Sunt fascinant cât de proști pot fi oamenii atunci când se raportează la anumite situații în care sunt alții implicați. Exemple concrete.
- Mămică de școlar, foarte vocală atunci când îi este oferită ocazia să condamne plenar, corupția instalată în toate instituțiile care conduc țara. Nici cea mai mică tresărire morală atunci când este inițiatoarea unei chete generoase pentru ziua lu’ doamna învățătoare/profesoară. Că așa se face.
Dacă dai o sută sau furi o sută, este scuzabil, poate necesar, dacă se vehiculează sume de zeci, sute de mii de euro, oferite, în principiu, cam pentru aceleași chestii doar că la nivel mult mai înalt, este hoție, corupție. Cred că la noi problema este cuantumul șpăgii. Dacă combini un ac, este mărunțis, de neluat în seamă, un bou, este furt baban, șpagă din aia grasă. Huooo, jos corupția.
- Vecin cu păreri europene, cu opinii cam despre orice, de la fotbal la colonizarea planetei Marte, mare iubitor de ecologie, se plânge sfâșietor de aglomerația din trafic.
La întrebarea de ce mergi cu mașina să cumperi ceva de la un magazin la care poți ajunge în maxim douăzeci de minute pe jos, a dat din umeri ca vita. Ai și bicicletă man, ce mi-ai spus că vrei să cumperi, încape într-un rucsac de dimensiuni mici.
Condescendent, hai mă, vrei să râdă lumea de mine că merg pe bicicletă? Ca săracii, am completat eu. A zâmbit larg că în sfârșit am înțeles chestia asta care ține exclusiv de imagine. S-a urcat în mașină ca să nu rateze vreun blocaj în trafic. Am flegmat în urma lui, data viitoare poate nu o mai irosesc și o așez pe fața prostului. Am extra motive, se declară pro european dar a votat cu AUR. Atât de bou este.
- Doi posesori de câini din cartier strâng fecalele patrupedelor din dotare. Un el și o ea, veniți de pe afară.
Restul, nici gând de asemenea manevre. Ieri m-am dus până la tata, vorbeam la telefon, ușor neatent, am luat mulajul tălpii cu ajutorul unui căcat de câine, destul de proaspăt după cum a acoperit aproape toată talpa.
Am înjurat birjărește pe căcații bipezi care nu strâng după patrupezii lor. O doamnă bine, între două vîrste, care își plimba animalul, mi-a precizat, martoră la accidentul meu căcăcios, că ea nu îl lasă să facă asta în mijlocul trotuarului. Ea îl trage mai spre margine.
I-am atras atenția că ar fi frumos să strângă, s-a zburlit brusc, și mi-a aruncat un, mai trebuie să fim și noi atenți pe unde calcăm. A plecat mândră, cu ambele țâțe împinse în față. Concluzia, eu prost.
- Când am cerut preotului venit cu botezul sau cu ce japcă venea el, să îmi dea chitanță pentru banii dați, toți, chiar și ăia apropiați, m-au privit ca pe ultima vermină. Dacă aia de la casă nu le dă prompt bonul, se enervează, că vrea aia să îi facă. La popă, nu, este altă treabă cu părintele, acolo dai din suflet, pentru suflet. Nu se face cu fiscalizarea.
- De revelion mă aștept ca fiecare cetățean român care și-a permis rate pentru o boxă cât mai mare să încerce să spargă cu manele geamurile și timpanele vecinilor. Dacă din prima curte de la intrarea din sat nu se aude muzica pusă de ăla de la ultima casă din comună, ne batem joc de românism și de spiritul sărbătorilor.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
De ce sa aduni in urma patrupedului cand poti sa calci din neatentie cu sandaua intr-un rahat din asta si sa iti intre printre degetele de la picior? Este o senzatie minunara😐.
Lui popa nu ii ceri chitanta, taci ca asa e traditia. Si ce e mai frumos decat o traditie pe care a facut-o popa?
Astia care asculta manele si vor sa insufle dragostea pentru acest gen de muzica mirific si vecinilor, sunt si sustinatori de cg si aurificati complet. Daca ei ar disparea de pe fata pamantului, ar disparea problema suprapopulatiei.
La magazinul din colt te duci cu masina, ca altfel te doare popoul daca nu stai jos umpica.
Din nefericire toate astea sunt majoritate.
La faza cu popa, ca și cu vampirii, tu i-ai deschis ușa…
Când eram mai tânăr și mai prost, am deschis la așa ceva, fiind superior în opinia mea la lungimea părului, bărbii, calitatea hainelor negre, dorința de dialog și gradul de aghezmuială. Evident, o pierdere de timp, la fel cum a fost în cele câteva cazuri când au bătut la ușă cravate și baticuri ambulante cu dorința de a vorbi câteva momente despre Domnul nostru, și am și răspuns, că probabil eram nevorbit.
Acum, nu răspund. Cum nu răspund nici când bântuie cetele de împărțitori ai tradiției. Nu-mi amintesc să fi comandat chestii din astea la domiciliu.
Mda, eu am rămas consternat când i-am explicat cuiva că manevră Ciolacul ui de a-i mări pensia cu 50 lei de fapt ii va scădea puterea lui de cumpărare, adică va fi mai sărac.
Replica: dar totuși mi-a dat ceva, cât de puțin. Ncsf!
