Luni, din lipsă de idei crețe, cred că o să devină un obicei așternerea unor rânduri, cât se poate de puține, despre ce am vizionat în săptămâna care a trecut. Așa mai facem schimb de idei despre umplut timpul cu pelicule care să nu reprezinte o irosire totală a unui număr de zeci de minute din componența vieții noastre.
FROM – sezonul patru (HBO)
Mi-au plăcut mult cele trei sezoane precedente. Toate îmbracă o atmosfera Stephen King tipică, ușor diferită, totuși, și aici se vede mâna lui John Griffin.
Am încheiat cel de-al patrulea sezon la fel cum le-am început și pe primele trei: singur, pentru că doamna inimii mele are aceeași aplecare pentru genul dark/horror cum au politicienii români pentru binele țării.
Mesajele din altă cameră, de genul: „Dă dracului sonorul mai încet sau pune-ți căștile, că iarăși nu mai dorm două nopți, și dacă nu dorm eu, să te văd cum o să reușești să o faci tu!”, sunt ceva obișnuit în timpul vizionărilor mele a diferitelor pelicule incompatibile cu structura emoțională a soției mele.
Din fericire pentru toți cei care au găsit plăcere în primele trei sezoane, al patrulea nu se fâsâie aproape deloc. Există o pierdere de tempo, apar și momente în care acțiunea se trage pe cur, dar, per total, sezonul patru este unul solid.
Tucci revine în Italia ( Disney+)
Suntem îndrăgostiți de Italia. Ne place totul acolo: mâncarea, abordarea vieții, limba, aerul. Atât de mult ne place că ne-am setat să ne mutăm oasele bătrâne undeva de la centrul cizmei în jos. Cât de jos, vedem în anii ce vor veni, oricum.
Îl ador pe Tucci și iubesc Italia, ce poate fi rău în combinația asta? Absolut nimic, poate doar dorul, pornit atunci când am văzut peisaje atât de familiare, care ne-a măcinat sufletele ca Adriatica plajele din Gargano. Sau ca cele din Ostia. Sau Pescara. Sau…
Vorba unui amic mai tânăr: Vă duceți în Italia la fel de des ca la Penny. De aia sunt atât de ofticat când văd atât de multă prostie a proștilor care ne vor înapoi în mlaștina aia gri în care ne-am bălăcit în anii ’90.
Documentarul este fabulos. Fenomenal este că, în timp ce ne uitam la el, exclamam când eu, când soția sau băieții: Pe strada asta am fost și noi, în zona asta am mâncat și noi, uite muntele pe care am urcat!
Am mai văzut și o comedie ușurică de pe Netflix, atât de rarefiată că nu mai reușesc să îmi amintesc cum se numește.
Voi cu ce v-ați mai clătit ochii? Seriale, filme, desene animate?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Din motive foarte personale, în ultima vreme mi-am clătit ochii cu apă caldă, lacrimi, apă caldă și iar lacrimi, în această ordine. Mi-e simpatic și actorul cu chelia ca un ceaun de tucci răsturnat, dar aștept să apară documentarul pe National Geographic, pentru că nu mai am timp în portofel și pentru servicii de streaming.
Îmi este și frică să întreb ce a cauzat lacrimarea. Sper din tot sufletul să fie vorba de o epiforă nu de ceva legat de școală, serviciu, vot irosit.
Nu e din cauza imaginii cu copiii lui Nicușor lingând marfă proaspătă la raclă, nici din motive de deficiență de drenaj lacrimal. Situația s-a mai remediat prin apeluri video cu fiul „risipitor”.
Stai un pic, vrei să zici că locuieşti cu cineva de gen feminin, în speță nevastă, şi nu foloseşti căştile ca standard? Țin minte că atunci când mai aveam şi eu colocatari asemănători foloseam doar căşti, dacă nu era vreun moment de irosit aiurea tim… de vizionare la comun a vreunui film sau episod de serial. Bine, asta nu mă deranja, că eu folosesc practic doar căşti şi când locuiesc singur, dar ca idee.
De văzut recent, am revăzut „The Master and Margarita”. Varianta rusească din 2005.
Nu prea folosesc căști când mă uit la filme. Am senzația aia de strângere a urechilor asemănătoare cu cea boxerilor prea strâmți cu altă zonă a organismului.
Eu am tot bobinat la un serial pe care nu prea vi l-as recomanda (Person of interest).
Am fost si la film la The Odyssey despre care s-a scris mult. As fi putut sa ies la o cafea cand se batea omul cu diversi monstri dar am ramas sa tremur, stoic, in sala. Nu am inteles de ce fac aia atat de frig la mall sau de ce a vrut Nolan sa ocupe atat loc cu penibilitatile alea in film. Ma bad.
As Nolan intended, eu nu voi merge la filmul ăsta. Prefer să îmi aduc aminte de Ulise așa cum mi l-am închipuit din carte. La mall e mult prea frig, mult prea mult zgomot și mult prea multe reclame pe banii mei.
Avertisment pentru cei și cele care vor să vadă filmul fie în regim de castitate informațională, fie cu cât mai puține atentate la inocența vizionării. Mai jos sunt spoilere.
