O zicală spune că, pentru a avea o viață împlinită, un om trebuie să facă trei lucruri: să planteze un copac, să zidească o casă și să crească un copil. Dacă în jurul puietului proaspăt plantat apare aproape instantaneu un gard, ăla care s-a apucat de împlinit toate cele trei etape ale înțeleptei ziceri este, sigur, un român.
Construcția unei case în grădina maicii domnului începe întotdeauna cu gardul, ăla care o să apere, în primă fază, veceul și groapa care o să găzduiască betonul fundației, de vecinii răuvoitori și hapsâni. Cred că suntem singurul neam care, după un gard înalt de aproape trei metri prin care nu răzbate nici heptavirusul, la trei pași de palisadă mai construiește un gărduleț mic. Pentru flori, boss, ce știi tu!
Nu știu pentru ce este gărdulețul ăla, poate este făcut să țină departe piticii de grădină ai vecinului, trimiși să se strecoare pe sub gardul cel mare ca să se rostogolească dușmănoși, ca niște hipioți degenerați, prin marea de mușcate, narcise și lalele.
Am dat-o de garduri pentru că altfel nu aș fi putut să fac legătura cu cafeaua. Mai exact, am tot ce îmi trebuie pentru o cafea peste medie în perimetrul domiciliului personal, dar simt nevoia ca, în weekend, să mă duc să cumpăr dintr-una din cele două cafenele din centru ceea ce numesc eu, cafeaua pedestrașului. Adică cafea proaspăt măcinată, îndesată într-un pahar de carton, fără zahăr și cu praf de mers.
Și cum mergeam eu agale, cu căștile în urechiușe și ochișorii plecați sfios spre pavaj, nu am sesizat că între mine și intrarea de la cafeneaua de unde îmi luam lichidul fierbinte și aromat se ridicase o mândră și surprinzătoare palisadă. Norocul meu, dar și al făpturilor de la mese, a fost că mă mișcam cu viteza unui melc de abia trezit din somn, că altfel micuțul obstacol ar fi fost de ajuns ca să îmi basculeze gingașul organism peste niște concetățeni fără de vină.
Ălora care au dat autorizație, minunații de la Primăria Buzău, să se pună căcatul ăla în drum, le doresc să le răsară în cale, în cele mai întunecoase nopți, cel puțin două canalizări fără capac. După ce mi-au trecut toți dracii disponibili în momentul ăla al zilei, mi-am luat cafeaua și am privit cum reacționează și alți cetățeni în fața noii provocări. Paleta de reacții a fost extrem de diversă: de la dezorientare și acceptare, la suldămi în cascadă care implicau sex oral cu mame sau morți, până la un cetățean corpolent bine, deosebit de reactiv, care s-a dus glonț să tragă de chestiile alea, oprit cu ceva scandal de personalul localului.
Cert este că obstacolul ăla este încă acolo, arată ca dracu’, oamenii ocolesc ca să ajungă la celelalte magazine și nu par a fi deloc fericiți cu noua situație. Știu că s-au făcut reclamații și, cum mă bate gândul să fac și eu o sesizare, vă întreb pe voi: să o fac sau să nu îmi bat capul? Pentru că sunt convins că, dacă cetățenii nu vor bombarda primăria cu reclamații, nu mai este decât un pas până când vor răsări pe platoul Dacia și alte garduri, palisade, stabilopozi și, de ce nu, în spatele lor, unul sau doi carpatini.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sesizare. Cetățeanul care nu spune o poveste nu primeşte atenție din partea administrației. Bine, poți să nu primeşti nici cu un volum de poveşti, dar măcar ai încercat.
O să fac că să fiu liniștit civic.
Fă o sesizare, ca s-o ai ca nr. de înregistrare! Altfel, o să vă treziți cu stabilopozi- ca să nu zic turnicheți- care să vă ia și bani.
Nu le da idei.
Așa ceva nu poate fi legal!!! La Brașov avem o aplicatie în care fac poza cu locul si incarc sesizarea. Si chiar au mai fost rezolvate.
Vezi că am încercat să comentez la tine și nu prea mere.
Hmm. Am testat si nelogat, si logat, si nu am avut probleme…Ce sa fie, ce sa fie?
Buey, chiar nu i-am mai auzit glăsciorul dizidentului vostru primar in ultima vreme!
O sta pitit după garduri?
S-a ciolăcit și ăsta.
Doar cu câteva sesizări individuale s-ar putea să nu obții efectul de „bombardament” necesar pentru palisada aia. Dacă vrei să rămâi la acțiuni individuale, pe lângă sesizare, ai putea să ceri direct o audiență la primar. Totuși, uneori, puterea stă în grup. Pentru asta, ai putea să lansezi o petiție pe platforma Campania Mea de la Declic, foarte bună pentru astfel de probleme locale. Strângi semnături de la prieteni/cunoștințe/vecini (pui și aici, că sigur mai avem și noi oameni din Buzău la care să trimitem), pui un afiș sau QR code și la fața locului, la cafenea, promovezi și pe grupuri de Buzău, etc, apoi o depui oficial. Partea cea mai bună e că poți comunica cu semnatarii prin platformă, deci vă puteți mobiliza în diverse chipuri. De ex, să trimiteți toți e-mailuri în masă, în aceeași zi, la primărie. Că una e să primească sesizări răzlețe, alta e să le fie blocată căsuța poștală de mesaje. Sau vă puteți organiza pt o audiență extinsă sau chiar protest. Sau toate. Think about it. Dacă alegi varianta mobilizării de grup, contează și pe mine să mă implic. Sigur, nu mă afectează palisada aia în mod direct, ci la nivel de principu: mi se pare absolut revoltător să pui așa obstacol obscen între un om și cafeaua sa! Serios vorbind, văd că tot vrei să rezolvi probleme singur, deși ai serioase calități de lider și mă cam enervezi că nu vezi asta.
Băh, tu ai văzut ce și câte garduri sunt la locurile de joacă pentru copii?! Ăla de la Tineretului are doar un gard gros și înalt, dar lângă sor’mea, în Drumul Taberei, sunt 3 garduri la locul de joacă pentru copii! Creștem viitori adulți obișnuiți cu gratiile!