Ieri m-am tras din priză.
Efectiv, nu am mai putut să aud Nicușor, Simion, Georgescu, Gavrilă, POT, BOT, procente, UE, MUE, Rusia, despre cum se duce dracului leul, explicații de ce se duce spre orice flacără poporul ăsta de molii, așa că după ce am terminat ce aveam de făcut, m-am refugiat într-un somnic de după amiaza absolut epic.
După ce m-am trezit, am performat un streching leneș și am decis că trebuie să continui să stau departe și să refuz contactul cu orice ține de alegerile de duminică, pentru că era păcat să spulber zenul atât de greu dobândit prin repriza de somnic divin.
Așa că am optat pentru o repriză de youtube shorts în combinație cu ceva reels de pe insta, muzică, câini, pisici, mai o gagică, din astea absolut necesare pentru o minte care nu vrea să iasă din modul relaxare. Algoritmul s-a prins extrem de repede cu cine are de a face în momentul ăla, și a livrat în rafală clipuri cu tot felul de pufoșenii adorabile.
Băi, și s-a gândit algoritmul că sunt mult prea relaxat și ar trebui să mă lovească la corazon, aducându-mi pe ecranul telefonului videoclipul ăsta.
Am fost atât de zguduit de imagini, muzică, poveste, că am început să caut informații despre ce mi-a umplut obrajii cu lacrimi rebele.
Frații Ferreira Pinto, Miguel și Pedro, originari din Portugalia, sunt cunoscuți sub numele de „Iron Brothers” datorită poveștii lor impresionante de curaj, devotament și dragoste frățească.
Pedro s-a născut cu paralizie cerebrală, o afecțiune care i-a limitat sever mobilitatea. Cu toate acestea, a visat mereu să participe la un triatlon Ironman, una dintre cele mai solicitante competiții sportive din lume, care include 3,8 km de înot, 180 km de ciclism și un maraton de 42,2 km. Miguel, fratele său mai mare, avocat și triatlonist pasionat, a decis să transforme acest vis într-o realitate. scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la provocările cu care se confruntă persoanele cu paralizie cerebrală și de a strânge fonduri pentru Asociația de Paralizie Cerebrală din Lisabona (APCL). Prin acest proiect, au reușit să achiziționeze echipamente esențiale, precum scaune cu rotile și lifturi de igienă, pentru familiile aflate în nevoie.
Momentul culminant al eforturilor lor a fost participarea la competiția Ironman Brazilia, unde Miguel a înotat trăgând o barcă în care se afla Pedro, a pedalat cu Pedro într-un scaun special atașat bicicletei și a alergat împingându-l într-un cărucior adaptat. Împreună, au trecut linia de sosire, demonstrând că dragostea frățească și determinarea pot depăși orice obstacol
Povestea lor a inspirat milioane de oameni din întreaga lume și a fost prezentată în diverse medii, inclusiv într-un scurtmetraj intitulat „Iron Brothers, Irmandade de Ferro” și în videoclipuri virale pe platforme precum Instagram și TikTok .
Și sunt mulți eroi de genul ăsta a căror tărie și devotament ar trebui să fie permanent în lumina reflectoarelor, pentru că prin lupta lor speranțele că lumea asta ar putea și altceva decât ce este acum, rămân vii.
Sunt atât de multe chestii care ne fac o specie mizerabilă dar sunt și oameni care prin ce realizările lor se încăpățânează să echilibreze nepăsarea, lăcomia, lipsa de empatie, a celei mai mari părți a populației de pe planetă. Și nu ar fi rău, pentru sănătatea noastră mintală, să căutăm mai des insulele alea de lumină.
Eu unul o să o fac aici, pentru mine, pentru voi, pentru că girlz and boyz există și altfel de alegeri.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Câteodată mă gândesc că ar fi bine să revin la varianta de personalitate în care exemple din astea mă atingeau, nu până la lacrimi, că n-a fost niciodată cazul, dar eram oarecum impresionat, existând totuși o anumită latură sensibilă dezvoltată în ciuda factorilor modelatori ai vieții. Un fel de rollback.
După care mă uit în jur, și îmi trece. Și-mi amintesc de ce am ales să renunț la anumite aspecte. Dar, din fericire pentru societate, mai sunt unii care contrabalansează pragmatismul și cinismul unora ca mine.
Pot totuși să zic că e ceva de admirat. Mă mai duce capul atâta lucru.
După publicarea poveștii, milioane de oameni, nu exagerez, au început să tragă de ei. Foarte mulți căzuți fizic fără prea multe șanse de recuperare au reușit să își găsească forța în povestea asta.
Este foarte mișto să găsești poveștile oamenilor care au fost injectați cu dorința de luptă după ce au văzut asta.
Ai dreptate, ca de la un prezidențiabil auzi expresii de genul „candidatul vostru autist”, ce comportament să ceri de la alții?….
Un vis devenit realitate pentru 2 frati. Extraordinar ce face iubirea din om. Asa se schimba lumea.
Sau măcar un număr de oameni.
Mai e o chestie: deși portughejii ăștia sunt mici, negri și cracanati, fac mult sport.
Poți vedea grupuri de pensionari pe drumurile dintre orașe (mai au și trotuare, nesimțiții!) făcând plimbări lungi. Au veste reflectorizante, bete de trekking și echipament ușor.