Nu suport oamenii care se văicăresc. Că a început școala și nu mai sunt orașele goale, că discursul lui Nicușor ne aruncă pe toboganul fundamentalismului ortodox, că Angela a reprezentat cea mai bună perioadă Arch Enemy, că Lauren Heart reprezintă repetarea anilor de aur, că, că,că. Shut fuck up și luați viteză.
Prezența Alissei în spatele microfonului și versatilitatea vocală au construit cea mai fertilă perioadă Arch Enemy. Cifrele vorbesc. Avea Angela un harsh mai bun? Dap, dar avea doar asta. Alissa, în schimb, s-a achitat excelent de harsh, la care a adăugat și o parte de clean absolut excelentă.
Crocodile este piesa prin care Alissa justifică din plin de ce a ales să părăsească Arch Enemy. Mult experiment, curaj și extrem de multe influențe, în piesa asta. Exact ce nu i-a fost permis în AE.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
În primul paragraf avem o constatare reală, o opinie virând spre plauzibilitate, şi o opinie asupra căreia nu mă pronunț. Poate tonul să le transforme în văicăreli, nu ştiu.
În rest, sigur, pot achiesa la această direcție ideatică. De exemplu, teoretic, desigur, dacă ai un puseu sever de imbecilitate şi verşi pe mână apă din oala cu paste tocmai scoasă de pe plită, nu doar că n-are sens să te văicăreşti, dar nici măcar să striveşti între dinți o înjurătură. Poți petrece sfertul de oră în care limitezi transferul de energie termică în țesuturi şi reduci consecințele acestuia meditând la unele idei general valabile, cum că e suficient să fii cretin o secundă cât pentru o viață.
Adică un puseu sever de imbecilitate poate fi și o oportunitatea de învățare. Cumva pe ideea „din greșeli învață omul”, o idee care-mi sună bine. Sigur, atât timp cât de secunda aia nu depinde viața, în comparație cu moartea.
Să te văicărești, ca adult, că a reînceput școala și s-a reaglomerat orașul îmi pare un soi de rezistență la tranziția dintre rutina de vară și rutina de toamnă. Și mie îmi place Bucureștiul mai liber, dar sunt și alte lucruri care îmi plac și care reîncep odată cu reînceperea școlii.
Care-s lucrurile care-ți plac şi sunt legate de începerea şcolii? De data asta doar curios, nu malițios.
Că încă mai sunt copii care să facă asta. Imagine care poate deveni foarte rarefiată dacă ne raportam la natalitate autohtona.
Mie mi se pare că natalitatea e chiar ok. În rândul sectelor şi a unor minorități conlocuitoare. România, sau ce va exista pe teritoriul ăsta, va deveni un loc foarte interesant până la sfârşitul secolului.
Pe mine exact partea aia de natalitate mă deprimă. Ca unul care ales să fie părinte încerc să îmi pregătesc copiii pentru viețuirea în zone cât mai prietenoase cu caucazienii. Unele din ce în ce mai restânse. Știu sunt rasist. De fapt îi detest pe albii care nu muncesc la fel de mult ca pețiganii care nu muncesc că nu au loc de scârbili de români care le iau toate locurile de muncă.
Sa vezi și aici explozie de culoare în ce privește natalitatea. Și nu blondă cu ochi albaștri ca pana corbului.
Peredhil, asociez, de vreo trei ani, reînceperea cursurilor de la școală pentru elevi și/sau studenți cu reînceperea cursurilor de la școala de dans pentru mine. Cursuri care-mi plac foarte mult și care mi-au fost și încă îmi sunt foarte utile. În plus, frecventarea acestor cursuri a căpătat și o micuță componentă civică, de contribuție voluntară la spațiul dănsăreț, contribuție de care beneficiază și alții, respectiv colegii începători. Sigur, beneficiez și eu, că-mi face o altă deosebită plăcere când văd că adulți care nu prea cred că vor putea dansa vreodată „ca avansații”, ajung în grupa de avansați.
În cazul în care m-ai fi întrebat „Care-s lucrurile care-ți plac și sunt legate strict de începerea școlilor publice pentru copiii tăi?” răspunsul ar fi fost altul. 🙂