A trebuit ca să îmi trimită un mail cetățeanul care se ocupă de ”Colaju’ lu’ Sorin”, o piesă ca să îmi reamintească că voiam să scriu câteva cuvinte despre albumul din care face parte melodia aia.
Culmea, am recomandat albumul întru ascultare și părere, la scurt timp după ce am terminat cu el, lui BogDan. Care a scris despre el. Eu am făcut ce fac de cele mai multe ori, mă iau cu altele și uit glorios.
Point Mort vine cu o combinație muzicală pe care doar francezii o pot face ascultabilă, o combinație de post-hardcore/post-metal, care combină elemente de pop, electro, rap, hip-hop și metal progresiv.
Cu o Sam Pillay, o mignionă care atunci când este pe scenă eliberează energia produsă de cinci reactoare nucleare, Point Mort livrează o experiență peste care nu poți uita prea curând, chiar dacă ești fan de metal din ăla clasic. Poate nu o să intre în playlistul tău, dar de uitat prea curând nu poți uita cum așează francezii muzica.
Point Mort – Le point de non-retour (2025)
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Pentru mine este o surpriză să aud că niște francezi sunt în stare de așa ceva. Și e o surpriză plăcută.
Merci!
Cu plăcere. Mai am câțiva francezi în mânecă, la fel de surprinzători ca ăștia.