Deși mi-a plăcut și mie filmul, Odiseea lui Nolan nu respectă întru totul cronologia sau rigoarea textului homeric. Pe de altă parte, când prezinți lumii o viziune asupra experienței post-război a unuia dintre cele mai cunoscute personaje ale literaturii, perceput de secole ca erou, poate că apare și o responsabilitate morală destul de importantă. Adică miza nu mai este doar spectacolul vizual. Poate că Nolan a simțit responsabilitatea asta și de-asta i-a dat lui Odiseu un PTSD demn de 2026. Eu cred că e un film de văzut, dar nu cu așteptarea să fie pe gustul fiecărui spectator, ar fi și imposibil așa ceva. Sunt curioasă dacă Nolan va face vreodată și o Iliadă. În Grecia, în primul an de gimnaziu se studiază Odiseea și abia în al doilea Iliada.
Notat Person of interest. Overall mi-a plăcut cu am construit Nolan în Odiseea.
Au fost putine reclame, doar la Cinema City cateva.
Nu regret ca am fost la The Odyssey, mi-a placut, dar am chestii cu care nu rezonez.
Nici eu. Destule.
Weekend-ul ce tocmai a trecut am văzut sezonul 2 din The Gentelmen al lui Guy Ritchie.
Chiar, cum este serialul. Îmi place Guy Ritchie și raportându-mă la ce a scos cred că nu a dat-o acum de gard.
Mie mi-a plăcut mult și serialul. Cred că este singura situație în care și filmul și serialul mi se par la fel de bune.
Să tot fie un an (doi? trei?) de când n-am mai văzut vreun film. Netflix n-am avut niciodată, TV n-am din 2009, cinematograf n-am pe o rază de minimum 40 km. Seriale cred c-am vreo 4, hai 5 în viața asta (MASH, Bundy, Lucifer sigur).
Din comentariile de dincolo, unde vă simteți ca seniorii la gym, se vede la fiecare construcție lingvistică că sunteți prieten cu cultura extinsă.
Cultura extinsă de pălămidă şi scaieți pe bătătură, dacă mă gândesc la ce lene mi-a fost anul ăsta. Başca zăpada de astă-iarnă, plus ploile din primăvară care au făcut cea mai mare recoltă de iarbă şi fructe de-a rupt toți pomii din sat de la atâta greutate.
Cât despre cultura subsemnatului…MMS cu mila, având în vedere lipsa de facultățuri.
Esențele tari nu sunt ținute mereu în cornete manufacturate din diplome.
Am în fiecare zi timp pentru câteva episoade din MASH 4077😜
Am văzut și eu „From”, unul dintre puținele seriale pe care le-am dus la capăt în ultimul timp, într-o perioadă în care soțul a fost plecat de-acasă, cu munca. De regulă, când mă uit singură la ceva seara, eu adorm iar serialul își vede liniștit de treabă. Așa că, la următoarea sesiune de vizionare (care nu-i neapărat a doua zi), încep cu un joc. Se numește „Oare unde oi fi rămas?”. Îl mai joacă cineva?
Nu, că e in player,, continuă de unde ai rămas „. 😁
Tu vezi pe o platformă care știe secunda la care ai închis ochii, dar nu pentru clipit, ci pentru adormit? 😀
Ah, scuzoaie. Am citit în grabă. Eu nu adorm la filme. Dar dorm în momentul de față se pare, deși am pretenția că m-am trezit de vreo 3 ore. 😁
Lucifer, vreo două sezoane, interesant. Și două episoade din Band of Brothers, asta fiindcă le au pe avioane. Plus că m-am apucat să revăd seria Harry Potter și de ascultat cărțile pe Audible (frumoasă interpretare). În rest, mai la toamnă/iarnă cu filmele, că vara e pentru altceva.
Numai ce m-am întors din plimbarea prin loc cu umbră şi verdeață care nu-i țintirim. Pe lângă testat Musicolet, care pare un înlocuitor bun pentru AIMP, ce s-a prostit în ultimii ani, am dat peste asta:
https://m.youtube.com/watch?v=R_EoM0opLGs
Şi mi-am amintit că la un moment dat vizionam cel puțin anual The Hobbit şi LotR variantele extinse, unul după altul. Dacă găsesc aproape 24 de ore legate pentru asta, sunt pe lista de revăzut.
Ahaha, ia te uită, rubrică de filme 🙂
Împrumut fără jenă. Am mai făcut asta cu filmele. Știi cât s-a repetat? Exact.
Tz, tz, ai întrebat înainte? :)) Oare rubrică de desene animate are cineva?
@Anduța – Aia este, trebuia să ceară voie. Cei doi mari bloggeri din Militari scriu despre filme (adică eu și Zoso), Cetin scrie despre filme, Vasilescu parcă scria despre filme… păi cum să începi așa să scrii despre filme fără să iei în seamă înaintașii? :))
Bulangiu ăla care n-a făcut-o.
Cei 5 cavaleri ai cinematografiei din blogosferă. :))
Aștept cu nerăbdare ultimul sezon din From. La fel, cu și mai multă nerăbdare cred, ultimul sezon din Silo. Ambele în 2027.
Recent am văzut și The Narrow Road to the Deep North, tulburător prin cruzimea gratuită de care sunt în stare oamenii când sunt pe poziții de superioritate și care îmi amintește mereu de ce îmi plac mai mult animalele. Un serial care nu mi-a indulcit starea de spirit pe care o aveam din cauza începerii unui nou an școlar, dimpotrivă .Subiecte diferite, evident, dar stări de apăsare asemănătoare.
Am căutat unde pot să văd „The Narrow Road to the Deep North”, am găsit că pe Prime. De pe Netflix am trecut acum mult timp pe Prime, apoi m-am mutat pe HBO Max. O să închid și abonamentul ăsta și mă reîntorc pe Prime, pentru acest film. Mulțam de avertisment.