Pentru noul an sper să mă ocup mai mult de metal și las mai moale chestiile care mă rup la mental. Cum ar fi situația politică și economică din patria noastră. Care depind prea puțin de mine și a căror disecare aproape zilnică, îmi fac rău fizic, mai ales că statutul meu este unul de spectator. O să mă implic cât pot, dincolo de contractul social de cetățean, bine, atât cât mi se permite dar o să încerc să pun mai puțin suflet.
Vreau, neapărat, să inaugurez o rubrică lunară cu videoclipuri scoase de trupe de metal cu femei lead vocals. Sunt un mare suporter al prezenței femeilor în metal, mai ales în cel extrem, pentru că o tipă care arată bine, are talent cu carul, popularizează fenomenul mai eficient ca o legiune de trupe formate doar din menși.
So, dragi domnițe, doamne și domni, Metal Divas – Decembrie 2024 – partea întâi
- Trupă nouă din Finlanda, metal modern, creștin. Into Serenity este primul videoclip, cel puțin asta am înțeles din ce am citit, al oamenilor de la Silence The Echo. Katja Stefanovic, blonda creștină de la voce, pare să aibă toate calitățile artistice ca să ajungă cunoscută. În rest, metal de vară, abordabil, perfect pentru vremuri încordate. Facebook.
- Un band cu vechime din țara natală a Godzillei, cu un stil mult, mult mai agresiv, un black metal combinat cu death metal peste care s-a așternut o pătură de simfonic. Serenity in Murder sunt al dracului de buni, au avut de fiecare dată compoziții excelente. Ca și bârfă nu înțeleg de ce bateristul are moaca aia imobilă, parcă este participant la olimpiada de conta. Gagica de la voce, rea și super. Facebook.
- Nici California nu rămâne datoare fenomenului și dă cota de femei frumoase cu voci care bagă demonii în terapie. Obscure Discernment are o tipă brunetă la voce, discret tunată, care în România ar putea fi asistentă la vreo emisiune de dimineață fără probleme. Facebook.
- Că tot vorbim de gagici hot cu voci de drac, Ignacia Fernández, o tipă din Chile cu vibe de Penelope Cruz, a înființat Decessus, un band care prestează un melodic death metal amestecat cu metalcore și simfonic. Băicetățeni, fata asta putea să facă telenovele, Neața de Chile, dar nu, ea ales să își scuipe frumoșii ei plămâni în melodii ca Deliverance. Facebook.
- Ridicăm piciorul de pe accelerație să nu facă lumea infarct și dăm iama în ceva popmetal simfonic venit din Germănica. Melodia este blândă, clipul filmat pe malul unei ape, printre sălcii, ceva de poveste. Lăsând miștourile de heitări deoparte, nu sună rău Postmodern Fantasy cu Smoke & Wind. Facebook.
- Dar ce metalul simfonic de pă Anglea nu este bun? Este, cum să nu fie, mai ales că avem de a face cu un cover realizat competent. Tipa de la voce a celor de la Whiteabbey are un tinbru foarte mișto. Am vrut să îmi fac o idee despre ce și cum și am mai dat play la un cântec destul de recent scos de ei, Think of Me Sometimes, și da are voce bună. Facebook.
- Florida, 2007, este anul nașterii trupei de power metal, Seven Kingdoms, deci avem de a face cu oameni care întind muzica pe pâine. Americanii au ales ca cel mai nou single al lor să fie un cover după Kyrie al lui Mr.Mister, nimic de reproșat dacă este făcut cum trebuie. Și Kyrie de la Seven Kingdoms chiar este. Facebook.
- Nimeni nu poate spune că Cammie Gilbert nu are o voce bună, pentru că are desulă. Problema este că atunci când faci cover după Alone când Ann la 65 de ani sună live cam așa. Băi, nimic nu este în muzică sacrosant, sunt destule cazurile ăn care coverurile au ieșit mai bune ca originalele. Bravă, mă, Camillo, pentru coaie. Facebook.
- Modern metal cu electro din Franța, făcut cum fac oamenii ăia lucrurile, adică, diferit. Théogyne 2.0 de la Elyose, cântat ca la carte, în franceză, erotic de la început până la final. Frumos. Facebook.
- Gotic/Doom Metal, de școală veche din Norvegia, un el, responsabil cu partea de harsh și o ea, delicată, cu partitura de clean. Cam asta este ce aduc oamenii de la Evig Natt. Facebook.
Pentru o audiție adunată, punem aici playlistul cu dive, Metal Divas – Decembrie 2024 – partea întâi
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sper să găsești gaz pentru rubrica asta. Selecția e mișto, asiaticii și sud-americanii au mers direct în bibliotecă. O zi frumoasă!
Băgăm gaz pentru o ediție pe lună. Și ție.
Trebuie mai mult timp pentru aprofundat această rubrică. Din partea mea, zic. Așa că o las pe weekend. Dar e o idee foarte bună. Eu sunt fan Lita, Doro, Vixen și Alyssa.
Vreau să standardizez anumite rubrici. Să dispară altele. Stai linistit ai timp
Vorbeam cu o amica zilele trecute fix despre asta: si ea si prietenul ei tot dadeau peste trupe noi de heavy metal foarte misto, multe cu soliste si instrumentiste si se tot intrebau de ce au aparut atatea trupe bune de gagici in ultimii ani.
Un motiv ar fi social media si aparitia unor influencerite din zone la care poate nu te-ai astepta, iar celalalt, cel real, e si frustrarea: ani de zile segmentul asta de populatie a fost trecut cu vederea in ceea ce priveste „scena mare” a rock-ului/metalului. Sigur ca au existat si exceptii absolut notabile si am mai discutat despre ele, dar multe trupe cu vocal feminin din genuri considerate „nefeminine” (death metal, de exemplu) au fost ignorate.
Ulterior, cand au ajuns in sfarsit pe scena „mare” (ma rog, nu prea mai e mare scena metal), au lovit furia aia pe care o aveau si primele trupe mai serioase de metal. Au pofta de demonstrat si de sters pe jos cu competitia.
Fix așa! Este greu să scoți capul fără puțin ajutor, talentul nu este suficient. Band-urile cu front/personal feminin din metal au fost considerate de „true metalheads” trupe de pop agresiv și nu au beneficiat de atenție și promovare. Excepția a fost corset metalul. Pe măsură ce numărul de elitiști s-a diminuat și nu a mai contat așa de mult, piața s-a adaptat și a început să apară lumina și pe strada lor.
Pe malu’ celălalt, in zona de HC și punk, care este underground by default, lucrurile s-au mișcat un pic mai repede. Nu cu mult timp în urmă am dat peste un interviu cu o duduie responsabilă cu vocea care era deranjată maxim că trupa sa apare în unele recenzii la categoria „Female Fronted Hardcore”.
Da, imi zicea un prieten plecat din tara care la un timp a iesit cu o rockerita din asta mega talentata (canta la 3 instrumente, arata bine si baga si voce) ca pe asta n-o voia nimeni in tinerete, decat ca membru de studio sau cel mult basista. Arata bine, dar nu dupa standardul symphonic power/corset metal (cum ziceai mai sus) – era mai degraba thrash queen.
Acum inteleg ca nu au mai vorbit, dar tipa chiar are un studio si o trupa de blues, dar na, frustrarea era acolo.