Cum se gândesc ei la noi

Bogații din administrația Obama 2.0 aveau o avere însumată de 2,8 miliarde de $. Primul voievodat al lui Trump a adunat un divan care prin muncă cinstită a strâns 6,2 miliarde de galbeni. Biden și oamenii lui au fost săracii de la Casa Albă cu 118 milioane de dolărei.

Al doilea mandat al țarului portocaliu a depășit, prin cooptarea lui Musk, 464 de miliarde de $, cu care în bacnote de 100 ai putea înconjura de 18 ori pământul sau ai putea să ajungi până la lună și înapoi. Când ești sărac sau sărăcești pe zi ce trece sunt convins că o să te aline mult de tot cifrele astea.

Eu nu înțeleg cum nu realizați că de la înălțimea cifrelor astea, oamenii ăștia se gândesc la semenii lor mai puțin favorizați de soartă.

Sunt săraci care muncesc opt ore sau chiar mai mult în fabrici, companii, și care cred că bogații atunci când vor ajunge în fruntea statului, vor lua tot felul de măsuri care să le aducă și lor o viață mai bună. Doar că nu, bogații fac legi ca să devină ei mai bogați și noi să muncim mai mult. Totul pentru companii.

La fel și pe la noi, magnații post decembriști care și-au adunat averile în urma unor combinații cu statul, în timp ce se plimbă cu bolidul de lux sau dau în ceva fotomodel, se gândesc cu emoție la măsurile pe care le pot lua ca să crească semnificativ salariilor concetățenilor care lucrează în companiile lor.

Aceeași emoție a solidarității civice îl străbate și pe politicianul român când își mai umple un cont din atribuirea unei lucrări publice. Toate gândurile lor bune se duc spre noi. Pentru că se știe bogații, de când lumea, fac și mai mulți bani doar ca să ajute săraci.

Falia asta între clase, indiferent de explicațiile analiștilor economici, este la fel de firească ca anusul contra naturii sau pedofilia. Și nu cred că putem vorbi de un viitor mai bun dacă lucrurile se vor mișca în continuare în direcția asta.