Să învie, să nu învie

Frathers and surors, ajuns, deloc fortuit, în proximitatea unei biserici în noaptea de înviere, după ce am realizat că pericolul unui episod de combustie spontană, era doar în imaginația mea, m-am gândit să mă uit mai atent la colegii de turmă, și acolo unde era cazul, să trag cu urechea.

Evlavioasa #1, blondă, creață, trăsături frumoase, machiaj de club, pantaloni negri, elastici, îndesați regulamentar cât mai adânc în cur, era cu mă-sa. Bârfeau ceva vecină, verișoară, nu auzeam destul de bine. O făceau cu deosebit de mult patos.

Evlavioasa #2, brunetă, mai tânăra ca blonda, machiaj și mai strident, fustă neagră de două, hai, maxim, trei, palme, bulanele goale. Asta era, sper, că cu ta-su. Nu am auzit ce vorbeau dar era clar că ăl bîtrân nu era deranjat de bulanele goale ale fetei lui. Probabil pentru că avea batic negru pus pe cap. Compensa, aducea ceva plusuri la evlavie.

Evlavioasa #3,  aflată pe ultimii treizeci de metri ai vieții, cu baticul strămoșesc, aranjat impecabil peste părul vopsit mov, o bîrfea destoinic pe o altă fosilă aflată la câțiva metri buni de ea, cu o altă doamnă, la fel de verde, mov, de fapt, ca dânsa.

Evlavioasa #4, păr ondulat, trăsături frumoase, nu își purta pantalonii în cur, dar avea țâțe, două, chiar, și nu îi era teamă să le arate, în toată splendoarea lor, lumii. Pe amândouă. Asta nu a vorbit cu nimeni, a stat continuu pe telefon. Nu a făcut pauză nici când a ieșit cu lumina, soldatul lui Dani cel Alb, stăpân de cea mai pe valoare catedrală a neamului.

Evlavioșii, #5, #6, #7, #8, vorbeau de fotbal, locuri de parcare, haleală, cunoscuții care au mierlit-o de curând, sau, ăia care mai erau în stare de erecții naturale aruncau ocheade prelungite la evlavioasele de genul #1, #2 și #4. 

Toate aceste micuțe activități sociale se întrerupeau când urma setul de făcut cruci, Domnului să ne rugăm, Iisus a înviat din, știți și voi momentele astea cheie din timpul unei slujbe de înviere.

Frați și surori întru credința ortodoxă, sper să nu aveți parte pentru ce vă rugați, și să nu învie omu’ chiar în mijlocul unei adunări ca asta la care am fost părtaș zilele trecute. Că ce a făcut el la intrarea în templu, acu mii de ani, a fost orez cu lapte.

P.S. Evlavioasa #4 chiar avea cur mișto. A mers vreo cincizeci de metri în fața mea. La mine nu se pune că-s ateu.

Sursă