Colaju’ lui Sorin #04

        Bine v-am regăsit! Se pare că iar ați tras paiul scurt, domnul cu blog mi-a cedat locul la platane. Dacă în edițiile anterioare am deschis selecția cu piese care au bucurat urechea metalistului casual, în episodul de azi încerc o altfel de abordare.

Fără pic de jenă, vin cu prima recomandare, care îl are ca protagonist pe Robbie Williams. Nu vă grăbiți către obiecte contondente, nu e singur, este flancat de Tony Iommi la chitară și de Glenn Hughes la bas. Despre cetățenii ăștia nu trebuie să vă povestesc eu, sunt sigur că știți cu ce se ocupă mai bine decât mine. Revenind la piesă, nu e metal, dar nici muzică de lift, este o piesă rock solidă, care arată că Robbie știe să cânte și să convingă și în zona asta.

***

Acum că v-ați încălzit puțin, pot să trec la niște americani, Rise Against, cu o bună reputație în punk-ul mainstream. E al treilea single de pe viitorul album anunțat pentru luna august. Cunoașteți genul ăsta de piesă: sound radio friendly, cu refren din ăla mare, de se lipește și te face să te miști involuntar.

***

Îmi place Bush. Nu ar trebui să fie o surpriză, am mai spus-o răspicat pe aici într-una din ediții. Într-o lume în care majoritatea trupelor etichetate cu grunge nu reușesc să-mi atragă atenția, Bush este una din excepții.

Au acel ceva pe care doar câteva trupe din gen îl pot revendica și asta mă face să mă bucur de muzica lor. Poate e vocea și carisma lui Rossdale, poate e doar nostalgia, nu știu, dar sigur este că cetățenii sunt mașină de hituri. Certificată!

Ca de obicei, piesa este un comentariu social, este antidotul de care ai nevoie când te-ai săturat de toate prostiile pe care le vezi în jur. Descrie perfect starea aia când simți că ai luat prea multă miere, fără să primești și laptele promis.

Sper să mă înșel, dar sunt suficiente semne că acolo ne îndreptăm, așa că țineți piesa aproape.

***

O bucată clasică de metalcore de la Heaven Shall Burn, care m-a prins de la primele acorduri. Nemții nu reinventează roata, dar execută impecabil formula care i-a consacrat: riff-uri bune, tobe care bubuie și harsh-uri pline de patos. Perfectă pentru momentele în care ai nevoie de o injecție de adrenalină și determinare.

***

Suedezii de la Mister Misery există din 2018, dar eu abia acum am dat peste ei. Obiectul de activitate: metal modern cu influențe scandinave. Prima impresie este că știu să scrie o melodie bună. Mă duc un pic cu gândul la Motionless in White și Escape The Fate, dar nu sunt sigur cât de bine rezistă alăturarea asta după ce intru în discografia lor. Vă țin la curent.

***

Pentru cei care urăsc șabloanele, recomand piesa celor de la EIGHT LIVES DOWN. De fapt, recomand tot albumul, FATES. Sunt sigur că nu deschid condica de reclamații. E genul de album care-ți arată că metalul greu poate fi și artă, nu doar zgomot.

***

Aici trebuia să fie piesa lui SYLOSIS, dar cineva a fost mai iute de condei, așa că nu prea mai văd rostul să o pun și eu. Încerc să umplu spotul cu Degenerate, niște olandezi care prestează un thrash satisfăcător, cu influențe scandinave.

***

Clipul englezilor de la Wailing Banshee a avut parte de multă atenție din partea mea. Îmi spuneți voi ce și cum cântă, eu l-am pus aici pentru spectacolul vizual.

***

Athenar și Midnight continuă să aprindă lumânări la altarul lui Lemmy.

***

Dacă sunteți fanii death metal-ului în care predomină melodia în detrimentul brutalității sau tehnicității fără rost, tipele de la Spit on Your Grave au piesa potrivită pentru voi.

***

Francezii din Impureza deschid ușa ediției de astăzi cu o piesă nouă, care anunță al treilea album, Alcazares. Cred că v-ați prins până acum că achiesez la metalul bombastic venit pe filiera Fleshgod Apocalypse. Impureza combină flamenco și death metal într-un cocktail reușit în care pot recunoaște stilul italienilor.

***

 

După ce am ascultat noul Slaughter to Prevail & BABYMETAL am avut nevoie de un antidot rapid și, din fericire pentru mine, Paleface Swiss, o trupă pe care am recomandat-o și o voi recomanda în continuare, l-a adus la timp. Nu este de ocolit nici HANABIE, la momentul ăsta cred că livrează mai bine decât Babymetal.

***

Trebuie să onorez agreement-ul cu owner-ul blogului, așa că e cazul să pun și ceva din zona de hardcore. Azi mă limitez la chestii ușoare, nu are rost să vă dau greu. Sigur sunteți copleșiți de caniculă și visați la niște nisip sub tălpi. Pintglass și War on Betty au sunetele și atitudinea potrivite pentru netezit câteva circumvoluțiuni. Piese bune pentru momentele alea în care vrei să-ți decuplezi neuronii, și să dai drumul la porceală.

***

Domnii de la Desolated au ceva vechime pe scena hardcore-ului englez, și asta se vede. Nu au probleme să creeze ambianța sonoră pentru momentele alea în care vrei să te descarci și să eliberezi tensiunea. Rădăcinile sunetului sunt de acolo, din muzica anilor ’80, când Agnostic Front punea primele cărămizi la fundația NYHC.

Dacă am amintit de Agnostic, poate vă interesează ce mai face Vinnie Stigma, fondatorul trupei. Vă spun eu, e bine, o pune de un album cu punkerii de la Gogol Bordello. Piesa de azi este un cover după Rancid.

***

Pentru momentele alea în care vreau să mă bag în seamă și să cer ce mi se cuvine pe un ton politicos îi am la catedră pe Fox Lake, niște americani cu rezidență în Denver, care lucrează cu spor la al doilea album.

***

Francezii de la Death Whore, cu amestecul lor de death metal, crust și hardcore, sunt alegerea perfectă pentru a încheia selecția de azi într-un mare fel.

***

Asta e tot pentru tura asta. Eu sunt destul de mulțumit de ce am pus pe aici, sunt piese din playlistul personal, nu sunt avioane! Nu ar fi rău dacă mi-ați spune dacă v-a plăcut ceva. Să auzim numai de bine!

***

Aici aveți selecția lui Sorin adunată sub umbrela unui singur playlist, Colaju’ lui Sorin #04

*****

Notă: Îi mulțumesc călduros lui Sorin pentru efort și dedicație, ce face el ajută mult acest mic blog. Știu cam ce volum de muncă implică să scrii un articol de dimensiunile astea.

Mulțumesc mult man, și sper să continui atunci când ai chef și timp. Eu doar am pus fotografiile și am centralizat melodiile într-un playlist.

Și, da, ar trebui după ce îi ascultați selecția, să spuneți ce v-a plăcut. Astăzi, logic, selecția mea nu apare. Până data viitoare aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri.