Sunt un bărbat extrem de simplu și mă mândresc cu asta. Singurul fel de mâncare pe care îl mănânc cu noduri mari și lacrimi în ochi este mâncarea de cartofi. Nu aș ezita o secundă dacă ar trebui să aleg între mâncărica aia bună de cartofi, ca la mămăița, și cartofii cruzi, eventual cu coajă, să îi aleg pe ultimii. Atât de mult îmi place felul ăsta de mâncare. În rest, sunt copil cuminte, pap tot din farfurie.
Sunt atât de simplu, încât aș fi cel mai fericit copil din curtea școlii dacă cineva ar inventa un produs cu care să te poți spăla pe păr, corp, dinți și nu în ultimul rând, extrem de important, cu care îți poți șampona și mașina. Iar dacă îl poți folosi și la spălat rufe, raiul ar pogorî instant pe planetă.
Am o mare slăbiciune culinară, și o recunosc fără teamă în fața întregii lumi, îmi plac peștii mici. Mai exact sardinele, hamsiile și puii de heringi.
Acum este momentul să luați ceva de scris pentru că urmează niște pași extrem de complicați dar absolut necesari ca să aveți parte de peștii mici perfecți.
Pasul unu, poate cel mai important, fără de care această rețetă nu este posibilă, este să cumpărați de undeva peștii ăia mici. Ajunși acasă cu ei, îi curățați, spălați, sărați competent și îi dați, dacă mai aveți răbdare, la frigider peste noapte ca să ia sare.
Pasul doi este să îi băgați la cuptorul bine încins, pe o tavă tapetată cu hârtie de copt. Eu prefer să îi fac la așa ceva, nu se usucă atât de tare, singura chestie care mă enervează la el, este prea mic pentru nevoile mele de focă iubitoare de pești mici.
Băbăieți și fete, cum se fac, nu îi las să-și revină nici măcar o secundă, mă reped ca un pinguin flamând și îi devorez, fără pic de jenă, cu tot cu oase, așa fierbinți. Îmi ies aburi pe nas și pe gură dar nu mă las înfrânt de detalii din astea.
Mamiferele și păsările alea care trăiesc pe banchize, dacă aș sta o lună pe lângă ele, ar trebui să o dea pe pești mari ca să supraviețuiască, pentru că mâncatu’ de pești mici ar deveni monopolul meu.
Dacă vrei să fii fratele meu pe viață, nu vii la mine cu somon capturat când roua se așeza pe frunze sau ton de mulți euro kilu, este suficient să îmi trântești în față o farfurie de pești din ăștia mici, și m-ai câștigat definitiv.
Și să nu te pună ăla mic și negru să te văd cu vreo lămâie în mână, că fac ca King Kong când se bătea de avioane și elicoptere, vii cu un mujdei din ăla frecat bine, și suntem buddy pă veață. Voi?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Tu cu peștii mici, io cu micii. Sau cu o farfurie IMENSĂ cu mămăligă cu brânză, smântână și usturoi și cu câteva felii de șuncă d-aia adevărată. 🤤🤤🤤
Și alea. Mâncarea simplă este calea sigură spre climaxul gastronomic.
Exact așa. Și pentru că mi-am făcut singur poftă, merg să fac mămăliga. Din păcate, trebuie să mă mulțumesc cu gluma asta de smântână austriacă. Norocu’ meu e că am o carmangerie aproape, iar proprietaru’ se pricepe la șunci.
Să știi că vreau un articol în curând de la tine despre beneficiile și riscurile, din ce ai încercat tu, al TRT.
Adică vrei să mă pui la muncă? 🤭
Hai c-o să scriu unu’, da’ lasă-mă să-l „coc”-n ritmu’ meu.
