Azi propun să ne cunoaștem un picuț mai bine. Eu sunt Anduța, așa-s trecută și în buletin, spre surprinderea unora dintre cei care mă întâlnesc pentru prima dată. Că am tot fost întrebată “Da’ chiar așa te cheamă”? Mi-am întrebat și eu părinții acum mult timp cum de mi-au ales așa prenume și se pare că, fiind născută pe 2 decembrie, intenția era să mă cheme Andreea, că sf. Andrei e cu câteva zile înainte. Și mă mai cheamă și Nicoleta, că sf. Nicolae e la câteva zile după. Cum de-a ieșit Anduța în certificatul de naștere nu se știe, am concluzionat că o fi fost tata prea amețit (de fericire, cum altfel?).
De-a lungul timpului am avut, temporar, niște porecle, în diverse grupuri. De exemplu, când eram foarte mică și mă întorceam din mediul bunicilor de pe mamă, de la țară, înjuram ca un birjar, inclusiv folosind cuvântul “căcat”. Motiv pentru care copiii mai mari mă tot provocau să vorbesc urât și mă alintau cu porecla “căcăsoi”.
Când m-am mutat din Câmpina la Vaslui, pentru că vorbeam cu accent muntenesc, colegii de clasă m-au întâmpinat cu “bucurieștianca”. Tata mă mai apela prin gimnaziu cu “măi, smântână”, că-mi plăcea să-mi adaug frecvent smântână în mâncăruri. La facultate, cei și cele cărora li se părea că Anduța e prea diminutivat, îmi ziceau Andu. Cu una dintre aceste colege eram la ceva seminar de microsoft office, lucram amândouă pe același calculator, eu am greșit ceva și colega tot îmi zicea “andu, andu”. Mi-a luat un pic de timp să înțeleg că se referea la “Undo”.
Bunica soțului meu, grecoaică de vârstă înaintată, îmi tot zicea Αθήνα (Atena, cum ar veni). Argumenta că nu poate pronunța Anduța, grecilor nu le vine ușor să pronunțe “nd”-ul. Când soțul meu a încercat să o ajute cu pronunția, am sărit ca arsă: da’ lasă, dragă, femeia, să-mi zică cum poate! 😀 Bine, și când am vizitat Parthenon-ul am strâmbat superior din nas “pfff, ce caută toți oamenii ăștia străini la mine acasă???!!!!”
Dar altfel, eu peste tot mă recomand Anduța, inclusiv pe interneți, social media etc. Mai am prieteni sau cunoștințe care au mai multe profiluri pe social media, de exemplu, cu diverse nick-uri. Cineva chiar mi-a zis de curând că folosește profilul alternativ ca să poată să comenteze pe la diverși în moduri în care nu se simt confortabil să o facă cu profilul real. De exemplu, să-i critice. N-am simțit niciodată nevoia să fac asta până acum, nu că ar fi ceva în neregulă dacă simți.
Mno, cam atât despre poreclele și nick-ul meu. Că mor de curiozitate să aflu despre ale voastre!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Nice try, but nope. Domnul Wurst sună a neamț serios, pe care chiar l-ai vota, chiar dacă n-are toate țiglele pe cele șase case din vis. Farkas sună prea maghiar, pentru cât de corect scriu, deci mai rămâne o variantă neaoșă, latină, pe care încerc să o protejez cu prețul postării mele. 🙂
Păi și Kronwurst de la ce vine, înseamnă crenvurști, nu? De ce nu ficăței, sau mititiei?
Vine de la cârnatul de Brașov care spune brașoave, prin analogie cu crenvurștiul. Că mai scapă și câte o lovitură la ficățeii unor oameni mititei, asta nu pot garanta.
N-am nicio porecla, o prescurtare, insa, am. E lung Alexandru, deci Alex. In afara de prietenii pe care ii am inca din copilarie, din scoala generala, si care ma striga in continuare pe numele de familie, nimeni nu imi spune altfel decat Alex. Sotia ma mai striga George uneori, dar si eu ii spun Mirela. Evident ca nu o cheama Mirela.
😀
La mine e prenumele real și inițiala numelui. Peste tot.
Frumos și fără complicații.
Un văr, pe la vreo 2-3 ani, îmi pronunța numele Colileia. Aşa îmi zice și în ziua de azi, si mamă-sa la fel. Tata mă striga Coculeana. In rest, pentru majoritatea familiei, mama inclusiv, sunt Cornelica. A, în liceu prietenii mă chemau Cora.
Un prenume foarte ofertant la variațiuni, de la mic la mare!
Eu sunt Ana. După ce toată perioada cât am fost în școală am auzit toate glumele mai bune sau mai puțin bune legate de numele meu, în liceu am hotărât să folosesc al doilea prenume, Iulia. A fost o încercare nereușită pentru că fiind obișnuită cu Ana, nu răspundeam niciodată la Iulia.
Odată cu apariția artistei și a piesei care a consacrat-o, Anouk mi s-a părut alegerea potrivită.
Cât am lucrat la șantierul Mega Image, aveam doi ingineri greci care îmi cântau ”Ah, Anoula” a lui Kalogiannis. Deși ei erau simpatici, alintul ”Anoula” nu a fost pentru mine.
Nu știam piesa cu Anoula zăpezii a lui Kalogiannis, născută pe 9 decembrie. :))
La mine e simplu. Colegii mă strigau John, Johnes de la Ionescu. La un moment dat unul a venit și cu apelativul „bătrâne!” și combinația a fost gata. Dar e aplicabil numai între foștii colegi.
