel financiar (pentru un tânăr de 18 sau 19 ani, să iasă după patru luni cu aproximativ 6000 de euroveți în buzunar nu este deloc rău), iar în al doilea rând, mult mai important, ține de maximizarea șanselor de supraviețuire în caz de situații neprevăzute/conflict.
Fiind părinte, având în vedere niște actori expansioniști în coasta noastră estică, m-aș simți mult mai liniștit dacă ai mei copii ar avea o pregătire militară care să le dea o șansă în plus în caz de conflict.
Deci, ca părinți, nepărinți, viitori sau posibili crescători de urmași, ori simpli cetățeni, ați fi de acord sau nu ca rodul vintrelor voastre să se încrie în programul ăsta?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Da, aș fi de acord. Și da, în primul rând m-aș uita la bani, că 4 luni se duc rapid.
Absolut de acord. 4 luni mi se pare un timp foarte scurt, dar daca se face o pregătire intensiva, poate se prind niste chestii elementare. Cu conditia ca individul sa mai aiba si alt obiectiv decat cel financiar.
Atât era perioada instruirii cu elemente de bază, în vechiul sistem, de aici trei cicluri de instruire, dar se poate face o revenire periodică la pregătire așa cum e prin multe țari, inclusiv Norvegia .
Ai uitat o chestie: astia vor fi primii incorporati in caz de nenorocire. aia 6000 euro vin si cu oobligatii…
În caz de nenorocire, toți ajung acolo, ăștia din program vin și cu o brumă de cunoștințe dintre care o parte le prinzi mai greu pe cont propriu.
Dacă îi mănâncă în dos pe ruși (nord coreeni, bantustanezi, cine se nimerește), fugi din timp sau stai și lupți. Dacă lupți, mai bine o faci competent. În situații din astea calea de mijloc e cea mai păguboasă.
@carman, normal că vine cu obligații de aia am pus link.
No, așa da! Asta trebuia făcut din ’90 încoace, nu desființarea obligativității ei.
4 luni băieți și 4 luni fete. Da’ fetele să facă două luni curățenie și două luni mâncare.
Dacă tot ne batem cu „egalitatea-n drepturi” pe sâni.
Dupa 4 luni ieși cu gradul de biban.
Biban nu e un grad, e un statut, de incepător.
Maica precista facatoare de minuni!
Si „veteranul” ce mai e???
Eu nu iau în derâdere acest substantiv.
Și mai e unul pe care îl urăsc „liberare” care era împrumutat de la pușcăriași și folosit în loc de „trecerea în rezervă”
„Liberare” e împrumutat din dicționar și e folosit foarte corect (și) în cazul militarilor lăsați la vatră/trecuți în rezervă.
Suspendarea aia a serviciului militar obligatoriu aș putea spune că a fost un alt gen de pomană electorală. Ar trebui să amalizez puțin contextul acelor ani.
Oricum a dus la desființarea multor facilități de hrănire/cazare din multe unități militare, pe care astăzi am vrea să le avem la loc. Era și multă prostie în tot procesul ăsta de instruire, dar mai bine ar fi fost redus la perioada pe care o propun acum prin lege decât sespendat pentru că e că la pensii: cadă dai e greu de luat înapoi.
DA, ca tată de băiat chiar și fără consimțământ că în caz de război nu îți cere nimeni acceptul.
Da, de ce nu? Si in Belgia se gandesc sa face ceva de genul. Trimit o scrisoare celor care fac 18 ani si cine vrea se inscrie.
În teorie pare ceva bun. Dar dacă instruirea va fi ca cea de acum ceva zeci de ani (și nu prea sunt semnale că ar fi altfel) atunci e degeaba.
Dacă aș avea copii, probabil că i-aș sfătui să nu se bage, deși decizia e a lor.
Când i-a venit băiatului “chemarea” la oaste la 18 ani (în Grecia stagiul militar e obligatoriu, minim 1 an) nici n-am prea stat la discuții. Mă rog, am încercat să-l sperii puțin, i-am zis cǎ tre’ să plece musai în armatǎ, am eșuat, n-a părut ca l-ar oripila ideea. Dar tot am pregătit frumușel un ditai dosar pentru ceva ce se numește “amânare”. La semnarea documentului la ambasadă, l-a întrebat doamna de acolo cǎ dacă ar fi mers în armată, unde i-ar fi plăcut și a zis cǎ la forțele aeriene. Aia e, dacă o vrea să facă stagiu după facultate sau mai târziu, decizia lui. Dacă nu vrea, n-are decât să continue să nu trăiască, locuiască, muncească în Grecia, ci doar să vǎcǎnțeascǎ acolo. Un stagiu voluntar în România ar fi iarăși decizia lui. Dar l-aş sfătui sǎ-l ia în calcul tot așa, după facultate. De acord n-aş fi, dar asta e altǎ discuție.
Mie mi s-a părut o soluție foarte bună pentru a avea în societate mai mulți oameni instruiți care să aibă habar ce să facă în caz de. Și cred că și pentru doritori e o ocazie foarte bună. Ca să nu mai zic de faptul că unii își pot găsi menirea.
Cu ideea in sine as fi de acord dar daca o pun in practica romaneste sunt categoric impotriva. Au zis si colegii mai sus ca in stilul cu care era obisnuita armata romana nu invata nimic in 4 luni. Doar cheltuim bani, pe care nu ii avem, degeaba.
Daca i-ar invata sa lupte ca si cum in 2 luni ar fi pe front ar fi altceva. Fara prostii din alea cu batut pas de defilare, invatat grade militare/regulamente si alte cacaturi inutile in lupta. Iar apoi sa aiba pentru toata perioada activa cate 15-20 de zile pe an de instructie, evident platite.
Nu ai cum să înveți să lupți dacă nu știi ce e disciplina, regulamentele ierarhiilese se găsesc la orice multinațională.
Te contrazici!
OldJohn, dar nu poți învăța să lupți și fără să intri în armată? Acum mai mulți ani am participat la o chestie de o zi, un soi de bootcamp cu antrenament prin zăpadă și frig, urmat de trageri la poligon, îndrumați de ceva foști polițiști. Știu ce-i disciplina, îmi plac regulamentele, pot respecta ierarhiile, a fost o experiență foarte interesantă, for fun. Am fost foarte ascultătoare, am tras cu diverse arme, am primit aprecieri, până la momentul în care a trebuit să tragem la țintă cu forma umană, la cap. Eu am tras la picioare, cu argumentul că, într-o legitimă apărare, n-aș vrea să ucid, ci doar să imobilizez. Era o glumă, n-au gustat-o deloc, deși era ceva for fun, cum ziceam. Dar tot cred ca dacă aș vrea să învăț să lupt ca in armată, dar fără să fac armata, as putea găsi ceva “la privat”. Sau mă înșel?
Poți încerca și la legionari, am înțeles că și ei mai organizează🤣.
Lăsând gluma, trebuie sa definești ce înseamnă sa lupți. Vad ca tu iei chestia asta ca pe ceva fun, dar nu ai văzut în viata ta bucăți de oameni împrăștiate peste tot.
Nu e cazul să lungim discuția aici
Sigur, nu lungim, dar simt să explic. Nu iau “chestia asta ca pe ceva fun”, experiența respectivă am luat-o astfel. Să te lupți, adică să te aperi, cu armă de foc, de cei care nu s-ar da în lături să te bată/violeze/ucidă, într-un context de război armat. Să te aperi individual, dar și în grup. Asta eram curioasă dacă se poate învăța la modul serios, dar nu la mercenari / legionari și nici în armată națională.
Mă așteptam să văd comentarii de genul să se ducă politicienii la luptă. Cu această ocazie anunț (pe) Facebook că nu are dreptul să îmi ia copilul într-un război în care nu cred. Chestii de genul sau mai grele care să se lase cu jeleli, înjurături.
Lăsând gluma la o parte deja al treilea război mondial nu mai mi se pare ca o utopie. Mi se pare mai aproape ca niciodată. Este totuși posibilitatea să mă înșel, dar evenimentele din lume mă fac să mă îndoiesc de asta!
Cum spuneau colegii de comentarii mai sus în cazul unui război, vrei nu vrei bea Grigore aghiazmă! Nu te întreabă nimeni dacă vrei sau nu! E mult mai bine să ai o pregătire pentru ceva decât să nu ai nimic.
Deci da … aș fi de acord cu asta!