Închipuie-ți că ești creator de conținut și îți desfășori activitatea printr-un SRL. Veniturile tale pot veni din mai multe surse, precum campanii plătite de companii private, diverse sponsorizări sau contribuții prin abonamente Patreon.
Poate ești și genul de creator care critică frecvent politicieni, primării, ministere sau alte instituții ale statului.
Imaginează-ți acum că statul introduce o nouă obligație și, în fiecare an, va trebui să depui o declarație în care apar toți cei care ți-au finanțat activitatea cu mai mult de 5.000 de lei pe an (dacă sunt persoane fizice) și cu orice sumă (dacă sunt persoane juridice). Iar numele donatorilor sunt publicate pe site-ul ANAF.
Dacă nu respecți această obligație, nu primești mai întâi o amendă sau o sancțiune graduală, proporțională cu abaterea. Activitatea firmei tale este suspendată de drept până când te conformezi. Iar dacă problema nu este remediată într-un an, firma îți este desființată.
Până aici a fost doar un exercițiu de imaginație. Pentru asociațiile, fundațiile și federațiile din România, însă, un asemenea mecanism apare deja într-un proiect adoptat de Senat.
Pe proiect îl cheamă L233/2026 și e o propunere de modificare a OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile. Proiectul a fost apoi transmis Camerei Deputaților, camera decizională, unde se află în continuare în procedură parlamentară. Fișa legislativă și documentele proiectului sunt disponibile aici.
A trecut de Senat cu 75 de voturi „pentru”, 32 „împotrivă” și 4 abțineri. Au votat „pentru” toți cei 27 de senatori AUR prezenți la vot, dar și 33 de senatori PSD, 10 senatori din grupul PIR și 5 senatori neafiliați. Rezultatul nominal al votului este public aici.
Dacă va ajunge la promulgare în forma adoptată de Senat, ONG-urile vor trebui să transmită anual la ANAF o declarație privind toate veniturile și sursele lor de finanțare, inclusiv informații de identificare privind persoanele fizice și juridice de la care provin banii. Declarația ar urma să fie publicată pe site-ul ANAF.
În cazul persoanelor fizice care donează, numele devine public pentru sume mai mari de 5.000 de lei. În cazul persoanelor juridice, textul nu stabilește un prag minim similar. Cu alte cuvinte, o firmă care finanțează un ONG va apărea în declarația publică indiferent de valoarea contribuției.
ONG-urile au deja obligații contabile, fiscale și de raportare. Veniturile sunt evidențiate în contabilitate, organizațiile depun situații financiare și declarații fiscale, iar autoritățile au instrumente legale de control.
Așadar, noutatea nu este posibilitatea statului de a verifica sursele de finanțare ale unui ONG. Noutatea este transformarea identității donatorilor într-o informație accesibilă publicului larg.
Numele acestora ar ajunge la un click distanță și de un jurnalist sau un cetățean curios, dar și de un primar, un ministru, un parlamentar sau un șef de instituție criticat, poate, de organizația respectivă.
Susținătorii proiectului invocă ideea că cine este corect nu ar avea motive să se teamă de transparență. Sorin Grindeanu a formulat argumentul foarte simplu: „Eu cred că n-are nimeni, dacă e un om corect, de ce să ascundă”.
Eu cred că transparența este obligatorie când vorbim despre exercitarea puterii publice sau despre cheltuirea banului public. Dar publicarea identității unor cetățeni care finanțează legal o organizație din bani privați nu sunt același lucru. Aici apare ceea ce în dreptul și literatura privind libertățile civile este numit efect de descurajare sau chilling effect.
Adică, publicarea identității finanțatorilor poate transforma o informație disponibilă autorităților, pentru control democratic legal, se poate transforma în presiune asupra oricui. Adică, dacă donezi la o organizație care critică o instituție, o administrație sau un actor politic, vei deveni mult mai vulnerabil la boicot, hărțuire sau presiune directă.
Consiliul Legislativ a dat aviz negativ proiectului. În acel aviz indică drept relevantă inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la obligațiile de declarare și publicitate impuse organizațiilor societății civile în Ungaria. Avizul Consiliului Legislativ poate fi consultat aici.
Proiectul românesc nu introduce însă doar obligația de raportare publică, introduce și sancțiuni.