Aoleu, cred că ți-am zis odată „seniorule”, scuze! 😀
Vine o vreme🤣🤣🤣
În orăşelul meu de provincie eram Zubizarreta, în facultate eram Zenga. Inutil să precizez de ce.
Nea_zapdă, te-am citit la Arhi că ai fost pasionat de fotbal. E drept că acum a trebuit să caut ce e Zubizaretta și Zenga? :))
Anduță, cine sunt nu ce este 🤭
Da, am aflat! Și am căutat pe rând, cu „ce este”. 😛
Eu am fost Irinuș a lu mama, Țuca lu tata, Iri a fraților și nepoților. Irina Loghin pe la vecini/pretini, in copilarie, Irina in buletin si societate. Răruț, mi se pare, numele meu, totuși!
Hei, am botezat o fata cu numele asta. De fapt ai mei erau nași dar m-au întrebat pe mine și am zis Irina. Nu știu de unde mi-a venit că nu cunoșteam pe nimeni numit astfel.
*
La mine a fost Țepeș și mai apoi Țepeluș. Dar nu a ținut.
Sa fie sanatoasa Irina!
Irina/Irini deci și Irinoush înseamnă liniște/pace în greacă. Am o prietenă Irene care-și ilustrează perfect numele, e de-un calm incredibil!
@pvladc, dar pvladc de la ce vine? Mereu tre’ să-l iau cu copy paste! :))
Vlad?
Păi și de ce nu cvladp, să fie c și p în ordine alfabetică?
Sunt inițiale de la numele meu. Așa am vrut, sa fie mai greu de reținut. Să nu iasă în evidență.
La mine n-a funcționat. 🙂 Bine, eu sunt și genul acela de om care atunci când face cunoștință cu cineva cu nume mai neobișnuit sau mai greu de pronunțat moare puțin pe interior dacă nu-l reține din prima, inclusiv cu pronunția corectă.
Vânătorii de munte, ochii albaștri, cei 1950 mm care poartă o moacă de SS-ist m-au făcut edelweiss.
hmmm, ceva parcă lipsește aici. Dacă ar fi fost doar astea, ar fi putut fi și Steinadler sau altele din flora/fauna alpină, pe nemțește, nu?
Nope, floarea de colț este emblema v. m.
Bine, Edeliu!:))
Logo al trupelor montane nemțești , insignă sau cum vrei să îi zici e o floare de colț.
Serafica floare de colț!
Asta am găsit pentru Ro: https://www.rador.ro/wp-content/uploads/2022/11/vanatori-de-munte-logo-agerpres_9175368.jpeg și asta le nemți: https://aboutww2militaria.com/image/data/aug2022_main/insignia/wehrmacht-mountain-truppen-gebirgsjager-patch-13872-1.jpg
Gata, are sens acum, s-a mers și pe emblema nemțească a vânătorilor de munte, fără uliul munților, acvila, care înșfacă floarea de colț!
La mine e super simplu, varianta de plural pentru „half-elf”, un concept din universul lui Tolkien. E o întreagă poveste acolo, despre descendenții ce au ales să fie în rândul oamenilor, sau elfilor, cu avantaje şi dezavantaje (mă rog, mai mult dezavantaje la oameni, dar fiecare cu preferințele sale). Folosesc nickul să mai comentez pe unde apuc, prin din ce în ce mai puține locuri, că, în fond, comentatul pe un blog e şi o formă de cultivare a vanității, dincolo de simpla comunicare, şi nu prea mai am chef de acțiuni din astea şturlubatice.
Altfel de nick-uri https://tolkiengateway.net/wiki/File:Tolkiengrave.jpg 🙂
Eu sunt a III-a generatie de copii, din cartierul meu. În prima generație era unul care era supranumit BaGheRa și care stătea cu mine în bloc, dar la altă scară. Mulți din generația asta, m-au perceput, ca fiind fratele acestui tip și mă strigau așa. Uneori chiar mă și întrebau chiar ce mai face „frate-miu”.
Și frate-tău de ce era supranumit Baghera? 😀
Mă nu știu să spun…
Andreea e un prenume atat de comun. Pe mine ma cheama Andreea si tare mi-as dori sa mai am unul de rezerva. Anduta e inedit, credeam ca e diminutiv. Dar faptul ca asa e in buletin mi se pare misto. Nu mai stiu ce porecle aveam cand eram copil, una posibil sa fi fost Ardeia. Posibil si aragaz cu 4 ochi, port ochelari de mica.
Stiu ca aveam o colega cu numele Krem si ii povesteam odata ca imi place Finetti. A luat-o personal, probabil multi se luau de ea din pricina numelui. Mie doar imi placea Finetti, nici ca ma gandisem :))
E frumos Andreea, cu tot cu variațiunile Deea sau Andra. Am cunoscut pe cineva cu numele Andrea, se pronunța cu accent pe e, așa că am crezut că se scrie Andreea. M-a corectat imediat prima dată când i-am scris ceva și țin minte că m-am gândit că ce bine că am auzit cum se pronunță înainte să aflu cum se scrie, să nu fi zis cu accent pe a. :))
Andrea pronuntat asa e next level. Ca in The Devil wears Prada. Elegant.
Intotdeauna iarba e mai verde la altii :)) Asa sunt si cu casele mobilate ale altora. Imi plac la nebunie, ma gandesc ce stil, ce imaginatie. Si ma intreb eu de ce nu o am? :))