După o zi în care omul pe care l-am votat, cu oarecare speranță, a fost prezent la Chișinău, și care nu a scăpat ocazia să mai execute o rundă grețoasă de catifelare a spațiului intragluteal al oranjadei de peste apa cea mare, fidel mizeriei românești, capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, dar te face sigur capră, zeii miloși, sensibili la accesele mele de vomă, au decis că merit să încep o nouă zi cu sufletul plin.
Și mi-au trimis muzică. De fapt nu, au trimis artă! Și un orb a putut observa că, în ultimii ani, în toate genurile muzicale, excelența s-a născut în Nord. Este uimitor cum vânturile reci și sufletele aspre ale oamenilor fiordurilor pot să dăruiască lumii o muzică atât de caldă. De aceea realizarea celor patru norvegieni nu pare a mai fi atât de ireală.
Doisprezece ani de pauză le-au trebuit unor norvegieni să aducă în fața lumii unul dintre cele mai bune albume de power scoase în ultimii zece ani.
Ce a reușit în 2026 Triosphere poate să stea alături, cu mândrie justificată, de Helloween – Keeper of the Seven Keys, Blind Guardian – Nightfall in Middle-Earth, Stratovarius – Visions, Gamma Ray – Land of the Free, Angra – Holy Land, Kamelot – The Black Halo, Iced Earth – Something Wicked This Way Comes.
Sunt destule chestii care dezamăgesc constant. Din fericire, există unele ca Oceans Above, Stars Below, care reușesc să împrăștie mizeria, aducând lumină. Opt ani au trecut între The Heart of the Matter, care a fost și el o realizare muzicală de excepție, și reușita absolut fenomenală atinsă de discul ăsta din 2026.
După lansarea single-ului care a dat numele albumului, urmat de un altul, banger bine de tot, Shorelines, am sperat ca, după o pauză de atâția ani, să nu fie cele două piese, hai, poate încă una, vârfurile, iar restul materialului să fie cel mult digerabil. Așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor.
*****
Doar că oamenii au burdușit cele 49 de minute doar cu muniție de calitate. Este absolut încântător să vezi că s-a reușit: după o piesă bună urmează una la fel de bună și tot așa, foarte bun după foarte bun. După albumul ăsta, Triosphere și-au câștigat dreptul să lucreze măcar zece ani la următorul album. Eu aștept cuminte, îmi schimb stilul de viață doar ca să fiu contemporan următorului lor disc. Să miști în halul ăsta un deather/thrasher de o viață este mare, mare lucru!
Și să nu uit: ia de aici, AI shit!
Ida Haukland (insta), Marius Silver Bergesen, T.O. Byberg și Kenneth Tårneby au manufacturat în 2026 muzică de colecție, care nu ar trebui să lipsească din playlistul și colecția oricărui metalhead. Chiar sunt curios, după ce ascultați albumul, ce impresie v-a lăsat.
Triosphere – Oceans Above, Stars Below
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Când le vede fiordurile, până și un surd apreciază muzica nordicilor. Pentru mine, care nu mai am păr de scuturat metalheadul, banger înseamnă cu totul și cu totul altceva, aproape de sufletul meu. 🙂
Frumos, muzică bună de impresionat fetele în perioada liceului! Sau de ascultat la sală. La plajă nu, acolo încerc altele, mai grele.
Nu cred sa existe muzica sa spele ce draci am eu acum.
Tocmai am fost intr-o vizita si un drum de 11 km si 26 de minute (dus) s-a transformat in 27km si 1h31min la intors. Pentru ca erau toate drumurile din centru blocate si persoana vizitata a avut nesimtirea la locuiasca in partea cealalta a orasului. Toate, in plm. Din Victoriei la Unirii. Si, colac peste pupaza, GPS-ul dadea numai informatii eronate. Asta s-a intamplat intr-un oras aproape gol, ca altfel faceam 3 ore pe putin. Motivul – nu stiu ce tur ciclist si blocarea Caii Victoriei, adica niste imbecili de la primarie care au dat autorizatii aiurea.
Am si doua concluzii.
1. O lume fara GPS este un haos greu de imaginat.
2. Cred ca primarul Bucurestiului are o palarie prea mare. De grija votului meu a scapat. Nu poti sa fii atat de prost si sa ai pretentii la functii publice.
Ieri am ieșit un pic cu doamna. Era vreo 2, am ajuns sus la Ateneu, Calea Victoriei era închisă și nimeni pe ea dacă nu luăm în considerare cei 10 tefeliști feroce care se duceau probabil să halească merdenele la Amzei. Nu pricep de ce trebuie să ai „străzi deschise” o zi întreagă când corporatriștii apar abia pe seară să sugă cafele cu paiul. Nu pricep de nici o culoare…
Oricum ştim că pentru elite tefeliştii sunt nişte nimeni, deci e un pic redundantă exprimarea din descriere.
Au suspendat și metroul?
Eu nu mai am mașină la București.
Am înțeles că din ianuarie 2027 se dezafectează metroul și fac subteranul utilizabil pentru mașini.
Acum, na, umbli şi tu cu şopârlițe din astea de subteran…
Traseul meu, cu metroul, înseamnă așa: 2 stații tramvai sau pas voios + metrou – schimbat – iar metrou + alte 20-25 min de mers pe jos. Total 1h10-1h20 in weekend. La fel la întors. Doua ore jumătate pe drum.
Eu, nemernic fiind, prefer 25-30 min cu mașina.
E de înțeles. Mai bine, oricum, ca unii amuzanți care găseau relaxant şi plăcut să facă o plimbare apostoleşte din Pantelimon în Drumul Taberei sau din Berceni la Piața Presei
E un capriciu al unei părți de electorat, pot să înțeleg chiar daca nu gust. Nu suntem toți la fel.
Dar ce a fost azi a depășit orice limită.
Pot pricepe și eu perfect dorințele electoratului. Le pot chiar și susține, ca manager chiar aș avea grijă ca aceste dorințe să fie îndeplinite. Dar să fie îndeplinite sub forme care să dispună de logică, nu închidem tot bulevardul când nebunia începe cel mai devreme la 5pm 🙂