Forma adoptată de Senat prevede că nerespectarea obligației atrage suspendarea de drept a activității organizației până la conformare, pentru cel mult un an. Dacă situația nu este remediată în acest interval, organizația este dizolvată de drept.
Aici apare o problemă serioasă de proporționalitate și previzibilitate. Textul sancționator folosește generic noțiunea de „nerespectare a obligației” și nu construiește o scară clară de sancțiuni în funcție de gravitatea abaterii. Pentru că una este ascunderea deliberată a unui finanțator important și alta este o declarație incompletă, o eroare materială sau o neconformitate administrativă. Proiectul nu diferențiază explicit aceste situații înainte de a introduce suspendarea de drept.
Mai mult, textul ridică niște întrebări cât se poate de practice. De exemplu: cine constată concret nerespectarea obligației? Prin ce act intervine suspendarea? Din ce moment produce efecte? Cum poate fi contestată? Cum se constată oficial revenirea la conformitate?
Acum aș vrea să pun în oglindă cum stă situația la partidele politice, comparativ cu ONG-urile.
Partidele concurează direct pentru exercitarea puterii publice, propun candidați, formează majorități parlamentare și guverne și au un rol decisiv în desemnarea celor care ocupă funcții cu o influență enormă asupra statului și cetățenilor. Și ele au obligații privind transparența finanțării.
Legea nr. 334/2006 obligă partidele să verifice și să înregistreze identitatea tuturor donatorilor. Dar, la solicitarea donatorului, identitatea poate rămâne confidențială dacă donația se încadrează în limita anuală de 10 salarii minime brute.
Legea folosește ca referință salariul minim brut valabil la 1 ianuarie al anului respectiv. Pentru 2026, asta înseamnă un prag de 40.500 de lei.
Lista publicată obligatoriu cuprinde persoanele ale căror donații cumulate depășesc acest prag. Legea nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice.
Comparativ, la ONG, numele persoanei fizice devine public pentru o finanțare mai mare de 5.000 de lei. La partidul politic, publicarea obligatorie a identității donatorului intervine după depășirea pragului anual de 40.500 de lei.
Pentru încălcarea obligației privind publicarea listei donatorilor, Legea 334/2006 prevede amenzi între 10.000 și 25.000 de lei. Asta intră în categoria contravențiilor sancționate cu amendă între 10.000 și 25.000 de lei. Legea nu prevede, pentru această abatere, suspendarea de drept a activității partidului și nici dizolvarea sa.
Cu alte cuvinte, în cazul partidului, încălcarea obligației de publicare este sancționată contravențional. În cazul ONG-ului, proiectul pornește direct de la suspendarea activității.
Deci, o organizație civică ar avea un prag de publicitate mult mai mic pentru identitatea finanțatorilor și, simultan, o sancțiune mult mai drastică pentru nerespectarea obligației.
Consiliul Legislativ a dat aviz negativ proiectului, la fel și Consiliul Economic și Social și Comisia pentru drepturile omului din Senat. Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară şi piață de capital a dat aviz favorabil, fără amendamente. Comisia Juridică a dat acest raport, cu amendamente admise. Ulterior, proiectul a fost adoptat de Senat și trimis Camerei Deputaților, care e cameră decizională.
Cum văd eu lucrurile. Nu trebuie să-ți placă ONG-urile sau anumite ONG-uri. Dar încearcă să ignori cine este vizat de lege și să te uiți doar la regulă.
Ți se pare rezonabil ca statul să publice identitatea celor care finanțează din bani privați o organizație, în condițiile de mai sus?
Ți se pare rezonabil ca nerespectarea unei obligații de raportare să ducă direct la suspendarea de drept a activității, fără o scară de sancțiuni care să distingă clar între o eroare, o declarație incompletă și ascunderea deliberată a unei finanțări?
Și, mai ales, ți se pare rezonabil ca pentru o organizație civică pragul de publicare a numelui unui finanțator să fie de peste opt ori mai mic decât pragul aplicat donatorilor unui partid politic?
Și cea mai importantă întrebare, a citit cineva până aici sau v-am plictisit îngrozitor? 🙂
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Da, sigur că am citit.
Nu e legal să fie publicate averile demnitarilor, dar să publicăm donatorii ONG-urilor!
Fi-mi-ar scârbă!
În niciun caz nu sunt normale publicarea, suspendarea și pragul. Totuși, sper că nu va trece proiectul în forma aceasta.
Rezum în stilul meu, niște cotețe imorale devenite bogate din bani publici, la fel de transparente ca un zid de beton, impun altora ce ei nu vor să facă.
Nu imorale, pline cu găinaț.
M-ai plictisit îngrozitor, dar am citit din principiu, că dacă începi e bine să şi termini.
Bineînțeles că legea va fi folosită ca bâtă dupā chef, iar Grindeanu e un mândru scatofag în spiritul lui Goebbels. Că nu e destinată să închidă goarnele ce varsă mizerii proruse. Alea-s utile şi susținute de o parte a cloacei politice.
Înțeleg contextul în care ai aplicat acest principiu, îl practic și eu în contexte similare. Problema cu principiile e că au tendința să fie memorabile fără context. În caz că citește George Simion pe aici, inițiatorul legii, eu aș reformula un pic, mai plictisitor, ce-i drept, așa: dacă începi o lege iliberală, e bine pentru democrație să nu o termini.
În cazul improbabil că citeşte vreun țucălar de-al lui Simion pe aici, că n-are sens să-l jignim pe el cu bănuieli din astea, argumentul tău e o încurajare. Tabăra suveranistă n-are legătură cu democrația nici cât am eu, care consider că vremea cuvintelor a cam trecut.
În zone fără nicio legătură cu democrația argumentul meu poate fi perceput ca o încurajare, de acord. Dar avem și zone în care există legături și cu democrația și cu totalitarismul, mai multe, mai puține, mai strânse, mai puțin strânse, mai vechi, mai noi. Am citit mai devreme o idee, nu într-o tabără de război, ci într-un un spațiu civil, cum că aerul din jurul lui Simion ar fi devenit clar mai respirabil decât aerul din jurul lui Nicușor Dan, bazat pe comparația dintre ideile enunțate de Nicușor Dan la alegeri vs ideile enunțate acum. Pe ideea ta că vremea cuvintelor a cam trecut, o să-mi permit să încurajez la creșterea atenției la ideile enunțate în zonele pe care le considerăm de partea democrației (this place included) și în care, uneori, se mai dă și cu bâta. Nu a legii, ce-i drept.
Simion promovează filorusismul. În contextul actual, filoputinismul practic, că nu face apologia culturii moscovite. Nici măcar prin comparație aerul din jurul său nu poate deveni respirabil. Ca să mențin o notă optimistă, avem un stârv şi ceva pe cale de a deveni stârv.
Nota optimistă o menții pentru tine, pentru mine sau pentru cei care citesc aici?
Pentru tine şi pentru cei ce citesc pe aici. Dialogul meu interior e mult mai rece şi mai pragmatic.
Adică practici un fel de autocenzură în exprimarea ta aici, pentru noi? Dacă nu ai face-o, ce s-ar putea întâmpla?
Practic un nivel variabil de autocenzură în exprimare cu oricine, din principiu, chiar dacă nu pare. În primul rând fluxul interior de idei nu are forma vag structurată pe care o are un dialog scris sau verbal. Cea mai apropiată chestie de asta ar fi când mă apuc să mai scriu chestii fie ca jurnal, fie ca un soi de solar cu idei puse în pagină, temporar, până ajung la gunoi. Chiar şi atunci, gândurile transcrise sunt automat modelate, ordonate, e unul din avantajele unui jurnal, îți oferă un set de carote uşor de evaluat ulterior.
Asta ca formă. Ca fond, sunt modele, tendințe sau evaluări care nu şi-ar găsi foarte uşor, sau deloc, un loc într-un dialog. Ca să mă scald un pic în balta metaforelor sălcii, prefer să mă joc singur cu proprii mei demoni decât să-i duc la târg ca să-i fac de râs.
Am citit din ce în ce mai nerăbdător să ajungi la partea cu declarațiile de avere pe care nu mai vor să le publice.
Mă bucur că ai observat. Am practicat intenționat autocenzura, pentru că acest text mi-am dorit să fie doar despre cele 2 legi, puse față în față. Să înțeleg că te interesa să citești și despre legea privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice? Pot scrie și despre ea, dacă vrei.