Ta-ra-ta-ta

Acum câteva zile, pe seară, în timp ce ciopârțeam niște legume menite să se înhăiteze cu o cană și jumătate de bulgur care trebuia să-și împlinească a doua zi destinul de garnitură la ceva piept de pui, mă uitam pe Disney+ la un serial european, produs de Canal+ și Fox, cu Gabriel Byrne în rolul principal: Războiul Lumilor. Băi, trebuie să recunosc că a ajuns să-mi placă viziunea asta europeană a unei apocalipse, nu are legătură cu carteal lui Wells, inițiată de niște extratereștri răi și nasoli, înhăitați cu niște mașinării la fel de rele și nasoale ca ei, care cad  pe planeta Măicuței Domnului să mierlească toată suflarea sapiens.

Toată acțiunea se desfășoară într-un ritm care i-ar extazia pe frații ardeleni, adică unul lent, apăsat, temeinic, fără zbuciumuri de mitici blocați în trafic. Personajele iau decizii de oameni obișnuiți puși dintr-odată în fața exterminării globale: adică iraționale sau stângace. Nu există eroi cu testiculele strânse în colanți lucioși sau duri înveșmântați în geacă de aviator sau motociclist, cu plete dalbe în vânt, care salvează lumea bătând la nasoli cum altoiesc româncele gospodine covoarele de Paște și Crăciun. Doar oameni obișnuiți care se blochează deseori cu corpul, cuțite, gloanțe sau muniții extraterestre.

Nu comit spoilere dacă vă spun că prin venele uneia dintre gagicile din serial circula un sânge care conținea un cârcâiac care, odată activat, ar fi facilitat trecerea în locuri cu umbră și verdeață a hoardelor de E.T. Partea grea pentru fată și părinții ei era că, după ce virusul era trezit, o omora și pe tipă, laolaltă cu tot cu imigranții ilegali de pe altă planetă.

Pentru că sunt curios și am tot felul de inițiative dubioase când am destul timp liber, mi-am întrebat amicii, ăia care aveau timp de pierdut cu tâmpeniile mele, dacă și-ar sacrifica copilul ca să salveze rasa umană. Nu mică mi-a fost surprinderea când unii dintre ei, părinți fiind, au admis că ar face așa ceva pentru binele suprem. Unul sau doi dintre ăștia chiar și-au manifestat revolta când le-am transmis că eu m-aș căca pe ea de planetă și rasă umană și că aș face orice ca propriul copil să rămână în viață.

Ei bine, unul dintre cretinii revoltați de opțiunea mea s-a tras plenar pe cur, inventând treburi urgente, de ultim moment, când s-a organizat plecarea de pe 10 august, când ne-am dus să apărăm justiția. Yep, aia care mai târziu i-a spălat pe ăia care ne-au gazat și ne-au pulănit în timp ce noi apăram democrația. Fix dobitocul ăla îmi spunea senin și dârz că și-ar sacrifica, cu râuri de lacrimi și muci, copilul ca să salveze umanoșii. Block, delete, mumu, am mai eliminat un prost ipocrit din viața mea.