Finally, am văzut și eu Odyssey. Mi-a plăcut. Ce rămâne de făcut e să completez cu niște adevăr mitologic super mega important. Să mă ierte domnul Nolan și libertatea artistică, dar nu se face să omiți așa chestii.
Odiseu mai avea puțin și ajungea în Ithaca, când marinarii lui au desfăcut burduful cu vânturi primit de la zeul Eol. L-au luat pe sus vijeliile și l-au aruncat tocmai în România, pe muntele Tarcău, într-o ogradă unde stăpâna casei număra niște oi pe răboj.
— Bună ziua, kiria! zise Odiseu, scoțându-și respectuos coiful.
— Bună ziua și dumitale, domnu’! răspunse femeia. Se cruci în gând: „Cu sandale pe munte, Doamne fere”, dar nu-și pierdu cumpătul. Da’ cine sunteți?
— Apăi, kiria, dumitale n-ai auzit de filoxenie? Dacă îți pică un străin în bătătură, îl primești în casă, îl speli pe picioare, îi dai să mănânce, îi torni un pahar de vin și abia după aia îl întrebi cine e.
— Mno, bine, așa facem, domnu’, mai puțin partea cu spălatul picioarelor, că am mâinile aspre de la muncă și nu vreau să te zgârii la călcâie. Ah, ia uite-i și pe domnii Bogza și Cuțui! Ia’ să-i filoxenesc și pe dânșii!
Îi așeză pe toți la masă. Le puse friptură de berbec, le umplu paharele cu vin și-i ospătă ca la carte. Numiții Bogza și Cuțui rânjeau în bărbi, convinși că femeia habar n-are că tocmai ei îi omorâseră bărbatul cu ceva vreme în urmă.
Când se mai înveseliră băieții de la vin, femeia se ridică liniștită și începu să le povestească, de-a fir a păr, cum fusese ucis bărbatul ei. Parcă era oracol, nu alta.
Bogza sări furios în picioare, urlă atât de tare încât și Hades din adâncuri îl auzi și se repezi ucigător spre femeie:
— Minți, fă!
Dar n-apucă să facă doi pași. Un fecior ieși de după o căruță și-i lipi un baltag de frunte cu convingere, iar un dulău îl apucă pe Bogza de gât și așa se încheie discuția.
Odiseu privi scena cu gura căscată.
— Măi, kiria… tu ai sângele mai rece decât Athena și viclenie mai multă decât mine, să moară pețitorii neveste-mii de nu-i așa!
Odată ajuns în Ithaca, eroul nostru se deghiză în cerșetor și se duse glonț la ceva eveniment organizat de Penelopa. Pețitorii se chinuiau de mama focului să încordeze un arc și să tragă apoi o săgeata printre niște baltage. Odiseu încuie ușile, se întoarse spre Telemah și-i șopti:
— Vrei să te-nvețe tăticul tău ceva nou? Filoxenia românească!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Şi eu, care credeam că filoxenia e o plantă. Ultima parte e Lăpuşneanu style… 🙂
Dada, e! Odiseu, Vitoria Lipan, Lăpușneanu nu prea cred că au respectat filoxenia, nțțțț!