Toate astea sunt rezultatul a 50 de ani de comunism a altor ani de dinainte care nici ăia nu a fost prea luminați și a lipsei de implicare a celor mai mulți dintre noi.
de bunica mea, nâscută-n ’27 nu s-a prins comunismul deloc: „lasă suta, tu zi-mi cîte pîni iau io de suta ceea!”
Mă întristează că un pensionar al zilelor noastre consideră că o creștere de 50 de lei a pensiei este un favor făcut de Ciolacu, pentru care, îmi imaginez că l-ar vota, vorba aia, „cu ambele mâini”. Când, de fapt, este responsabilitatea firească (mă rog, în capul meu e „firească”) a unui guvern să lucreze pentru a asigura pensionarilor niște pensii cât de cât decente. Este adevărat că, în lipsa unor politici ample și coerente, aceste creșteri de pensii sunt adesea criticate, de cele mai multe ori cu argumentul inflației sau al adâncirii deficitului bugetar. Totuși, sunt economiști care subliniază că scăderea puterii de cumpărare are la bază factori mai complexi: explozia prețurilor la energie, evaziunea fiscală alarmantă, care vitregește bugetul public și limitează investiții, cheltuieli publice ineficiente, cu proiecte scumpe și rezultate modeste, precum și lipsa unor reforme structurale care să sprijine producția locală și să reducă dependența de importuri.
Recunosc că i-am încurajat pe toți pensionarii pe care îi știam votanți PSD să-l și critice pe Ciolacu. Să-l voteze, dacă așa consideră, dar și să-l tragă la răspundere. Nu pentru deciziile de creștere ale salariului minim sau ale pensiilor, pe astea le consider necesare, chiar obligatorii, ci pentru faptul că aceste măsuri sunt insuficiente și nu sunt însoțite de soluții reale la problemele profunde care macină economia și administrația românească. Eu încă sper din tot sufletul că măcar un pensionar căruia i s-a mărit pensia sau un angajat pe salariul minim s-a dus în audiență la Ciolacu și i-a zis „Marcele, e bine că ai crescut pensii și salariul minim. Dar…restul?”.
Și toate astea ne spun că ne va fi greu să ne facem bine indiferent de cine va fi ăla sau cine vor fi ăia care vor veni să ne conducă.
https://hotnews.ro/wp-content/uploads/2024/12/ires5.jpg
Zici? Pe mine mă intrigă de unde găsește lumea idei cum că am evitat o problemă, gata, înapoi la ale noastre. Încep să cred că problema devenim noi, cei ce nu concepem să votăm georgești….
Nea CG este demoted de la viitoarea cursă prezidențială și nu știu eu?
Nu e. Varianta în care am încredere în organe e că va fi demoted la fix cât să nu aibă timp rusosuveraniștii să propulseze alt rahat cu ochi, eventual mai carismatic, în față. Varianta în care nu am încredere în organe e că lumea joacă fără plan, fără calcule, la plesneală, vedem noi cum ne descurcăm. Varianta în care am încredere în organe, că vor face totul să ducă țara de râpă, e că va fi ajutat să câștige și PSD va guverna lejer cu rusosuveraniștii în viitorul apropiat, în timp ce țara alunecă accelerat spre Est.
Fiecare alege ce variantă vrea.
Cred că, din nefericire, se joacă la cacealma. Nu au un plan, fac doar ceea ce cred ei că trebuie să facă atunci când le apare ceva în față.
Edelweiss, ai expus exact problemele care mă râcâie și pe mine. Și, în mod evident și pe alții. Dar mai mult ca sigur suntem minoritari.
Tu știi că tot ei spun că nu avem noi loc de ei?
La faza cu popa exista metoda „soacra”.
Socra-mea singura acasă la noi după Revelion.
Trrr-trrr, cioc-cioc la ușa.
-cine este? (Întreabă socra-mea din spatele usii).
– preotul cu boboteaza!
– nu e nimeni acasă!
M-am tăvălit de ras când mi-a povestit…
Mi-o împrumuți în sezon și mie?
Anul următor am răspuns eu.
Am deschis ușa foarte încrezător.
Popa:
– sunt părintele X, am venit cu Boboteaza!
Eu foarte increzator:
– părinte, noi suntem catolici (parțial adevarat)!
– nu-i nimic, tot creștini!
A intrat și mi-a stropit pereții.
Mi-a plăcut de el, asa ca i-am dat dreptu’…
Anul ăsta am deschis din greșeală lui ninja. Însoțit de aghiotant. Am ezitat să îi permit să intre, dar n-aveam chef de moara nevestei. Așa că: „bagă părinte!”
A cântat ninjalăul cu țârcovnicul, ne dădea cu icoana la pupat, și tot întreba dacă mai este careva prin casă. După ce ne-am petrecut cu toții (5 bucăți, eu, jupâneasa și cei trei copii înmatriculați regulamentar) a băgat-o pe aia cu „Doamne ajută! Sănătate!” uitându-se lung la mine. „Sănătate părinte, Doamne ajută!”, eu, cu o privire bovină care ignora buzunarele A4 aplicate pe anteriu. Cred că a văzut în ochii mei ceva mai mult decât ceafa, așa că s-a dus cu Domnul.
apropo de bine aghezmuit și prea bine încălzit cu țuică de vreo 60 de grade, i-am deschis popii în plwa goală. Poftiți, poftiți, dar vă rog! Se pare că a reținut bine ușa, ori el, ori târcovnicul, că-s vreo trei ani de atunci și nu ne-a mai deranjat
Nu cred ca este o idee buna.
Sunt destule cazuri în care popa a… intrat!