Am aflat ieri, cu oarecare surprindere că există cetățeni în România, și nu puțini, care la două zile distanță de la circul din biroul oval, nu știau încă de el. Vreo doi, mi-au spus senini, că au aflat de scandal de pe tiktok. La întrebarea mea dacă au mai căutat și o altă sursă de informare din afara platoformei, au replicat, că de ce ar face asta, ce au văzut acolo a fost de ajuns. Și nu, nu sunt votanți al PreaAlgoritmului. Sau nu încă.
Ce mă seacă pe mine este cum kuku meu, când toată planeta fierbe, sunt atâția indivizi care sunt mai calmi ca un maestru shaolin level 100. Chiar în dimineața asta, vorbeam cu cineva, de la care aveam o cantitate de pretenții, care nu înțelegea cu cu ce îl afectează faptul că ”Trump a suspendat ”temporar” ajutorul militar acordat Ucrainei”.
Am înțeles asta cu să ne trăim viața, să nu ne batem capul cu lucrurile cu care nu le putem controla, băh, dar nici măcar o ceașcă de anxietate să nu șadă pe masa vieții tale?
Nu zic nici să ajungi ca atunci când faci dragoste cu femeia din viața ta, să sari ca ars că zgomotul dubios de pe stradă aduce a zornăit de șenile sovietice, dar nici să fii tot timpul senin ca vaca când conștientizează că are mereu ieslea plină.
De exemplu, eu am o doză zilnică de anxietate de când a început războiul din Ucraina, care a crescut semnificativ de când am realizat că portocaliul o să câștige cursa pentru Casa Albă.
Acțiunile lui ulterioare alegerii ca presidente, nu m-au luat foarte mult prin surprindere, primul mandat, exhibarea apartenței la accelaraționism, ciracii care l-au însoțit în campanie, trebuiau să constituie destule semne care să indice direcția spre care vor merge lucrurile.
Toate predicțiile astea mi-au calibrat cantitatea de anxietate, înainte ca ofensiva portocalie să dea ordinea lumii cu cracii în sus. În momentele astea bine, ușor surescitat, anxios, exact cât trebuie, am starea aia de atlet aflat în blockstarturi, așteptând pocnitura pistolului ca să se lanseze impetuos. Acu, exagerez, mă lansez și io cum pot. Important este că am mintea clară și zero panică.
La voi cum este, zen în fiecare fibră a sufletului sau vă țâțâie curul, așa puțin?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Nu sunt zen de loc. Cred ca criza de dimineata care m-a adus aproape la lesin a fost accentuata de breaking news ca donny portocaliul a sistat ajutorul spre Ucraina. Nu ma simt deloc comfortabil cu ce se intampla acum. Cat despre intentiile agariciului, mi-au fost clare de la inceput. Nu sunt nici Nostradamus, nici mama Omida, dar jur ca as fi putut sa scriu inca de anul trecut o carte cu ce se intampla acum in lume.
Pentru că tu, draga mea, te-ai ocupat sau te ocupi cu o disciplină din care nu învață nimeni, istoria.
Eu am senzația nu de anxietate, că lucrurile se întâmplă foarte aproape de ceea vorbeam cu unii încă din 2022, ci de frustrare. Fac cretinii petrecere pe calea ferată, tu le spui că luminițele alea ce se apropie în zare nu-s din partea firmei organizatoare, ăștia râd cu hohote și zic c-ai băut prea mult sau prea puțin, ia mai bagă-un kil de vin. Și acum, când din ce în ce mai mulți văd că luminile alea nu se mișcă de capul lor, sunt încă voci care spun că se opresc ele singure.
Ca puștan mă întrebam cât de proști erau nemții când l-au ales pe Hitler, și cât de proști erau oamenii care se distrau fără griji când se vedea morcovul cu frunze și iepurele în pas de gâscă . Ei, uite că văd live, in 4k exact cum s-a putut atunci. Și faptul că oamenii având ocazia să fie mult mai deștepți sunt incredibil mai proști.
Oamenii nu credeau când li se șoptea că nu sunt duși să facă duș, ci la moarte. Nu credeau chiar dacă în lagăre, zilnic alături de moarte.
@Peredhil, si eu ma intreabam cum a fost posibil sa il achite pe CZC de crima in perioadainterbelica. L-am intreabat pe bunicul meu care a participat activ la lichidarea legionarilor, l-am intrebat si pe profesor in facultate. Daca as fi trait acum 20 sau 30 de ani timpurile de acum, as fi avut si eu raspunsul live la intrebare. Fix ca tine.
