La Transylvania Open din Cluj a mai căzut o cortină. După meciul pierdut cu 1-6, 1-6, în fața Luciei Bronzetti, numărul 67 WTA, Simona Halep și-a anunțat retragerea oficială.
De fapt, pentru cineva obișnuit cu fenomenul sportiv, cu lumea sportului de performanță, era clar că retragerea Simonei s-a produs la 11 septembrie 2023 după ce Tribunalul Independent, înființat de Sport Resolutions, a suspendat-o pe o perioadă de patru ani pentru folosirea unei substanțe interzise, roxadustat, depistat în urma recoltării a două probe de urină în timpul US Openului din 2022.
Suspendarea provizorie după anunțul dat de Agenția Internațională de Integritate a Tenisului, care a comunicat că cele două probe recoltate româncei erau pozitive, a fost doar preambulul ultimului act, cel final, ultima gură de aer competițional de înalt nivel inspirată de Simona.
Nu mai reiau circul ieftin făcut după confirmările oficiale ale dopajului de către cei mai mulți dintre concetățenii mei, publicații, blogheri, televiziuni.
Pentru mine este fascinant cum oameni care trec senini peste promisunile cu spitalele regionale, eradicarea corupției, justiția corectă, se transformă în apărători îndârjiți și fără de odihnă a unor cauze al căror impact asupra calității vieții lor este zero.
Foarte puțini, printre care și eu, au fost cei care au afirmat că Simona era la curent cu administrarea schemei de dopaj, că nu a fost nici o conspirație, contaminare, că la nivelul ăla de performanță nu este loc de amatorism. Nici măcar în dopaj.
Ăia care te-ar fi înjurat de mamă dacă afirmai că dopajul Simonei a fost un act premeditat, erau capabili să scotocească în arborele genealogic al Siomonei poate descoperă vreo urmă de ADN țigănesc, și să aibă oportunitatea să joace în forță cartea lui Gelu Duminică, discriminatul de serviciu, doar că să îi găsească scuze pentru folosirea de substanțe interzise.
Părerea mea, înainte să închei, într-o lume a sportului de înaltă performanță în care dopajul este regulă, singura vină a Siomonei este că a fost prinsă.
Oricum pentru mine, Halep, rămâne o mare campioană, cea mai bună jucătoare româncă de tenis din toate timpurile, și ale cărui rezultate formidabile au venit în urma unei încăpățânări de pitbull și mentalității spartane. Ea a fost Nadalul nostru.
Mă doare la trei metri de rect că s-a dopat, eu îi mulțumesc Simonei pentru nopțile de speranță, pentru fiecare game câștigat, pentru trofeele ridicate deasupra capului.
Simona Halep, ai fost, ești, și vei fi cea mai mare campioană a tenisului românesc! Enjoy the blue room and be happy!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Felicitări pentru articol! Și stil 👍😁!
Mulțumesc, încerc să țin pasul.
Frumos și adevărat spui!
Mulțumesc mult.
Vae victis!
Articolul nu e valabil în totalitate și pentru cei care au trăit aceleași sentimente în timpurile Virginiei Ruzici, zic!
Aici e blog de oameni tineri, totuși. 🙂
„din toate timpurii” îl include și pe Ion Iliescu și chiar pe Gică Petrescu 😁
Simona a fost peste. Și într-un altfel de tenis.
Din păcate, s-a cam terminat cu tenisul la acest nivel în următorii zeci de ani, în România. Cam trebuie sa mulțumim că am fost norocoși să privim un asemena sportiv.
Foarte norocoși. O să plângem după Simona ca după generația lui Hagi.
„O să plângem după Simona ca după generația lui Hagi”
Din fericire îi voi lăsa, politicos, pe alții să jelească și pentru mine. Halep nu mi-a influențat viața nici cât Hagi &Co (atunci eram mai tânăr și mai prost, și ardeam neuronii la foc continuu, făcându-mi mii de draci pentru tâmpeniile unora care nu dădeau doi bani pe mine și suferind mai rău ca un câine vegan din convingere, pentru fentele și farfastâcurile unor mingicari talentați). Apreciez performanțele sportive ale unora sau altora. După cum apreciez și o mâncare bună. Nu (mai) văd de ce ar trebui să-mi bubuie sângele în cap de nervi dacă bucătarul a feștelit mâncarea sau să ies hăulind în stradă dacă a fost deosebit de bună.
Dopaju’ Simonei se-ncadrează la amatorism, iar tribunalu’ curului are validitatea unui furuncul pe capu’ pulii, asta-n condițiile-n care frații Williams se pretindeau surori, la cât testosteron le curgea prin vene.
Bravo Simonei!
A fost o mare sportiva si ne-a facut un pic mai cunoscuti intr-un sport select.
M-a durut fata asta de la inceput, e singurul sportiv pe care l-am iubit, eu nu sunt vreo atleta sau vreo cunoscatoare in ale sportului, dar ea m-a cucerit cu o curatenie sufleteasca pe care nu am mai sesizat-o la nimeni, cu o inteligenta nativa, dincolo de speculatii si de imagine, cu o seriozitate si un fel de a fi si de a lupta, defavorizata fiind de multe lucruri-obiective si subiective-in lumea pe care o accedase…
Nu mă mai uit la fel la acest sport după toate câte le-am citit in ultimul timp, ili urasc visceral pe muratoglu si pe serena, sunt simbolul ticalosiei pentru mine, am simtit asta dinainte de a se fi petrecut dezastrul si cred si(mai) sper ca va fi cineva care va revela mai multe despre aceasta lume gri-murdar, nu albă…
Mă trezesc din ce in ceai des inchrind frazele cu puncte de suspensie si nu stiu de ce, nu pot pune punct sau semnul exclamarii…
Mulțumesc ca ai scris despre ea, asta am cautat toata dimineata-scurta de altfel, ca m-am trezit tarziu. Uite, am pus punct si nu-i ok!
Merită foarte mulltă apreciere.
„ea m-a cucerit cu o curatenie sufleteasca pe care nu am mai sesizat-o la nimeni, cu o inteligenta nativa, dincolo de speculatii si de imagine, cu o seriozitate si un fel de a fi si de a lupta, defavorizata fiind de multe lucruri-obiective si subiective-in lumea pe care o accedase…”
Nu-mi dau seama dacă ești tu excesiv de înclinată să vezi laturile bune, reale sau închipuite, în oameni și de a croșeta imagini pornind din câteva fire disponibile. Sau dacă sunt eu excesiv de cinic, pragmatic și suprasaturat de filtre raționale, dar nu văd mai nimic în descrierea respectivă care să se apropie de ceea ce e Halep, ca sportiv sau ca om…
scuzaț ignoranța, unde zice fata c-a știut? altfel, da, jos pălăria pentru ce a făcut și pentru că ne-a hrănit și pe noi umpic cu gloria Domniei Sale!
la nivelul ăla nu există sportiv care să fie dopat fără știința lui. Îi sunt comunicate riscurile, există o ciclicitate, perioade de administrare urmate de medicamentație specifică pentru eliminarea substanței.
@Edelweiss: la eritopoetină n-ai ce să elimini. Eritropoetina (secretată de rinichi) nu face altceva decât să crească producția de globule roșii-n măduva oaselor, iar asta duce la un aport crescut de oxigen-n țesuturi, crescând rezistența la efort.
Eritropoetina-i ridicată-n mod normal la ăia de cresc pe munte.
Că există și varianta sintetică ce face același lucru, iar sportivii profită de asta, e altceva.