Ca un bou ce ma prezint dupa ce ies la pascut portia de iarba si sa acopar venele de pe abdomen ce apar datorita malnutritiei , un bol imens de ovaz cu scortisoara , cacao si miere la care se adauga curmale si in ordinea numerelor de pe tricou : mar , para , banana si un kg de pepene cantalup si cubutele de soia prajite la air fryer cu doua linguri zdravane de unt de arahide . Stiu imi caut singur usa :)))
Am fost și eu vegan o perioadă. Nu a fost rău deloc dar nu este de mine.
Tind să devin un vegetarian relaxat cu voie la pește și rar de tot la o ceafă de porc.
Știi ce mă gândeam, ziceam să scriu despre vegani și tu să îmi dai informații, dar ar fi mai bine să îl scrii tu. Ar ajuta și cred că ar fi interesant. Că plus pe lângă info, scrii bine.
Mersi domnu , dar nu le am asa cu scrisul , legat de informatii cu cea mai mare placere impart si nu am militat niciodata pentru scoaterea carnii total din dieta , nu sunt extremist decat in anumite lucruri , reducerea ei da : adica o data pe saptamana sau cum zici tu peste , oua merg , laptele nu ca cel putin din studiile citite de mine nu se asimileaza si creeaza disconfort si alte dereglari , am cunostinte care sunt diabetici si vegani si au reusit sa scada doza de insulina sunt zile in care chiar nu se inteapa , sunt multe de spus si tine de balansul hormonal , jocul cu insulina si felul cum raspunzi la ea de la alimente . Daca vrei sa creezi un razboi pe aici iti stau la dispozitie si vrei sa acumulez eu toate injuriile sa stau scut , ma introduc in problema si ma apuc de scris numai sa zici cum anume vrei sa fie , plin de studii sau o lectura usoara . Tu structurezi eu umplu scheletul.
Legat de hormoni si in special TRT , tipul e cat se poate de transparent asta ca si punct de plecare https://www.youtube.com/watch?v=A6HyQPwKYL8 . E doar pura informatie fara atac la persoana .
Tipul ăsta este vegan, de ceva timp, dacă îmi amintesc bine. Foarte mișto.
A pornit in acelasi timp cu mine in ale veganismului , numai ca el a plecat pe partea de showman sau cum zic eu vanzator ambulant , tipul e o reclama umblatoare , dar pana sa i se urce faima la cap prezenta foarte concret si argumentat partea de nutritie si suplimentatie , prezentarile video din urma sunt un bun punct de plecare . Impartim aceleasi idei numai ca pe el la schimbat anturajul si banii , dar asta nu inseamna ca nu ofer Cezarului ce e al Cezarului , e singurul pe care il recomandat ca si nutritionist de urmarit in Romania , mai e un vag amic , dar nu are canal de youtub , doar instagram si el e dovada vie ca poti diabetic si vegan ajunge sa arati „bomba” .
@Edelweiss: tipu’-i amator. Crunt, nu așa. Știe el ceva, dar per ansamblu-i praf. Cel puțin așa reiese din video postat anterior. Io am aflat astea acum 20 ani. Endocrinologii-n marea lor majoritate habar n-au ce-i aia HRT sau TRT. Nebido este bun dacă nu-i luat așa cum recomandă endocrinologu’.
Dacă tipu’ ăla-i vegan, io-s Papa de la Roma.
P.S. Ca pretins culturist profesionist și să nu știi legătura dintre cortizol/cortizon și testosteron mi se pare hilar. Adică io l-aș lua de mânuță și l-aș scoate afară din sală.
P.S.2 Diabetu’ e o „binecuvântare” pentru un culturist, nu o boală. 😎
Si mie mi-e rusine sa spun colegelor ca retetele lor de paste cu complicatenii de ingrediente si sosuri imi fac greata si ca nu-mi place nimic mai mult decat friptura de pui sau porc la ceaun, cu sare si piper sau usturoi…
Cu mâncarea simplă cu ingrediente foarte proaspete nu dai greș niciodată.
