Fac parte dintre cetățenii care se tund foarte scurt. Am avut ani în care m-am coafat superb cu zero păr, din considerente pur practice, nu ca să ascund vreo zonă defrișată de calviție.
Ei bine, de peste douăzeci de ani, când sunt în țară, mă tund la același frizer. Suntem amici, iar el este în zonă de peste două decenii. A fost primul care a reușit să-l tundă pe băiatul meu cel mare, iar frizeria lui, mobilată cu fotolii și o canapea generoasă, a devenit un adevărat cartier general pentru gașca de băieți duri de pe Unirii Sud. Mă refer la cei care mai sunt în viață, în țară și-n libertate.
De exemplu, trebuia să mă tund de vreo două săptămâni. L-am sunat pe om că vreau să trec pe la el să-mi facă freza aia a mea de pușcălău marin, dar m-a refuzat. De fapt, m-a amânat. Motivul? Încă doi-trei „foști șmecheri” din vechea gașcă voiau să scape de povara prea multului păr, iar frizerul nostru a găsit de cuviință că ar fi bine pentru suflet să ne adunăm toți la o bârfă, cafea și câteva partide de table.
Și ne-am întâlnit, frați și surori! Au fost aproape trei ore de balsam pentru suflet. După tuns, am depănat amintiri, am făcut mișto unii de alții, am turnat pe gât cafele, fumătorii au fumat, iar partidele de table au fost epice.
A fost atât de bine, încât am stabilit să facem din asta un obicei. În orele acelea petrecute cu oamenii cu care am copilărit, am uitat de mizeria din politică, de gunoaiele de pe străzi, de dureri, de un prezent în care n-ai vrea mereu să fii. Am simțit din nou bucuria golurilor înscrise la fotbalul ad-hoc din parcările goale, a punctelor din partidele de tenis cu piciorul jucate pe terenuri desenate cu creta pe stradă, fiorul primei fete strânse în brațe, bătăile nebune cu găștile din Tohăneni sau Simileasca. M-am simțit viu și gata, once again, să merg cât mai departe.
Și după sclipirile din ochi, toți am simțit la fel. Tot ce sperăm, vorba unuia din grup, este ca și părul să aibă bunul simț crească dracului mai repede.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Io mă tund singur de vreo 15 ani, că nu mai am ce. Nu de alta, da’ ar trebui să plătesc o treime din banii pe o tunsoare. Am o mașină de tuns Philips cu aspirator și sunt foarte mulțumit, nu mai dau cu celalalt aspirator.
Și când mă tundeam zero, un tuns, două, din cinci, îl prestam la băiatul ăsta. Că, de, nostalgie.
Da, asta e o idee buna. Si eu ma duc la tuns la o bârfă mica. In rest barfa noastra intre vecine e miercurea cand ne ducem la inot.
Bună bârfa. Este subestimată și blamată pe nedrept.
Nu am mai fost la frizer din alt mileniu. Pleata e ușor de tuns acasă, căpățâna rasă la fel. Oricum nu era prilej de socializare, așa că n-am pierdut mare lucru.
Cât despre vechea gașcă… șansele să se reunească în România sunt zero barat. Plus, cam la 3-4 ani după însurătoare, mulți au decis că-s oameni la casa lor, și cam antisociali. Eu n-am avut nevoie de asemenea pretext să-mi manifest socializarea exagerat de selectivă.
Ejti sufletul petrecerilor.
Indubitabil.
Cum ar veni, să nu subestimăm puterea binefăcătoare a conexiunilor umane 🙂 O fi puțin lucru să ai parte în viață de așa ceva, dar mie mi se pare vital, pentru o viață fericită.
Fără conexiuni din astea ești pustiu.
Te saharisești înainte de vreme, cum ar veni…
Eu urăsc sa ma tundă bărbații.
Ma programez doar la femei.
Nevasta-mea zice ca din cauza ca sunt gay.
🤣🤣🤣🤣
Am avut un tratament care includea si masaj. O săptămână m-a frământat cu bărbat, a doua altul. Am turbat de nervi!
Eu nubstiu ce m-as face in pușcărie! Cred ca m-as tunde singur, dar nu cred ca ai voie cu instrumente de tuns in celula…
Depinde cât de mare, caftangiu, de ce pachete ai parte, și ai ce vrei.
Îmbătrânești.
#hater. Lovești la vîrstă.
Din 2012-ncoace m-am tuns singur, acasă. De-o vreme-ncoace mă tunde blondina, că mie mi-e lene. 🤭
Bunăciunea care mă tundea-n tinerețile mele este acum o grasă pensionară. 🤷♂️
Dar ce criterii de apartenență la gașcă aveți!!
Sotul meu e pe auto-Philips de mult, din pacate a trecut si baiatul de ceva vreme!
Am socializat multe luni în condiții austere cu frizerița în pat.
O tempora, o mores!
Doamna OldJohn citește pe aici?
Mistrețul acela nu trece pe-aici!
Apropo de clubul frizeriilor.
Când a împlinit copilul 5 ani, l-am dus la un salon/frizerie/ barber’s shop, sa se simta și el mai…mascul.
Eram în UK atunci, asa ca un barber’s shop condus de… arabeti parea alegerea la îndemână.
Atmosfera foarte faină, mulți tineri, veseli și vorbăreți. M-au auzit vorbind la telefon în română și m-au întrebat de unde suntem. Când le-am zis RO, s-au luminat la față, râdeau „my friend, suntem vecini, noi și voi prieteni. Suntem din Kurdistan. Iraqi Kurdistan.”
Cine eram eu să le stric bucuria…
Pe scurt, copilul meu s-a tuns acolo o dată la 2 luni timp de cinci ani, a primit de la ei dulciuri, eu cumpăram țigări de contrabandă cu doar 3-4 lire pachetul, ne povesteau despre ce case își fac acasă la ei cu banii englezilor, ne salutam când ne vedeam prin oraș.
Ani mai târziu, în vacanță în Israel sau în Turcia, adolescentul zice „aproape mi-e dor de prietenii noștri kurzi, e atmosfera de la ei din salon”.
@S’anca , foarte, foarte mișto.