Știți ce bate circul cu arestarea lui Georgescu, declarațiile de pe X date de sociopatul vizionar al planetei, omul care a pus roți la baterii sau rugăciunea spusă cu ochii pișați de către duamna Cristela? O scrumbie proaspătă.
Pentru că se apropie unu martie, cunoscându-mi preferințele culinare, jumătatea mai inteligentă și empatică a familiei, mi-a făcut cadou între două și trei kilograme de scrumbie de Dunăre. Și ei îi plac peștele, doar că din ăla fără pic de oase și care nu miroase a pește când îl gătești. Oaseless sunt destui dar cu peștele care nu miroase deloc a pește, este mai greu.
M-am repezit ca un atlant la bietele scrumbii, după ce le-am întors hulpav, pe toate părțile, le-am privit adânc în ambii ochi lipsiți de viață, și mulțumit de rezutatul cercetării, le-am eviscerat fără ezitare.
După ce am dus la capăt sângeroasa sarcină iar cuptorul se preîncălzea singur de nebun, am luat o tavă, pe care am uns-o cu foarte puțin ulei. Fiecare scrumbie a primit o sărare ușoară și o înfășare delicată, ca la carte, în hârtie de copt. Nu lămâie, nu crenguță de rozmarin, doar sare. Din aia ordinară, autohtonă, recomandată pentru daci saraci dar mândri. Apoi, bâști, cu tava în care scrumbiile stăteau cuminți și relaxate, în cuptorul dogorind.
Băbăeatule, am scris rândurile astea despre scrumbii, în bucătărie, ca să îmi umplu plămânii cu mirosul care scăpa constant din cuptor. Și nimeni și nimic nu îmi poate zdruncina credința că raiul miroase a scrumbie de Dunăre la cuptor. Treizeci de minute mai târziu am decis că este cel mai bun moment ca să mă întâlnesc cu el, cu raiul.
De ce este nevoie ca să uiți de suveraniști, de nebunia planetară? Câteodată doar de o scrumbie de Dunăre, proaspătă și aromată, la cuptor.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Pfuuu, asta a fost grea. Maine la 8 jumate sunt in Obor. Si vreo doua zile sigur aud „nu mai iese odată mirosul asta de peste din casa…” :))
Sunt alături de tine, brother. Când fac pește am un sentiment de ilegalitate.
#longlivethescrumbia !
Să fie primit!
Și mâncat
Pregătește-te de spălat perdelele, și zi Amin dacă scapi fără să văruiești!
Orișice, merită!
Lasă că a acoperit mirosul ăla de ceafă.
La cuptor? In hartie de copt? Esti mai rau decat fratii tate…
un gratar cinstit era mai ok.
Unde bre, în bucătărie? Dormeai cu mine afară?
Ce dai daca te invat sa faci gratar chiar pe masa din sufragerie? mananci direct de pe el!
Vrei sau nu?
normal că vreau.
Baga: lotus grill.
Eu am de aprox. 10 ani o copie nemțească a lui lotus.
Recomand:
– cărbunii lor (lotus);
– sa cumperi și capacul (sau poți lua din comerț un bol din inox cu diametrul potrivit).
De ce unor femei nu le place mirosul de peste? Nu suporta concurenta…
(auzit de la o bunaciune de tipa, intr-o alta era geologica. Fratii Tate inca nu coborasera de pe craca sa intre in banc)
Hăhăhă, bună asta!
cand eram student, o colega a zis ca ei nu-i place pestele (cred ca discutam pe teme piscicole cu un alt coleg din braila). eu am zis „atunci schimba-l!”. aia s-a uitat cam urat, dar n-a zis nimic. mai tarziu am aflat ca a fost la un pas de a fi traficata de prietenul ei. cred ca se numeste „metoda loverboy”.
si am dat cu muncii in fasole prin clasa a sasea. diriginta completa datele personale din catalog si a intrebat-o pe colega din fata noastra ce meserie are ta’su. si noi am inceput” somer, puscarias etc. aia a inceput sa planga de-i sarea camasa de pe ea. ta’su era la bulau…
Hai ca am inceput sa balesc🤤. Bun rau un peste la cuptor.
copchila nu mănîncă pește decît în Grecia, așa că atunci cînd am găsit baby hering m-am gîndit să aduc Grecia la Ciurea; o lingură de ulei, așezați frumos în formă de soare în tigaie, întors cu farfuria pentru prăjit pe partea ailantă… plouă-n gură…
a mîncat deja de 2 ori, da’ la ultima tură am avut scandal că nu-s crocanți
Și tu, câte năvoade ai balotat.
Nu am prestat niciodată la cuptor. Doar crestat marunt (ca in foto) și prăjit in tigaia grill. Da, nu mai iese mirosul 3 zile din casă.
În cuptor miroase mai anorexic.
“- Fetelor, vă place peștele?
– Nu, că ne bate.”
Nu m-am putut abține.