O plăcere culinară super simplǎ: să înmoi pâine proaspătă în zeama de la salata de roșii. E şi cu vinovăție, cǎ na, așa ceva este inacceptabil în codul bunelor maniere. Aia e, oleacǎ de vinovăție n-a omorât pe nimeni.
Nu știu dacă să îmi fie rușine dar asta cu înmuiatul o fac des.
Pește mananc doar in tarile care au peste de apa sărată prospat: grecia, Spania, Italia, Portugalia.
În rest, nu mananc asa ceva…
Mănânc eu ca un pinguin preistoric.
Imi aduce aminte de o vacanta din copilarie. Eram pe undeva pe malul Moldovei si am prins cu totii peste. Bai, dar pestele ala nu era nici unul mai mare de 10 cm. I-am facut seara pe un fel de grarar. Am mancat tot, am ras.
In rest motto-ul meu in viata e Keep it simple. Asa ca si la mancare ma tin fix de acelasi motto. Si ce mancaruri bune ies numai din 3 sau 4 ingrediente. Delicios😋
P.S. Cred ca produsul tau de spalat orice e pe aproape. Vara asta cand eram cu totii la mama, sora-mea a spalat hainele ei si ale mele (din greseala) cu detergent de podele. Stii ce bine s-au spalat? Si ce frumos miroseau.😂
Și aveau și luciul ăla mișto hainele, este? 😂
Da, si extrem de placute la atingere🪶🪶🪶😁
Edel, ești de speriat. Îmi plouă în gură, mai ales că am și vizualizat. Ți -ar ideile tale crețe. Mâine mă gândeam să o iau spre marea noastră și să fac o cură de pește, scoici și alte orătănii marine. Plus unul, două pahare cu vin. Încă sper să mai fie anumite locații cu mâncare simplă. Storceagul e ceva ce nu pot rata.
Storceagul trebuie să fie pe orice meniu din rai. Drum bun și siesta divină.
Edel, da, așa zic și eu. Mulțumesc!
Da, du-te! Sa manaci pești bulgărești (vechi) și grecești (congelati).
Totul cât mai simplu și aici. De ex. îmi plac mult ouăle, aș mânca zilnic. Dar goale, cu puținică pâine, fără nimic altceva, nici roșii, nici bacon, nimic-nimic. Și neapărat moi, indiferent că-s fierte, ochiuri sau papară, dacă nu-s moi mi se par uscate și nu le mai mănânc. Ah, despre mujdei, mujgeiul e doar ăla frecat și cu pșinp apă eventual. Nu înțeleg cum de numesc unii mujdei sosurile alea cu smântână, iaurt, maioneză etc. Pește mănânc orice, ce nu e fad doar prăjit bine și cu mujdei ( pt. mine fad e rechinul, somonul gătit că ăla crud îmi place, lup de mare etc.) Era să mor de foame în Zanzibar, am mâncat doar fructe și ouă, pt. că, deși aveau toate mâncărurile posibile gătite excelent, adăgau la orice condimente de-alea orientale de nu le suport neam)
Ouălele moi sunt ceva de îmi plouă în gură.
De regulă 5 din 7 zile micul dejun la mine e format din 3 ouă cu brînză și ceva vegetal (ceapă verde , roșii sau castraveți) și o cafea. Uneori cu 4 felii de pâine, din când în când și un avocado peste. În weekend experimentez sau sunt pe drum, așa că nu mă complic cu meniu strict. Ca alternativă în loc de pâine, orez. O perioadă am încercat diverse variante de oatmeal, cald sau rece, sunt sute de rețete, și nu-i rău, o opțiune de rezervă, dar prefer ouăle.
Alimentul cel mai complet este oul.
Dacă m-ar pune cineva să aleg un singur aliment pe care-l mai pot mânca toată viața, oul făcut moale ar fi ăla. La voi care?! Probabil peștișorii ăia la Edel, Cu toate riscurile la ficățel, dar nici asta nu e dovedit, neapărat
Că oul „strică” ficatu’ e o tâmpenie crasă susținută de medicii cu zero cunoștințe de nutriție, adică majoritatea.
