Astăzi sunt puțin cam ocupat și nici nu mă străbate cea mai bună dispoziție așa că s-ar putea să fie cam secetă pe aici. Muzica, în schimb, este pansamentul meu pentru suflet și găsesc oricînd timp și cuvinte pentru ea.
Azi dimineață.după ce am fost lovit de ultima bijuterie scoasă de americanii de la Amiensus, am decis că trebuie să o prezint cât se poate de rapid și aici.
Ce album, frați și surori, ce album! Oamenii din Minnesota deschid cu Sólfarið, un marș epic pe un ritm de black n’ roll care te face instant să te ridici în picioare. Despre Decaying God Child pot spune că este poate cea mai versatilă melodie de pe album cu o partitură vocală și instrumentală de excepție.
Următoarea piesă, The Distance (feat. Lars Nedland) este în cu totul într-un alt registru, mult mai introvertită, cu o lirică ușor depresivă, accentuate de pasajele de clean vocals.
Un album de 38 de minute, căruia cu greu îi poți găsi puncte slabe sau goluri, coeziunea dintre piese transformă tot materialul întru-un monolit indestructibil. De ascultat neapărat.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sólfarið , Disconsolate , Leprosarium si ultima Decaying God Child , cam asta e ordinea la mine .
Yep. Cam așa și la mine.
Fain, da ai ascultat si part I? Ca le-am ascultat azi legat si da bine rau. Bine le-am ascultat discografia ca asa-s io curios. Bune si albumele dinainte, mai mult progresiv decat black, dar, incet apar elemente de black. Zic sa le bagi o ascultare.
Am ascultat partea 1. Restul nu încă. Și da, sunt buni de tot.
Man, ti-am trimis acu 2-3 saptamaini pe mail o trupa din Romania, Umbersun. E posibil sa-ti fi intrat in spam ca nu am pus subiect. O pun aci
https://www.youtube.com/playlist?list=OLAK5uy_lqx38JmSkicHVQtpqxZCZgA3E1sbHH70I