Colaju’ lui Sorin #5

Bine v-am regăsit! În ediția de azi m-am ambiționat să înghesui cât mai multe piese, să acopăr cât mai multe genuri, fără prea mult context. Sunt sigur că nu o să vă placă tot meniul, e normal, dar sunt șanse mari să găsiți ceva care să alunece. Hai să vedem cu ce mă laud!

 

• Deschid selecția cu o trupă de top din deathcore-ul symphonic, care nu ezită să încalce regulile genului cu fiecare lansare. Credeam că i-am citit și că nu prea mai sunt șanse să mă surprindă.

M-am înșelat grav, cu piesa de azi, cetățenii m-au lăsat cu dantura expusă. Nu știu ce drojdie au folosit ca să crească așa de mișto, dar e posibil să fie de pe altă planetă.

Dacă vă spun că este genul de piesă în care simți că s-au deschis porțile iadului și cineva a adus o orchestră cu un cor angelic, sau că este genul de piesă unde grandoarea orchestrală se împletește cu blast-beat-uri nemiloase și breakdown-uri care zdrobesc, n-aș face decât să vă arunc în ceață, sunt clișee valabile pentru multe trupe din gen.

Vă dau un indiciu util, nu e SHADOW OF INTENT, care au dat drumul recent la un album excelent, sau SIN DELIVERANCE.

 

• Nu vă mai fierb: este vorba de  LORNA SHORE și piesa Unbreakable, al doilea single de pe viitorul album. Pentru mai multe detalii despre muzica lor, cedez legătura amicului Edel, fan declarat al trupei și mult mai calificat pe subiect. Vă răspunde cu plăcere după ce termină meciurile cu adepții metalelor prețioase! Eu vă mai spun doar atât: nu este de ratat!

 

• După atâtea explozii sonore, cred că merge un moment de respiro. Pentru asta îi am pe TULIP și Kristyn Hope, frontul de la Daedric. Piesa este pentru cei care vor ceva dark, dar cu un touch cinematic. Gândiți-vă la o variantă mai teatrală de Lacuna Coil meets Evanescence, fără cringe.

 

• Dau un switch la gen și vă invit în underground pentru o injecție de furie, administrată pe acorduri de crust/stench punk de americanii de la WAR//PLAGUE. Dacă credeți că Tragedy sau Amebix sunt ceva seriale de pe Netflix, recomand skip-ul, aici sunt sunete murdare, pentru urechi tăbăcite. Mesajul este fix ce te aștepți de la o astfel de trupă. S-ar putea să nu înțelegeți prea mult din versuri, dar garantat, la final, veți rămâne cumva întărâtați, cu chef de spart niște capete. Sau resemnați, că și la alții e la fel de bine.

 

• The Rebel Riot este una dintre cele mai credibile trupe din punkul actual. Nu fac nimic revoluționar din punct de vedere muzical (cine mai face azi?), dar au în plus față de trupele din gen autenticitatea mesajului. Vin din Myanmar, unde punk-ul nu se cântă în skatepark-uri, ci se urlă printre gaze lacrimogene. Este punk raw, fără polish, cu accente anarcho și un strop de The Casualties. Eu zic să ascultați și albumul, merită!

 

• A doua piesă a lor, Talking is over, cover după Pestpocken, îmi permite tranziția la un alt band din scena punk germană: skins-ii de la Eastside Punk. Par băieți de treabă pe albumul de debut, proletari sadea, cu mesaj adecvat și fără semne de extremism. Pe viitor nu garantez pentru ei, de ceva vreme frontul lor este în cârdășie cu Tom Steinfort, de la Discharger, în Haymaker. Nu are rost să trag de poveste: cu un simplu search după Böhse Onkelz și Tom Steinfort primiți lumină, dacă doriți să aprofundați subiectul.

 

• Dacă hardcore punk-ul vă pune sângele în mișcare, și nu văd de ce nu ar face-o, dacă este bine făcut, s-ar putea ca americanii de la DUEL să fie exact ce aveți nevoie. Sunt la început de drum, fără videoclip, dar cu atitudine.

 

• Veteranii Dropkick Murphys au album nou. Nu-l recomand oficial, deocamdată n-am apucat să-l ascult cum trebuie. Dacă vă place genul și nu aveți idee ce trupe îl populează, o poartă de intrare poate fi clipul celor de la The O’Reillys and the Paddyhats. Este suficient să citiți distribuția.

 

• Nu mă pot abține, trebuie să pun și ceva bun. Nu-mi fac probleme că nu vă prinde, sunt gata să risc onorariul pe care îl primesc pe articol că piesa va avea mari succesuri. Am și o rezervă, pentru runda de dublu sau nimic, dacă nu-mi iese din prima.

 

• Dacă tot am pornit stroboscopul și am deschis ușa la bunoace, cred că este momentul potrivit să faceți cunoștință cu THE PRETTY WILD și pop-ul lor agresiv, cu ambiții de metal.

 

• Brazilia livrează din nou. Nervosa arată că știe să-și facă temele: thrash de primă clasă, direct și fără floricele, care nu te minte nicio secundă. Torture Squad aduce o piesă care nu-ți cere voie să-ți facă praf cervicala.

 

• Desaster nu vrea să sune modern. Doar merg înainte. Și o fac bine.

 

• În episodul trecut am fost cam aspru cu Babymetal, cu noua piesă și-au mai spălat din păcate.

 

• Închei selecția exact așa cum am început-o, cu un uppercut sonor, care vine de la TERMINAL SLEEP. Am mai ascultat câte ceva de la ei și mi-e clar că trupa are tot ce-i trebuie pentru a face saltul de la subsol la stadion. Se pare că nu sunt singurul, au semnat recent cu Nuclear Blast. Ca să vă faceți o idee despre sound, sună ca o piesă pe care Knocked Loose ar fi vrut s-o scrie, dar n-a apucat.

Colaju’ lui Sorin #5

 

Asta a fost pentru azi. Dacă ați descoperit măcar o piesă care v-a stârnit o reacție, consider că mi-am făcut treaba. Să auzim numai de bine!

*Am găsit piese excelente pe care nu le știam, am ascultat din nou, cu plăcere, pe cele pe care le știam. Mulțumesc de muncă, man!