La mine mintea nu e deloc clara, iar panica e la cote maxime. Locuiesc in Danemarca, deci intre Groenlanda si tarile baltice. Intre cei doi nebuni. Si am si apartament in Iasi, cu care inca nu stiu ce sa fac.
Să te ajungi într-unul dintre cele mai civilizate state și să tremuri de frica unui barbar din est.
Io-s pregătit. Ori la bal ori la spital, să-nceapă bairamu’.
Nici, nici. Direcția sub pământ, cu ceva timp înainte de a expira termenul de valabilitate. Toată distracția e să-i convingi pe cât mai mulți de-alde Ivan, Kim sau Muyeputinnguramati din fundul Africii să vină cu tine.
Nu suntem nici unul pregătiți, crede-mă.
După trei ani de zile, în măsura posibilităților, aș zice că mi-ar trebui încă 5 full-time, din care o parte cu instructori profesioniști pentru a începe să mă simt pregătit pentru așa ceva. Doar că nu te întreabă nimeni. Și nu cred că avem 5 ani. Și dacă e să ai ghinion iei o dronă în cap fără să vezi inamicul.
Pe de altă parte, dacă orele de stat nemișcat în poziții incomode după 24 de ore de abținut de la apă, doar pentru a dresa creierul să suporte durerea de cap și crampele musculare ce-ți înoadă mușchii, sau dealurile urcate târâș cu rucsacul, noaptea, pe ploaie, că rușii sunt porci și nu se uită la buletinul meteo ajută să supraviețuiești cât să ucizi un singur rus în plus, merită cu prisosință.
„Pacea e pace, nu trebuie să o menții. Înarmarea pe timp de pace nu o înțeleg. Ce să înarmezi? Ce să cheltuiești, să ne înarmăm pentru ce? Ca să ne îndatorăm.”
Javra de șefă POT. Dacă n-am citit textele astea din abecedar, numai că erau scrise mai frumos.
„Să facem din tun tractoare/ Din atom-lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare.” Păi să nu te exprimi ca JT și să zici ceva de pielea umplută cu paie și pusă ca sperietoare în fața Ambasadei Rusiei? 100% așteptat, dar vezi cum „efectul Trump” îi face din ce în ce mai cutezători. Zău de nu aș vrea ceva gen stare de asediu cu interzicerea ăstora și judecată sumară pentru propagandă în favoarea inamicului.
Apropo, că suntem pe un blog născut din pasiune pentru muzică, uite ceva în ton cu lumea de azi. Imaginea cu Casa Albă e superbă.
https://www.youtube.com/watch?v=-dOkob-nakA
Când a izbucnit războiul am fost puțin anxioasa și pesimistă.
Când e vorba de colaborare între state, dă cu virgulă.
Odată cu venirea lui Trump, am devenit chiar stresată.
Nu sunt prea optimista.
Sincer, de ce am fi. Optimiști, vreau să spun.
Doaamne, nici n-as sti cu ce sa-ncep- cu Dancila, cu Johannis, cu putin cel de acum 11 ani, cand baiatul meu de 16 mi-a spus ca daca e nevoie el pleaca la razboi…faza cu CG mi-a pus capac pt calucrez intr-un mediu in care sunt nu majoritari, supraunitari suporterii…groaza ca cea ce nu credeam posibil in America, America viselor noastre, a fost, si cu asupra de masura…
Am fost mereu preocupata de invazia diplomelor fara acoperire, chestionand-o pe a mea, asa amarata cum e…
Am inceput sa ma indoiesc de puterea de a-mi duce viata de zi cu zi, desi am dus lucruri greu de imaginat…
Am mai spus, am aceste 2-3 bloguri pe care imi gasesc confirmarea ca nu eu sunt cea defecta…
Stai liniștită, nu ești. Și nu ești singură.
Eu una sunt stresată la maxim. Am copii, am nepoți…
Dacă ai minte nu ai cum să nu fii.
Io sunt Zen. Întregul bâlci din oval nu l-am urmărit, dar am citit diverse relatări. Deh, la mine în pădure ajunge mai greu.
Întreruperea ajutorului am văzut-o venind de când au început să bage bățul prin gard.
Văd că obiectivul major pentru Morcoveață esă azvarle cât de mai mulți din vechii aliați în brațele chinezilor
Vedem discursul lui din noaptea asta.