Ziua începe… cu ora la care te culci în seara precedentă.
Ăsta e un fel de motto al meu. E de curând, adică de vreo câțiva ani, și am observat că cel mai bine îmi e când mă culc la 10 seara și mă trezesc super odihnită, fără ceas, undeva între 5:30 și 6 dimineața.
Ador zorii zilei. Să-mi iau primele raze de soare în liniște, să-mi planific ziua cu o gură de cafea și o țigară. Sper să nu citească copii pe aici, dar, dacă da, copii, voi să nu faceți așa ceva!
Bine, partea cu țigara e doar în zilele în care nu e frig, se poate sta pe balcon în pijamale și, dacă plouă, ploaia cade perpendicular pe sol. Am și eu niște standarde.
Am zis motto, dar de fapt e mai degrabă un motto in progress. Nu reușesc chiar în fiecare seară să mă culc la 10. Uneori se face 11. Iar în serile cu petreceri dau de-a dreptul cu el de gard și mă bag la somn mult mai târziu. Dar niciodată mai târziu de 4 dimineața, că doar trebuie să existe și niște limite.
Ce mă enervează e că am prin jur o grămadă de alți oameni matinali care se culcă în mod constant mult mai târziu decât mine, uneori chiar și după 12 noaptea. Și nici nu dorm la prânz sau ceva. Eu n-aș putea. Cel puțin nu pe termen lung.
Ba chiar mă gândesc cu o oarecare îngrijorare că se apropie perioada aia destul de nasolică din viața noastră, a femeilor, numită menopauză, care poate veni la pachet, printre multe alte „bucurii”, și cu insomnii. Cum ar fi să ajung să-mi trăiesc plenar motto-ul și apoi, jbam, uită Anduță de el!
În fine. Deci, în concluzie: ziua bună începe cu nani de la 22:00. Suntem cu toții de acord, da? 😀
(Acest text a fost scris pe la două noaptea, după un fel de petrecere. De mâine, de fapt de azi, reiau, cu optimism, lucrul la motto!)
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ziua bună începe dimineața când sunt pe plajă. Foarte devreme, ca să apuc să mă și odihnesc puțin. În rest, nu prea am probleme cu trezitul, unii mai răutăcioși ar zice că e de la vârstă.
Nu, nu, oamenii răi ar zice că alt verb similar e influențat de vârstă.
Pfff, invidioși!
Îmi ajung în general 6 ore de somn de calitate, eventual 7-8 la câteva săptămâni. Asta înseamnă 22, dacă mă trezesc la 4, sau miezul nopții pentru 6.
Să nu uităm și înțelepciunea populară: „cine se trezește de dimineață, cade singur în ea”. Dacă foloseam un sinonim pentru verb, puteau exista interpretări.
Dar ce înseamnă somn de calitate? Monitorizezi cât ești în stare de veghe, cât dormi profund și de-astea?
Nu monitorizez. Empiric, șase ore în care dorm și mă trezesc odihnit fără vreo pauză de deșteptare la jumătate, că a decis creierul că azi se livrează somn la reducere și poate noaptea e timp propice pentru reflecții. Mă bătuse la un moment dat gândul să mă apuc să monitorizez somnul profund, dar mi-a trecut.
Cine n-are pisică, are somn odihnitor. Din motive necunoscute, acum 3 zile m-am trezit fără motiv la 02:30 și nu am mai putut adormi, așa că 3 ore m-am uitat pe silențios la filme. Noaptea următoare am dormit 11 ore, fiind și plecat la părinți, care n-au pisică, doar șoareci. În rest, media e de 7 ore pe noapte, dacă nu fac prea multe andro(id)pauze ziua.
Vai de capul meu, ultima oară la ai mei m-a călărit Sǎrmǎluța lor ceva de speriat. Parcǎ intenționat îmi dădea rotocoale tacticos prin pat, m-a călcat și pe cap (ușurel, ce-i drept) la un moment dat, apoi s-a pus pe tors zgomotos fix sub bărbie.
Am avut hamster Sărmăluță, știu și acum unde e îngropat… E printre cele mai relaxante zgomote torsul ăsta, dacă nu stă lipită de tine cu fundul flocos sub nas.
Eu funcționez ca Anduța. De la 22 la 5:30-6, cu mici variațiuni.
Dimineața am mai multă energie și în timp ce fac cafeaua, pun la loc eventuale vase sau rufe spălate în ziua precedentă.
Apoi cafeaua e doar ca să stau locului și să mă trezesc cu încetul. Nu mi-a plăcut niciodată vorbăria de la prima oră.
Când am vreo ieșire sau vreo petrecere și adorm târziu, mă trezesc maxim pe la 7-7:30. Recuperez cu un somn scurt de după-amiază (20 minute) și 8 ore regulamentare noaptea următoare.
Eu dimineața am uneori chef mare de vorbǎ, soțul și copiii mai degrabă spre seară. Dimineața mă/ne salvează și pe mine și pe ei mama și/sau soacra, care parcǎ au chef de vorbă oricând! :))
Cand sunt la munca mă trezesc la 5.39 și de obicei în jur de 10.30 mă culc, când sunt acasă pot să mai lenevesc până pe la 8 în pat pentru că pe la 12 mă bag la somn.
Azi m-am trezit la 09:00, cǎ așa mi-am pus ceasul, să nu lenevesc!
La 4 sau la 5. Depinde de cât s-a odihnit peste noapte creierul în cap. Pentru că cochetez cu ore de trezire pe care alții nici nu știu să le arate pe cadranul unui ceas, mă culc în jur de 22.30, hai 23. Practic matinalismul #dămik.
m-am uitat la ecranul cu alarme de pe vremea cînd munceam! nu-l pun pe imgur că nici nu intră, nici nu vreau să vă induc depresie…
Cum e Valencia, Costică? Te-ai aclimatizat la nivelul de trai?
Edel, mǎ simt știutoare, știu perfect unde e 04, ba chiar mă stresează dacă se apropie ora asta și încă nu m-am culcat! Dar care-i faza cu trezitul la 04, e legat de beneficiile somnului sau de vreun beneficiu de a fi conștient în mijlocul unei lumi inconștiente? Ai zis ca ne zici, practic ai promis! :))
Costică, de la ceva povești de-ale tale de șoferie ca meserie să știi cǎ am ceva mai multă înțelegere în trafic pentru dubițe. Dacă pui ecranul, eu sigur nu o să intru în vreo depresie. Dar foarte posibil să mă întreb oare cum arată ecranele cu alarme ale altor șoferi. Ale tuturor!
Asta cu beneficiul de a fi conștient ïn mijlocul unei lumi inconștiente ține mai mult de cinism decât de obiceiuri matinale.
Am citit acum una de sezon
„you can’t drink all day if you don’t start in the morning!”
Eu ma trezesc când vreau eu și merg la muncă tot când vreau eu, de regulă pe la 8.15,dacă nu plouă. De adormit, mă prinde și ora două.
De regulă dorm când mi-e somn.