Oul, precum și carnea, se digeră și se absorb în proporție de 100%.
O singură dată am mâncat pește. Eram în Deltă, eram mic, aduseseră ăia niște somn proaspăt prins. Never again 🙂
Bine, și altceva nu îți place așa la orice oră.
Somnul e un pic gras, poate de asta nu ți-a plăcut, deși e un pește gustos. Dacă totuși îți mai vine cândva pofta să-ți dai dezlegare la pește, încearcă păstrăv.
Când eram mic mă duceam pe Bâsca Chiojdului și prindeam fâțe cu mâna pe sub pietre. Ultima oară când am făcut așa ceva fiind mai mulți am plecat cu sacii. Partea mea vreo 2 castroane din alea de fier, cum sunt la țară, și am plecat spre casă. Mă nene, am mâncat cu mămăligă și usturoi de mi-a ieșit și pe nas.
Seara… cui îi era rău? Am dat la rațe urât rău de tot. De atunci când am de ales între pește și altceva mai mult ca sigur că voi alege altceva. Nu zic că nu mănânc deloc, dar îl evit cât pot de mult.
Șuncă, brânză, roșii și ceapă nu aș refuza nici eu niciodată! Și MBS îmi place 🙈
Și eu am pățit-o cu pestele dar sunt încăpățânat și renunț greu
Mie imi place de nu mai pot carnea la gratar. Nu inteleg de ce sunt atat de tampita si de cruda si mananc ce iubesc, animaluse frumoase si nevinovate!
Pentru că în final ești un prădător.
irinusha moșulu’, dintr-o conservă de ton, 2 kapia copți, o ceapă (de apă, preferabil) și 2 roșii, îți face nenea un sos de paste…
altiufeliu, am termenat cu ză botez din cauză dă somn kinderiță personală, așa că stau la o BRRC; am fost la marea bulgărească 8 nopți; în prima zi am identificat un ristorante mai acătării (nu mergem, am fost ultima seară doar, din cauză de copchilă super energică [o fi un adehașde?, dunno] și am vorbit cu fata: bre, cernokop (un super pește mic de narea neagră, nu știu echivalentul românesc, sorry) aveți? n-avem! safrid esti! [stavrid adicătelea]! bine, zic, vezi că io vin zilnic, șăpti zîli, șî-mi dai stavrid șî dovlecei pane! dacă ai cernokop mă anunți tu! 7 zile am mîncat asta la prînz: stavrid, dovlecei pane și salată de roșii; dacă stau o lună la mare, o lună asta mănînc: pește mic, pește bun! nevasta s-a mai alintat cu biban de vreo 2-3 ori, io… simple man, simple taste! a fost o fază mișto că am lipsit un prînz, duși fiind, pentru copchilă, la Ravadinovo Castle, „boss, where were you yesterday!?”
Mâncarea de cartofi, sau cartoful în general, n-o mai suport de când eram în armată. Mănânc cartofi, nu foarte des, dar trebuie să fie la cuptor. Prăjiți sau piure foarte foarte rar. Pește, obligatoriu mic ca să-l mănânc cu oase cu tot, sau foarte mare (5-6kg) ca să pot alege oasele. Altfel se alege praful de tot peștele ăla
La fel și eu cu peștele.
Eu am prins o ură viscerală pe mere, struguri și căpșune de când eram sclav pe plantațiile comuniste.altfwl mănânc și fier-beton dacă ii pun putina sare. Dar cel mai mult îmi place iahnie de fasole cu orice ar fi înăuntru, cârnați, ciolan afumat, costițe.
Când trec pe la Km 247 Boița sigur opresc să bag un ciolan cu fasole:sunt curios cum vor fi afectați de autostradă.
Acu poți mânca liniștit struguri capitaliști. Io am prin doar culesul de struguri.
Despre cules vorbeam, evident!