Dacă vreți să asistați la o coliziune muzicală între death metal, progresiv, dark jazz experimental și doom întunecat și depresiv, albumul suedezilor din Uppsala, Gold Spire, vă oferă o ocazie pe care este păcat să nu o bifați. Peste trupa asta am dat în 2022, total întâmplător, când căutam tot felul de ciudățenii din zona de avant-garde metal. Era vorba chiar despre materialul lor de debut, omonim, iar impresia lăsată a fost una super pozitivă.
Avertisment: nu este o trupă prin a cărei muzică să treci ușor. Piesele lor merg de minune ascultate în pivniță, pe întuneric, nu în timpul unei băi de soare care să-ți rezolve carențele de D3. Însă, cu puțină răbdare, o să constați rapid că ai în față treizeci și nouă de minute excepționale. Oamenii au saxofon și nu le este frică să uziteze din plin de el.
Steps into Shadow reușește ceva mai rar întâlnit în lumea muzicii de orice fel: surclasează de departe albumul de debut. De obicei, trupele care reușesc un debut foarte bun se mențin destul de greu la același nivel la a doua lansare.Întrebarea nu este dacă merită să asculți Steps into Shadow, pentru că este clar încă de la primele acorduri că bifează asta, ci cărui public i se adresează. Unuia foarte divers, pentru că sunt convins că o să capteze atenția unui ascultător de jazz la fel de bine cum o să meargă ca uns și pentru unul fiert pe melodeath sau pe doom. Sfatul meu este simplu: lume bună, săriți degrabă pe el!
GOLD SPIRE – Steps into Shadow (2026)
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Adică insinuezi, cumva, că muzica asta nu e neapărat potrivită de ascultat la plajă?
Pe una pe care ai naufragiat, merge ca pe apă.