Brândușa Brumbea și băieții — ahaha, răutăți de moș bărbat deosebit de matur, aflat în floarea vârstei — toți din orașul lui Boc, au single și clip nou.
Înainte ca metaliștii ortodocși să strâmbe din nasul lor pur — că prea comercial, prea electro, prea pop, că nu e, dom’le, metal din ăla bun de pe vremea strămoșilor — vin eu, ascultător declarat de metal extrem, și afirm răspicat, în deplinătatea facultăților mintale, că Fittonia umple un gol care altfel ar fi fost ocupat de tot felul de rapsozi trapaniști sau popiști, semnați cu HoHo Producție sau alte case de discuri adorate, nu pe degeaba, de radiourile comerciale.
Cu o linie melodică catchy, un videoclip filmat excelent, un refren care ți se lipește de creier și un pasaj de harsh vocals pus fix cât trebuie să facă lucrurile mai interesante, „Omoară-mă în Eden” e o piesă de 2025, foarte, foarte bună. Sună modern și vestic, fără să pară că vrea să copieze ceva.
Nu știu dacă sunteți Paramore de Miorița, dar sincer, nici nu trebuie să fiți. Puteți destule, preocuparea voastră ar trebui să fie doar despre cum să le faceți lucrurile diferit de alții, chiar și decătre unii mai celebri.
Felicitări și băgați mare înainte, pe drumul și în felul vostru.
FITTONIA – Omoară-mă în Eden | Official Music Video |
Am scris rândurile astea înainte să ajungă la mine comunicatul oficial al trupei. Ca atare, am editat, și îl pun acum și aici.
***
Comunicat oficial
FITTONIA lansează „Omoară-mă în Eden” – o fuziune curajoasă de stiluri și emoții profunde
Trupa FITTONIA își continuă explorarea artistică prin lansarea piesei „Omoară-mă în Eden”, a doua creație a lor în limba română, ce îmbină influențe din muzica Electronică, Pop, Rock și Metal într-o compoziție hipnotică și viscerală.
Piesa este o incursiune sonoră intensă în zonele sensibile ale iubirii pierdute și ale vulnerabilității umane. Atmosfera muzicală densă și stratificată este susținută de un lirism profund, aproape confesiv.
„Omoară-mă în Eden” vorbește despre intensitatea relațiilor toxice, despre rănile care se confundă cu iubirea, despre pierdere, dor și speranță abandonată. Cu imagini poetice și crude, piesa reușește să transpună ascultătorul într-un spațiu emoțional în care frumusețea și durerea coexistă.
Videoclipul piesei este realizat de Laura Trăilă, cunoscută pentru abordarea sa vizuală artistică și sensibilitatea cu care traduce emoția în imagine. Clipul completează perfect energia piesei, oferind o dimensiune vizuală care amplifică mesajul și starea acesteia.
Veți putea asculta pentru prima dată live piesa oficială la Rockstadt Extreme Fest pe 1 August când FITTONIA vor cânta pe scena „Brașov” de la ora 15:20.
„Omoară-mă în Eden” este disponibilă acum pe toate platformele de streaming, iar FITTONIA pregătește și alte materiale noi ce vor continua să definească vocea distinctă a trupei în peisajul alternativ românesc.
Dacă v-a plăcut și doriți să urmăriți și să susțineți trupa Fittonia mai jos se află linkuri cu paginile lor de social media.
Instagram: https://www.instagram.com/fittoniaband/
Tiktok: https://www.tiktok.com/@fittonia.band
Facebook: https://www.facebook.com/fittoniaband
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Vezi că-n trupa lui HaHaHa este un băiat la chitară pe care-l cheamă Marius Pop. Dadada, ăla de la Celelalte Cuvinte, băiatul lui Călin, adică trupa care a adunat cei mai buni doi chitariști ever din țara asta. Nu-i totul chiar atât de căcat acolo. Da, se adresează altor mase. Nu vorbesc și de faptul că Marius face producție pentru niște chestii care-s lejer mișto însă nu ajung la noi pentru că na, la radio este piața acaparată de „simpatici” 🙂 Sau producția pentru treburi de afară 🙂
Ca să rămânem pe ideea asta, probabil că ai auzit de Ștefan Bănică Junior. Știi cine este chitaristul lui? Nicu Patoi. Altă bombă de chitarist.
Oamenii trebuie să trăiască. Și din nefericire poporul a ajuns să le dicteze din ce să facă asta 🙂
Știam de Marius Pop, că am căutat ceva despre el. Anyway, este o casă de rahat care produce muzică la fel de gri ca blocurile comuniste. Că oamenii ăia sunt acolo este fix decizia lor. Nu le contest talentele de chitariști, cred doar că labelul din care fac parte scot pe piață mizerii sinistre.
Muzica lor nu se lipeste deloc de mine, dar productia e buna, oamenii sunt tineri si e rock, chiar daca din ala din tagma „Holograf agresiv”, asa ca nu pot decat sa-i felicit si incurajez.
De Patoi stiam, ca tot l-a amintit Bogdan. L-am vazut o data la ceva concert de blues (unul din putinele la care am nimerit) facand niste lucruri magice cu chitara.